ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 iunie 2006, reclamantul R.L.H. a chemat în judecată A.N.V., solicitând anularea Ordinului nr. 5667 din 10 aprilie 2006 și a actelor administrative premergătoare, reintegrarea în funcția publică deținută anterior, aceea de controlor vamal principal la B.V.M., precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și a sumei de 30.000 RON daune morale. În motivarea cererii, reclamantul arătat că măsura destituirii din funcție dispusă prin ordinul contestat este neîntemeiată, susținerea pârâtei în sensul comiterii unei abateri disciplinare grave fiind nefondată.

Din punct de vedere formal, a mai precizat reclamantul nu au fost indicate corect și individualizate temeiurile juridice ale sancțiunii dispuse, pârâta ignorând și prevederile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora era obligată să țină cont de cauzele și gravitatea abaterii, de împrejurările în care a fost săvârșită și gradul de vinovăție, de comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public și de existența altor sancțiuni disciplinare. Pe fondul cauzei, reclamantul a învederat că aspectele reținute ca abatere disciplinară prin ordinul atacat nu pot constitui o astfel de faptă, întrucât aplicarea procedurii simplificate de vămuire este una uzuală în activitatea vamală curentă, în concordanță cu normele și standardele generale europene.

Prin sentința civilă nr. 170 din 10 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial ordinul atacat, numai cu privire la sancțiunea disciplinară aplicată care a fost înlocuită cu aceea a suspendării avansării în gradele de salarizare sau de promovare în funcția publică pe o perioadă de 3 ani. Instanța a mai dispus obligarea pârâtei să-l reintegreze în funcția publică de controlor vamal principal la B.V.M. și să-i achite drepturile salariale cuvenite începând cu data de 17 aprilie 2006. Au fost respinse capetele de cerere privind anularea actelor ce au stat la baza emiterii ordinului contestat și plata daunelor morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că abaterile disciplinare menționate în ordinul prin care s-a dispus destituirea reclamantului din funcția de controlor vamal principal au fost corect reținute, reclamantul încălcându-și îndatoririle de serviciu stabilite prin fișa postului prin neefectuarea controlului vamal fizic la importurile de flori efectuate de două societăți comerciale în luna februarie 2006. Instanța a constatat că pârâta a procedat la o greșită individualizare a sancțiunii, nefiind întemeiată aplicarea măsurii celei mai grave, destituirea din funcție. În acest sens, s-a apreciat că împrejurările comiterii abaterii disciplinare, lipsa altor sancțiuni disciplinare, comportarea anterioară a reclamantului la locul de muncă, justifică aplicarea unei măsuri mai puțin grave, respectiv a sancțiunii prevăzute de art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât Instanța a pronunțat soluția în baza unui probatoriu insuficient administrat, iar considerentele sentinței nu se referă și la apărările de fond invocate prin întâmpinare. În acest sens, pârâta a arătat că Instanța a respins în mod eronat probele solicitate de autoritate, nerespectând principiile contradictorialității și al dreptului la apărare. În subsidiar s-a cerut menținerea sancțiunii disciplinare aplicate prin ordinul atacat, întrucât abaterile disciplinare comise de reclamant prezintă un grad ridicat de pericol social, aducând o gravă atingere prestigiului autorității vamale.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii. Referitor la primul motiv de recurs, criticile formulate sunt nefondate. În ședința publică de la 15 septembrie 2006, Instanța a încuviințat probele solicitate de pârâtă, respectiv acte, interogatoriul reclamantului și martorii M.A. și D.P., probe care au fost administrate. Referitor la înscrisurile privind stadiul cercetărilor penale pornite împotriva reclamantului, Instanța a pus în vedere pârâtei să le solicite și să le depună la dosar, având în vedere împrejurarea că procesul penal s-a declanșat la sesizarea A.N.V.

Criticile formulate de pârâtă sunt însă întemeiate cu privire la înlocuirea sancțiunii disciplinare a destituirii din funcție cu aceea a suspendării dreptului de avansare în gradele de salarizare sau de promovare în funcția publică pe o perioadă de 3 ani. Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora. Existența abaterii disciplinare și vinovăția funcționarului public în comiterea acestuia, reținute ca atare de Instanța de Fond, nu au format obiectul criticii aduse de pârâtă, ele nefiind contestate nici de reclamant care nu a declarat recurs în cauză.

Atât Instanța, în considerentele sentinței, cât și pârâta în motivele de recurs au făcut trimitere la prevederile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost ridicate. Cu privire la acest aspect, Curtea reține că ordinul contestat a fost emis cu respectarea acestor dispoziții, precum și a prevederilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora destituirea din funcția publică se dispune, ca sancțiune disciplinară pentru săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecințe grave.

În cauză, abaterea comisă de reclamant a fost în mod corect apreciată de pârâtă ca având gravitatea cerută de textul susmenționat, ce a atras sancțiunea disciplinară cea mai severă. Actul administrativ de sancționare a reclamantului descrie abaterea disciplinară săvârșită, iar înscrisurile pe care s-a fundamentat ordinul indică deficiențele concrete constatate în activitatea reclamantului, respectiv neefectuarea controlului vamal fizic al mărfurilor importate în perioada ianuarie - februarie 2006, diverse sortimente de flori, titular de import fiind SC L. SRL.

În acest mod, reclamantul și-a încălcat atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, faptele fiind corect încadrate în prevederile art. 65 alin. (2) lit. g) și j) din Legea nr. 188/1999 republicată, manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției în care funcționarul public își desfășoară activitatea, respectiv încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilității, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici. Abaterea săvârșită de reclamant, care a confirmat pe declarațiile vamale de import efectuarea controlului vamal fizic, procedură obligatorie, fără ca această activitate să se desfășoare, constituie o faptă gravă de natură a compromite atât prestigiului funcției deținute, cât și cel al autorității vamale, care justifică aplicarea sancțiunii disciplinare a destituirii din funcția publică.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.V. reprezentată de D.R.V.B. împotriva sentinței civile nr. 170 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de R.L.H. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.