ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 766/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2007 Municipiul Timișoara prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara au chemat-o în judecată pe pârâta SC A.B.C.N. SRL Timișoara pentru ca prin hotărârea ce urma a fi pronunțată în cauză să se dispună rezilierea contractului de închiriere din 1998 încheiată între Primăria Municipiului Timișoara reprezentată prin primar și pârâtă, evacuarea acesteia din spațiul situat în Timișoara, în suprafață de 53,97 mp. înscris în C.F.

Timișoara și obligarea pârâtei la 24.260 lei reprezentând diferența de chirie calculată conform Hotărârea Consiliului Local nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 în sumă de 3.894 lei, majorări de întârziere în sumă de 20.132 lei pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007 și penalități de întârziere în cuantum de 234 lei datorate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, aferente contractului de închiriere din 1998, precum și cheltuieli de judecată.

Au arătat în cererea formulată că spațiul mai sus menționat a fost închiriat pârâtei și conform art. 4 alin. (2) chiria lunară putea fi reactualizată pe perioada derulării contractului prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Timișoara și că urmare emiterii Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 42/2000 au fost modificate tarifele la chirie începând cu 1 ianuarie 2001, de aici rezultând diferența de chirie în sumă de 3.894 lei, majorările de întârziere și penalitățile solicitate. Prin încheierea de ședință de la 22 februarie 2008 Tribunalul Timiș a reținut precizarea reclamanților în sensul că pârâta a fost radiată din data de 14 septembrie 1999, aceasta fuzionând prin absorbție cu SC P.A.B.C.

SRL, iar prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta SC P.A.B.C.

SRL (fila 132 dosar fond) reclamanții au precizat că suma de 3.894 lei reprezentând diferență de chirie pentru perioada de 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 a fost achitată cu ordinul de plată nr. 1 din 12 noiembrie 2007. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamanților, a admis în parte cererea precizată, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 30 decembrie 1998, evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timișoara, jud. Timiș, obligând-o pe pârâtă să plătească suma totală de 4.128 lei din care 3.894 lei reprezintă diferență chirie restantă pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 și 234 lei reprezintă penalități de întârziere, respingând capătul de cerere privind pretențiile în sumă de 20.132 lei majorări de întârziere, cu 166 lei cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 230/PI din 18 aprilie 2008. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței mai sus menționată, a fost respins de Curtea de Apel Timișoara-Secția comercială, prin Decizia civilă nr. 257 din 11 decembrie 2008. Prin aceeași decizie a fost admis apelul declarat de pârâta SC P.A.B.C.

SA Timișoara, a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul admiterii excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune a reclamantului Municipiul Timișoara prin primar, și respingerea acțiunii, cu obligarea reclamanților la 175,47 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că sumele solicitate nu sunt creanțe fiscale și potrivit Decretului nr. 167/1958 art. 1 alin. (1) și art. 7, momentul de la care curge termenul de prescripție este 1 octombrie 2002 pentru diferențele solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 1 octombrie 2002, iar pentru chiriile următoare se calculează câte un termen de prescripție distinct, pentru fiecare chirie lunară neachitată, contractul fiind unul cu executare succesivă și a respins susținerea instanței de fond potrivit cărora autoritățile administrative au intervenit asupra contractului prorogând scadența achitării restanțelor, considerând această modalitate o intervenție unilaterală a creditorului asupra termenelor de prescripție, astfel că termenul pentru introducerea acțiunii, respectiv 30 septembrie 2005 și de 3 ani de la scadența fiecărei chirii lunare, a fost depășit.

Referitor la capetele de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtei din spațiul ocupat, a reținut lipsa culpei pârâtei, respingând aceste capete ale acțiunii. Reclamanții Municipiul Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara au formulat recurs împotriva hotărârii instanței de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului acestora și schimbării sentinței prin admiterea în întregime a acțiunii. Recurenții au prezentat situația de fapt și au precizat că suma de 3.894 lei reprezentând diferența de chirie calculată potrivit Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 a fost achitată integral cu O.P.

din 12 noiembrie 2007, rămânând o diferență de 234 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 și majorări de întârziere în cuantum de 20.366 lei pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007, care face obiectul acțiunii, menționând că temeiul de drept pentru care solicită majorări și penalități este O.G. nr. 92/2003, raportate la Hotărârea Consiliului Local nr. 42/2000 și 182/2001.

Analizând motivele de recurs, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, și constată că față de definiția prescripției extinctive ca fiind stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție reglementat de lege, ca sancțiune de drept civil, raportată la perioadele pentru care au fost solicitate penalitățile de întârziere și majorări, așa cum au fost precizate de reclamanți, respectiv 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 și 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007, formularea acțiunii la data de 14 decembrie 2007 se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul 167/1954, acțiunea fiind introdusă în termenul legal, astfel că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune de către instanța de apel.

Pentru aceste considerente Curtea, va admite recursul reclamanților, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții Municipiul Timișoara prin primar, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 257 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.