ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1557/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta B.I. a chemat în

judecată A.N.V., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să constate

nulitatea Ordinului nr. 5683 din 11 aprilie 2006 emis de vicepreședintele A.N.V.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că pârâta prin Comisia de disciplină a dispus sancționarea

sa disciplinară, fără a avea dovezi, fără a descrie fapta săvârșită și în ce

constă aceasta și fără a menționa dispozițiile legale încălcate și termenul în

care actul administrativ poate fi contestat.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2193 din

9 octombrie 2006 a respins ca nefondată excepția de inadmisibilitate a

acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Totodată a admis

acțiunea reclamantei B.I. și a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 5683

din 11 aprilie 2006, emis de pârâtă.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, se

completează cu prevederile legislației muncii astfel că dispoziția de

sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești

competente, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, cel

sancționat putându-se adresa direct instanței judecătorești fără îndeplinirea

procedurii prealabile.

A mai reținut și că actul

administrativ de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost

înlăturate apărările reclamantei făcute în timpul cercetării faptei și nici

termenul în care actul administrativ poate fi atacat. Pe de altă parte,

reținându-se nelegala constituire a Comisiei de disciplină s-a constatat că și

cercetarea desfășurată de aceasta este nulă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel recurenta a susținut

că:

- acțiunile prevăzute la art.

68 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu pot face

excepție de la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr.

554/2004 cum ar fi de exemplu neîndeplinirea procedurii prealabile.

- instanța a reținut în mod

greșit că cercetarea reclamantei s-ar fi efectuat în mod nelegal de către

Comisia de disciplină care a efectuat cercetarea administrată prealabilă a

faptei cu toate că recurenta a invocat că sentința nr. 1582/2005 a Curții de

Apel București a rămas irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ nr. 1372/2006, ordinul contestat fiind

emis la 11 aprilie 2006, data la care sentința în cauză nu devenise

irevocabilă.

- Ordinul A.N.V. nr. 5683

din 11 aprilie 2006 a fost emis în conformitate cu normele legale în materie

întrucât în preambulul acestuia sunt consemnate mențiuni privind descrierea

faptei, temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară și

instanța competentă la care poate fi contestat. Cât privește termenul și

instanța la care se atacă s-a susținut că acestea sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999,

lege cadru în materie.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin Ordinul nr. 5683

din 11 aprilie 2006 emis de conducătorul A.N.V., reclamanta a fost sancționată

potrivit art. 65 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, pentru încălcarea prevederilor art. 12 lit. g) din

Codul de conduită al funcționarului public din cadrul A.N.V., cu sancțiunea

prevăzută de art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, diminuarea

drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni.

Potrivit art. 35 alin. (2)

din H.G. nr. 1210/2003, actul administrativ de sancționare, sub sancțiunea

nulității trebuie să aibă un anumit conținut precum: descrierea faptei,

motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui sancționat, temeiul

legal a aplicării sancțiunii etc.

În speță, din analiza

actelor aflate la dosarul cauzei se constată însă că Ordinul de sancționare nu

cuprinde motivele pentru care în timpul cercetării faptei au fost înlăturate

apărările reclamantei și de asemenea nu prevede nici termenul în care acesta

poate fi contestat.

Astfel referitor la primul

aspect urmează să se constate că atât referatul întocmit de Comisia de

disciplină la data de 1 martie 2006 cât și raportul întocmit de aceasta la data

de 27 martie 2006 a analizat formal fapta săvârșită de reclamantă ca și

obiecțiunile acesteia la concluziile comisiei, conchizându-se că „în cauză au

fost administrate toate probele necesare și că în urma administrării acestora și

a audierii reclamantei săvârșirea unei abateri disciplinare.

De altfel, dacă avem în

vedere sentința nr. 1582 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 1684 din 15 mai 2005 prin

care a fost constituită comisia de disciplină din cadrul A.N.V. rezultă că

ordinul de sancționare a fost emis de către o Comisie de disciplină nelegal

constituită și așa cum corect a reținut instanța de fond aplicându-se

principiul de drept „quod nullum est, nullum producit effectum” rezultă că

cercetarea administrativă efectuată de această comisie este nulă absolut.

Examinându-se și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de A.N.V. va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2193 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.