ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 29 iunie 2004, reclamantul C.R.G. a formulat contestației împotriva dispoziției de destituire din poliție din 8 iunie 2004 emisă de A.S. precum și împotriva deciziei nr. 91659 din 6 iunie 2004 emisă de M.A.I. prin care i s-a respins contestația și s-a menținut sancțiunea aplicată de prima autoritate, prin care s-a solicitat anularea actelor administrative atacate, reintegrarea în funcția publică deținută anterior, obligarea la plata despăgubirilor calculate începând cu data destituirii 8 iunie 2004 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat de către reclamant, în esență, că măsura disciplinară luată împotriva sa, cea de destituire din poliție, este neîntemeiată și discriminatorie, întrucât nu s-a așteptat soluționarea cauzei penale pentru a se stabili dacă și în ce măsură se face vinovat de producerea accidentului de circulație din 20 mai 2004, fiind nesocotită astfel prezumția de nevinovăție de care se bucură orice persoană până la o condamnare penală definitivă. Prin sentința civilă nr. 488 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii în raport de pârâtul M.A.I., invocată de această parte, cu motivarea că decizia de respingere a contestației constituie un act administrativ, și a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții A.S.

și M.A.I. Ca stare de fapt, s-a reținut că la data de 18 mai 2004 reclamantul a fost implicat în producerea unui accident de circulație soldat cu rănirea gravă a unei persoane și că acest accident a fost intens mediatizat stârnind o reacție publică negativă și aducând, implicit, o știrbire imaginii instituției în care reclamantul își desfășura activitatea, că această faptă a fost coroborată cu împrejurarea că reclamantul deținea, fără drept, în autoturism, un girofar, că împotriva sa a fost depusă o sesizare, la data de 27 mai 2004, de către T.T., prin care se relata încălcarea flagrantă de către reclamant a regulilor de circulație în sensul depășirii unei coloane de mașini staționate la semafor, că la data de 18 august 2003 reclamantului i s-a mai aplicat o sancțiune disciplinară pentru că a bruscat și a folosit un limbaj agresiv la adresa unui cetățean străin din C.C.P.O.

și că la data de 14 decembrie 2003, același reclamant, manifestând superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de control a permis părăsirea fără aprobare a centrului de către două persoane aflate în supraveghere. S-a apreciat de către instanța de fond, în contextul stării de fapt descrise mai sus, că pârâtele au făcut o corectă încadrare în drept a abaterilor reținute, respectiv în prevederile art. 57 lit. a) și b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, și că acestea au considerat, cu temei, că reclamantul a avut pe o durată mai mare de timp o conduită necorespunzătoare, în condițiile în care funcția exercitată de reclamant presupunea o rigoare și o exigență deosebită în respectarea legilor și regulamentelor, atât la locul de muncă cât și în afara acestuia.

Împotriva hotărârii sus menționate a formulat recurs în termen legal reclamantul C.R.G., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și urmare rejudecării admiterea acțiunii în contencios administrativ. A învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că hotărârea instanței de fond este criticabilă, întrucât nu a reținut contradicția evidentă între motivările actelor administrative atacate și a luat în considerare numai aspectele negative din dosarul de personal nu și cele pozitive, cum ar fi recompensele în bani pentru îndeplinirea unor misiuni de maximă importanță la punctele vamale și pentru escortarea persoanelor străine la instanțele judecătorești.

În ceea ce privește abaterile disciplinare anterioare ale reclamantului, s-a arătat prin cererea de recurs că acestea au fost două și că în cazul celei din data de 24 decembrie 2003 reclamantul a fost sancționat pentru că nu s-a preocupat de instruirea temeinică a caporalului de schimb care executa serviciu la punctul de control acces și cum greșit s-a reținut pe tot parcursul analizei disciplinare și de către instanța de fond că ar fi permis recurentului părăsirea centrului de către doi cetățeni ruși.

Sub aspectul sancțiunii aplicate în cauză, s-a precizat că hotărârea primei instanței este de asemenea criticabilă întrucât nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, care nu disting în funcție de împrejurarea că abaterile disciplinare s-au comis în timp sau odată cu fapta pentru care s-a început urmărirea penală și prevederile art. 59 din același act normativ, care stabilesc că la stabilirea sancțiunii se ține seama, între altele, de gradul de vinovăție al polițistului. Recursul este nefondat. Prin dispoziția nr. S/52 din 8 iunie 2004 emisă de D.G.A.S. din cadrul M.A.I.

s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 57 lit. a), b) și h), art. 58 lit. d) și 59 alin. (1) și (9) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, pentru slaba preocupare în ceea ce privește creșterea nivelului de pregătire individuală de specialitate, dezinteres în executarea atribuțiilor înscrise în fișa postului și în regulamentele de specialitate și comportare necorespunzătoare în societate care a adus atingere prestigiului instituției și pentru nerespectarea prevederilor jurământului de credință, sancționarea disciplinară a reclamantului C.R.G., agent principal la C.C.P.O., cu destituirea din poliție. Contestația împotriva dispoziției de sancționare disciplinară sus menționată, formulată de reclamant, a fost respinsă prin decizia nr. 91659 din 6 iulie 2004 a M.A.I.

M.F.S., prin care s-a reținut ca temei al sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție numai prevederile art. 57 lit. a) și h) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare. Aplicarea față de reclamant a sancțiunii disciplinare extreme a destituirii din poliție, prevăzute de art. 58 lit. d) din Legea nr. 30672002 privind statutul polițistului, cum a reținut și prima instanță, s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (8) din același act normativ, prin luarea în considerare a activității desfășurate anterior de recurent, a împrejurărilor în care abaterile disciplinare au fost săvârșite și a consecințelor acestora și a gradului de vinovăție a polițistului.

Astfel s-a probat că reclamantul a avut o comportare necorespunzătoare în societate, care a adus atingere prestigiului funcției deținute și a instituției din care acesta a făcut parte, și că nu au fost respectate prevederile jurământului de credință, în condițiile în care s-a relevat, prin petiția numitului T.T. din data de 27 mai 2004, încălcarea gravă de către reclamant în ziua de 17 mai 2004, a regulilor de depășire a vehiculelor pe drumurile publice și s-a constatat, cu prilejul producerii accidentului de circulație din data de 18 mai 2004 care a avut ca urmări rănirea unei persoane, deținerea la vedere în autovehiculul proprietate personală condus de reclamant a unei persoane, deținerea la vedere în autovehiculul proprietate personală condus de reclamant a unui mijloc special de avertizare sonoră și luminoasă, cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. (4) din O.U.G.

nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Luarea sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție se justifică nu numai față de caracterul grav al abaterilor reținute în sarcina reclamantului și care au dus la compromiterea prestigiului funcției și instituției ci și prin raportare la conduita anterioară a recurentului la locul de muncă, în special la antecedentele de natură disciplinară.

Într-adevăr, este de necontestat că, pe durata unui interval de aproximativ 6 luni, în perioada august 2003 – ianuarie 2004, reclamantul a săvârșit alte abateri de la lege și regulamente, prima constând în bruscarea fizică și folosirea unui limbaj agresiv la adresa unui cetățean străin din cadrul C.C.S.O., cea de-a doua în neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în data de 14 decembrie 2004, prin neinstruirea temeinică a caporalului de schimb care executa serviciul la punct control acces, ce a condus la aplicarea prin dispoziția din 19 ianuarie 2004 a șefului direcției generale de evidență informatizată a persoanei din cadrul M.A.I. a sancțiunii disciplinare a diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10 % pe o perioadă de trei luni.

În cauză nu se impunea menținerea în activitate a reclamantului și suspendarea procedurii disciplinare începute împotriva acestuia, în temeiul prevederilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, față de împrejurarea că urmare accidentului de circulație din data de 18 mai 2004 s-a întocmit doar penal sub aspectul încălcării prevederilor art. 129 din H.G. nr. 85/2003 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația vehiculelor pe drumurile publice, întrucât nu s-a făcut dovada că împotriva reclamantului s-a început urmărirea penală sau că acesta a fost trimis în judecată. Mai mult, textul legal în discuție nu este aplicabil în cauză, pe de altă parte, atâta vreme cât împotriva reclamantului s-a început procedura disciplinară pentru alte fapte decât cea avută în vedere la întocmirea dosarului de către organele de cercetare penală.

Așa fiind, în raport de cele mai sus arătate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul C.R.G. împotriva sentinței civile nr. 488 din 21 martie 2005 a curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.R.G., împotriva sentinței civile nr. 488 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.