ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4456/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 703 din 7 martie 2007, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus

suspendarea executării Deciziei nr. 259 din 3 noiembrie 2006 până la

soluționarea irevocabilă a fondului cauzei și totodată a admis acțiunea

formulată de reclamantul O.N.V., anulând Decizia din 3 noiembrie 2006 emisă de

pârâtă, prin care reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce

privește cererea de suspendare a executării deciziei de sancționare, cele două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 și anume cazul bine justificat

și paguba iminentă se circumscriu împrejurării că reclamantul și-a depus

dosarul de participare la concursul organizat de A.N.F.P. pentru funcția de

director general, în același timp fiind adus reclamantului și un prejudiciu de

imagine.

Cu privire la fondul cererii prima instanța a reținut că în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 65 alin. (1) - (3) din Legea nr. 188/1999 care

definesc noțiunea precum și conținutul faptelor care constituie abatere

disciplinară, precum și procedura ce trebuie urmată în vederea aplicării unei

sancțiuni în cazul angajării răspunderii administrativ disciplinare.

A constatat

instanța de fond că reclamantul a fost sancționat prin decizia atacată cu

mustrare scrisă pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 65 alin.

(2), lit. d) și i) din Legea nr. 188/1999, iar procesul-verbal încheiat la data

de 2 noiembrie 2006, precum și adresa din 23 octombrie 2006 (aflate la filele

28,29) nu fac dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 66 alin. (3), respectiv nu

fac dovada că s-a încercat a se efectua cercetarea prealabilă și audierea

reclamantului și de asemenea, nu fac dovada refuzului acestuia de a se prezenta

la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile pretinse de

conducerea autorității pârâte, respectiv A.N.P.D.Z.M.

Ca urmare,

instanța de fond a apreciat că sancțiunea disciplinară aplicată este nulă

conform dispozițiilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar

împrejurarea că

„

reclamantul nu a răspuns la

telefon la ora 11.00” și a refuzat să dialogheze telefonic cu conducătorul

instituției pârâte nu constituie abateri disciplinare, în sensul celor prevăzute

de dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. d) și i) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.P.D.Z.M., invocând în drept

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

și criticând hotărârea pronunțată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că măsura de sancționare dispusă

față de O.N.V. prin Decizia nr. 259 din 03 noiembrie 2006 este perfect legală,

emisă cu respectarea prevederilor aplicabile.

S-a mai arătat

de către recurentă că sancționarea cu mustrare scrisă a domnului O.N.,

funcționar public în cadrul A.N.P.D.Z.M. îndeplinind funcția publică de

consilier superior în cadrul Reprezentanței Locale Anina se justifică prin

lipsa nemotivată a acestuia de la serviciu din 23 octombrie 2006, inclusiv

refuzul de a prezenta nota explicativă de justificare a neîndeplinirii

atribuțiilor de serviciu, aceasta fiind de astfel maniera în care domnul O. își

desfășoară raporturile de serviciu în cadrul A.N.P.D.Z.M.

Recursul nu

este fondat.

Înalta Curte

examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale

incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ.

și prin prisma criticilor formulate

de recurenta - pârâtă apreciază că instanța de fond a făcut în cauză o justă

apreciere a probelor administrate și o corectă interpretare a normelor legale

aplicabile, pronunțând o hotărâre ce urmează a fi menținută.

Prin Decizia nr.

259 din 3 ianuarie 2006, în temeiul

O.U.G. nr. 64/1997 privind înființarea

A.N.P.D.Z.M., domnul O.N., consilier

superior la Reprezentanța Locală Anina, a fost sancționat cu mustrare scrisă,

conform art. 65 alin. (1) și alin. (2), lit. d) și i) din Legea nr. 188/1999,

reținându-se că in data de 23 octombrie 2006 nu s-a primit răspuns precum și

refuzul domnului O.N. de a dialoga telefonic cu conducerea A.N.P.D.Z.M.

Totodată a fost avut în vedere și procesul-verbal nr. 5882 din 01 noiembrie 2006.

Potrivit art. 65

alin. (1) și 2, lit. d) și i) din Legea nr. 188/1999, abaterile disciplinare reținute

în sarcina reclamantului intimat și pentru care a și fost sancționat constau în

nerespectarea în mod repetat a programului de lucru și respectiv refuzul de a

îndeplini atribuțiile de serviciu.

Înalta Curte

apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut nulitatea sancțiunii

aplicate, în condițiile în care, potrivit art. 66 alin. (2) din același act

normativ, sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea

prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public, a cărui

declarație trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității.

Cum actele și

lucrările dosarului nu demonstrează că această procedură a fost respectată,

procesul-verbal din 1 noiembrie 2006 (fila 28 dosar fond) ca și adresa din 23

octombrie 2006 (fila 29 dosar fond) prin care se solicită prezentarea unei note

explicative privind lipsa de la serviciu, ambele înscrisuri semnate de

directorul general, neputând constitui, în sensul prevederilor legale citate,

dovada îndeplinirii etapelor obligatorii de cercetare și audiere, nulitatea

sancțiunii a fost în mod legal reținută.

De altfel, nici

prin motivele de recurs formulate, recurenta - pârâtă nu a putut invoca și

prezenta elementele de fapt, sau înscrisuri noi care să infirme aspectele

reținute de instanța de fond în ceea ce privește procedura de aplicare a

sancțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.P.D.Z.M., împotriva sentinței civile nr. 703 din 7 martie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2007.