ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 766/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14

decembrie 2007 Municipiul Timișoara prin primar, Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara au chemat-o în

judecată pe pârâta SC A.B.C.N. SRL Timișoara pentru ca prin hotărârea ce urma a

fi pronunțată în cauză să se dispună rezilierea contractului de închiriere din 1998

încheiată între Primăria Municipiului Timișoara reprezentată prin primar și

pârâtă, evacuarea acesteia din spațiul situat în Timișoara, în suprafață de

53,97 mp. înscris în C.F. Timișoara și obligarea pârâtei la 24.260 lei

reprezentând diferența de chirie calculată conform Hotărârea Consiliului Local nr.

42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 în sumă de 3.894

lei, majorări de întârziere în sumă de 20.132 lei pentru perioada 1 ianuarie

2005 - 31 octombrie 2007 și penalități de întârziere în cuantum de 234 lei

datorate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, aferente

contractului de închiriere din 1998, precum și cheltuieli de judecată.

Au arătat în cererea

formulată că spațiul mai sus menționat a fost închiriat pârâtei și conform art.

4 alin. (2) chiria lunară putea fi reactualizată pe perioada derulării

contractului prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Timișoara și

că urmare emiterii Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 42/2000

au fost modificate tarifele la chirie începând cu 1 ianuarie 2001, de aici

rezultând diferența de chirie în sumă de 3.894 lei, majorările de întârziere și

penalitățile solicitate.

Prin încheierea de

ședință de la 22 februarie 2008 Tribunalul Timiș a reținut precizarea

reclamanților în sensul că pârâta a fost radiată din data de 14 septembrie

1999, aceasta fuzionând prin absorbție cu SC P.A.B.C. SRL, iar prin răspunsul

la întâmpinarea formulată de pârâta SC P.A.B.C. SRL (fila 132 dosar fond)

reclamanții au precizat că suma de 3.894 lei reprezentând diferență de chirie

pentru perioada de 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 a fost achitată cu

ordinul de plată nr. 1 din 12 noiembrie 2007.

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prescripției

extinctive a dreptului la acțiune al reclamanților, a admis în parte cererea

precizată, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 30 decembrie

1998, evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timișoara, jud. Timiș,

obligând-o pe pârâtă să plătească suma totală de 4.128 lei din care 3.894 lei

reprezintă diferență chirie restantă pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28

februarie 2003 și 234 lei reprezintă penalități de întârziere, respingând

capătul de cerere privind pretențiile în sumă de 20.132 lei majorări de

întârziere, cu 166 lei cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința

civilă nr. 230/PI din 18 aprilie 2008.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței mai sus menționată, a fost respins de Curtea de

Apel Timișoara-Secția comercială, prin Decizia civilă nr. 257 din 11 decembrie

2008.

Prin aceeași decizie

a fost admis apelul declarat de pârâta SC P.A.B.C. SA Timișoara, a fost

schimbată în parte sentința atacată în sensul admiterii excepției prescripției

extinctive a dreptului la acțiune a reclamantului Municipiul Timișoara prin primar,

și respingerea acțiunii, cu obligarea reclamanților la 175,47 lei taxă

judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că din ansamblul probelor administrate în

cauză, rezultă că sumele solicitate nu sunt creanțe fiscale și potrivit

Decretului nr. 167/1958 art. 1 alin. (1) și art. 7, momentul de la care curge

termenul de prescripție este 1 octombrie 2002 pentru diferențele solicitate

pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 1 octombrie 2002, iar pentru chiriile

următoare se calculează câte un termen de prescripție distinct, pentru fiecare chirie

lunară neachitată, contractul fiind unul cu executare succesivă și a respins

susținerea instanței de fond potrivit cărora autoritățile administrative au

intervenit asupra contractului prorogând scadența achitării restanțelor,

considerând această modalitate o intervenție unilaterală a creditorului asupra

termenelor de prescripție, astfel că termenul pentru introducerea acțiunii,

respectiv 30 septembrie 2005 și de 3 ani de la scadența fiecărei chirii lunare,

a fost depășit.

Referitor la capetele

de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtei din spațiul

ocupat, a reținut lipsa culpei pârâtei, respingând aceste capete ale acțiunii.

Reclamanții

Municipiul Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primăria

Municipiului Timișoara au formulat recurs împotriva hotărârii instanței de apel

și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. au

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii

apelului acestora și schimbării sentinței prin admiterea în întregime a

acțiunii.

Recurenții au

prezentat situația de fapt și au precizat că suma de 3.894 lei reprezentând

diferența de chirie calculată potrivit Hotărârea Consiliului Local al Municipiului

Timișoara nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003

a fost achitată integral cu O.P. din 12 noiembrie 2007, rămânând o diferență de

234 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31

decembrie 2005 și majorări de întârziere în cuantum de 20.366 lei pentru perioada

1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007, care face obiectul acțiunii, menționând că

temeiul de drept pentru care solicită majorări și penalități este O.G. nr. 92/2003,

raportate la Hotărârea Consiliului Local nr. 42/2000 și 182/2001.

Analizând motivele de

recurs, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției dreptului

la acțiune, și constată că față de definiția prescripției extinctive ca fiind

stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție

reglementat de lege, ca sancțiune de drept civil, raportată la perioadele

pentru care au fost solicitate penalitățile de întârziere și majorări, așa cum

au fost precizate de reclamanți, respectiv 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005

și 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007, formularea acțiunii la data de 14

decembrie 2007 se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani

prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul 167/1954, acțiunea fiind introdusă în

termenul legal, astfel că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului

la acțiune de către instanța de apel.

Pentru aceste

considerente Curtea, va admite recursul reclamanților, va casa hotărârea

atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții

Municipiul Timișoara prin primar, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul

Local al Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 257 din 11 decembrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.