ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2349/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 15 august 2006, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.V. și A.N.A.F., anularea Ordinului nr. 6101 din 8 mai 2006 emis de A.N.V., prin care i s-a aplicat sancțiunea mustrare scrisă și radierea acesteia din cazierul administrativ gestionat de A.N.F.P. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că ordinul atacat este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea normelor imperative stabilite prin art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Astfel, reclamantul a susținut că în ordinul respectiv nu se descrie exact fapta care constituie abatere disciplinară, nu se prezintă prevederile legale încălcate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant. Totodată, ordinul menționat nu prevede termenul în care poate fi contestată, iar reclamantului nu i s-a comunicat o copie a sesizării îndreptate împotriva sa. În același timp, reclamantul consideră că ordinul de sancționare este lovit de nulitate, deoarece sancțiunea s-a aplicat la propunerea D.R.V.I. și nu a conducătorului compartimentului în care reclamantul își desfășoară activitatea, șeful B.V.S. Mai arată reclamantul că nu a încălcat prevederile legale aplicabile regimurilor respective, iar fapta săvârșită nu are consecințe asupra imaginii instituției sau a veniturilor bugetare.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 278 din 11 decembrie 2006, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Totodată a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamantului i s-a aplicat în mod corect sancțiunea disciplinară mustrare scrisă, iar criticile formulate de acesta referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) H.G. nr. 1210/2003 nu pot fi primite. În acest sens, s-a reținut că din cuprinsul ordinului atacat rezultă atât fapte pentru care a fost sancționat reclamantul, dar și textele legale incidente, termenul în care poate fi contestată sancțiunea și Instanța competentă.

Totodată, Instanța de Fond a mai constatat că motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului sunt menționate într-o notă a Serviciului Verificării Interne din cadrul A.N.V., care a stat la baza ordinului de sancționare. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul L.I. motivând în esență că în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă excepția nulității absolute a actului administrativ contestat, Ordinul nr. 6108/2006 care nu cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210 din 14 octombrie 2003, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate prin contestație, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și nu descrie fapta care constituie abatere disciplinară nu menționează care sarcini de serviciu au fost îndeplinite necorespunzător sau care prevederi legale au fost încălcate.

Instanța de Fond a respins, în mod nelegal, excepția nulității absolute a actului administrativ pentru nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (5) din H.G. nr. 1210/2003 întrucât nu i s-a comunicat copia sesizării îndreptate împotriva sa. Ordinul de sancționare este emis nelegal întrucât propunerea de sancționare a fost formulată de către D.R.V.I. și nu de conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea conform art. 66 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată. Cu privire la fondul cauzei, recurentul critică hotărârea pentru că nu au fost analizate în profunzime apărările referitoare la prevederile legale care operează în materie vamală aplicabile regimurilor vamale suspensive și în mod deosebit regimul vamal de admitere temporară.

Propunerea de sancționare nu cuprinde normele legale încălcate ca în cazul celorlalte persoane presupuse a fi sancționate. De asemenea recurentul arată că la luarea măsurii de sancționare nu s-a avut în vedere faptul că nu s-a creat nici un prejudiciu financiar și de imagine a instituției, sumele în cauză au valoare foarte redusă, nu a încălcat sarcinile de serviciu stabilite prin fișa postului, iar anterior nu a mai fost sancționat disciplinar, obținând numai calificativele, foarte bine și excepțional. Prin întâmpinare D.R.V.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate și a ordinului de sancționare conform art. 63 alin. (3) din Legea nr. 118/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată următoarele: Prin Ordinul nr. 6110 din 8 mai 2006 emis de intimat s-a dispus sancționarea reclamantului cu mustrare scrisă conform art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. La baza întocmirii actului administrativ a stat nota de prezentare nr. 13811 din 06 aprilie 2006, întocmită de Serviciul Verificări Interne din cadrul A.N.V. înaintată D.R.V.I. cu propunerea de sancționare disciplinară a reclamantului, funcționar public de execuție la B.V.S., pentru modul deficitar în care și-a îndeplinit sarcinile profesionale în cazul operațiunilor vamale derulate la 30 ianuarie 2006 și având termen de încheiere data de 30 decembrie 2005. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 45 alin. (2) din H.G.

nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților Instanțelor publice, actul administrativ de sancționare a funcționarilor publici trebuie să conțină sub sancțiunea nulității: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată. Potrivit acestor prevederi legale, actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă aceste mențiuni sub sancțiunea nulității absolute. Forma scrisă și motivarea reprezintă condiții esențiale de valabilitate ale actului administrativ de sancționare disciplinară.

În cauză, așa cum în mod judicios a reținut prima Instanță ordinul de sancționare disciplinară cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, în esență fiind făcută referire la nota care cuprinde abaterea disciplinară pentru care s-a propus sancțiunea disciplinară a reclamantului. De asemenea cu privire la alt element de formă invocat de recurent ce ar lipsi din cuprinsul actului atacat rezultă că este inserată mențiunea constării conform prevederilor art. 37 din H.G. nr. 1210/2003. Recursul grațios în materia sancțiunilor disciplinare este prevăzut și în art. 37 din H.G. nr. 1210/2003 potrivit căruia funcționarul public poate formula contestație împotriva actului de sancționare la conducătorul unității sau instituției publice.

Deși recurentul s-a prevalat de prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 în sensul că actul administrativ de sancționare nu ar cuprinde termenul în care putea fi contestat, în cauză se constată că atât contestația cât și controlul legalității actului de sancționare disciplinară s-a făcut pe fondul motivelor de netemeinicie și nelegalitate și nu pe excepția tardivității pentru a se constata vătămarea în drepturile sale subiective ocrotite de lege prin inserarea acestui element de formă în actul de sancționare.

Cu privire la apărările făcute de recurent, invocate în acțiune și în recurs, se constată că acestea sunt ulterioare actului administrativ de sancționare emis la data de 8 mai 2006 și împotriva căruia s-a formulat contestație la 12 mai 2006 de către recurent, înregistrată din 16 mai 2006. În raportul întocmit de Comisia de disciplină la 10 iulie 2006 se constată că s-a analizat contestația formulată de funcționarul public împotriva sancțiunii disciplinare și s-a constatat că în cauză, se confirmă săvârșirea abaterii disciplinare, iar ordinul contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. Prima Instanță a analizat acest aspect și a constatat că în ce privește motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului acestea sunt arătate în nota serviciului de verificări interne din cadrul A.N.V.

din 14 aprilie 2006, ce a stat la baza actului administrativ atacat. Motivele ce vizează fondul cauzei sunt neîntemeiate prima Instanță pe baza probatoriului administrat cauzei a reținut în mod corect săvârșirea faptei pentru care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare. Sancțiunea care s-a aplicat funcționarului public, mustrare scrisă, a avut în vedere tocmai ceea ce susține recurentul, că nu a mai fost sancționat disciplinar, respectându-se principiul proporționalității între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acestea și propunerea de sancționare făcută în acest sens.

De-asemeni s-a analizat și motivația reclamantului privind nerespectarea termenelor de încheiere a regimului vamal și s-a constatat corect că nu sunt dovedite și nici nu înlătură vinovăția acestuia, care a procedat la încheierea actelor de constatare și procesul - verbal de contravenție la 21 martie 2006, în timpul controlului serviciului de verificări interne, din luna martie 2006. Constatând ca nefondate criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamant a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.I. împotriva sentinței nr. 178 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2007.