ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2349/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la 15 august 2006, reclamantul L.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele A.N.V. și A.N.A.F., anularea Ordinului nr. 6101 din

8 mai 2006 emis de A.N.V., prin care i s-a aplicat sancțiunea mustrare scrisă

și radierea acesteia din cazierul administrativ gestionat de A.N.F.P.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că ordinul atacat este lovit de nulitate absolută pentru

încălcarea normelor imperative stabilite prin art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003

privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor

paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice. Astfel, reclamantul

a susținut că în ordinul respectiv nu se descrie exact fapta care constituie

abatere disciplinară, nu se prezintă prevederile legale încălcate și nici

motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant.

Totodată, ordinul menționat nu prevede termenul în care poate fi contestată,

iar reclamantului nu i s-a comunicat o copie a sesizării îndreptate împotriva

sa. În același timp, reclamantul consideră că ordinul de sancționare este lovit

de nulitate, deoarece sancțiunea s-a aplicat la propunerea D.R.V.I. și nu a

conducătorului compartimentului în care reclamantul își desfășoară activitatea,

șeful B.V.S.

Mai arată reclamantul că nu

a încălcat prevederile legale aplicabile regimurilor respective, iar fapta

săvârșită nu are consecințe asupra imaginii instituției sau a veniturilor

bugetare.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 278 din 11

decembrie 2006, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Totodată a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamantului i s-a aplicat în mod

corect sancțiunea disciplinară mustrare scrisă, iar criticile formulate de

acesta referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) H.G. nr. 1210/2003

nu pot fi primite.

În acest sens, s-a reținut

că din cuprinsul ordinului atacat rezultă atât fapte pentru care a fost

sancționat reclamantul, dar și textele legale incidente, termenul în care poate

fi contestată sancțiunea și Instanța competentă.

Totodată, Instanța de Fond a

mai constatat că motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului

sunt menționate într-o notă a Serviciului Verificării Interne din cadrul A.N.V.,

care a stat la baza ordinului de sancționare.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul L.I. motivând

în esență că în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă excepția nulității

absolute a actului administrativ contestat, Ordinul nr. 6108/2006 care nu

cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 35

alin. (2) din H.G. nr. 1210 din 14 octombrie 2003, respectiv motivele pentru

care au fost înlăturate apărările formulate prin contestație, termenul în care

sancțiunea poate fi contestată și nu descrie fapta care constituie abatere

disciplinară nu menționează care sarcini de serviciu au fost îndeplinite necorespunzător

sau care prevederi legale au fost încălcate.

Instanța de Fond a respins,

în mod nelegal, excepția nulității absolute a actului administrativ pentru nerespectarea

prevederilor art. 25 alin. (5) din H.G. nr. 1210/2003 întrucât nu i s-a

comunicat copia sesizării îndreptate împotriva sa.

Ordinul de sancționare este

emis nelegal întrucât propunerea de sancționare a fost formulată de către D.R.V.I.

și nu de conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea

conform art. 66 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată.

Cu privire la fondul cauzei,

recurentul critică hotărârea pentru că nu au fost analizate în profunzime

apărările referitoare la prevederile legale care operează în materie vamală

aplicabile regimurilor vamale suspensive și în mod deosebit regimul vamal de

admitere temporară.

Propunerea de sancționare nu

cuprinde normele legale încălcate ca în cazul celorlalte persoane presupuse a

fi sancționate.

De asemenea recurentul arată

că la luarea măsurii de sancționare nu s-a avut în vedere faptul că nu s-a creat

nici un prejudiciu financiar și de imagine a instituției, sumele în cauză au

valoare foarte redusă, nu a încălcat sarcinile de serviciu stabilite prin fișa

postului, iar anterior nu a mai fost sancționat disciplinar, obținând numai

calificativele, foarte bine și excepțional.

Prin întâmpinare D.R.V.I. a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate și

a ordinului de sancționare conform art. 63 alin. (3) din Legea nr. 118/1999

privind statutul funcționarilor publici.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

Prin Ordinul nr. 6110 din 8

mai 2006 emis de intimat s-a dispus sancționarea reclamantului cu mustrare

scrisă conform art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind

statutul funcționarilor publici.

La baza întocmirii actului

administrativ a stat nota de prezentare nr. 13811 din 06 aprilie 2006, întocmită

de Serviciul Verificări Interne din cadrul A.N.V. înaintată D.R.V.I. cu

propunerea de sancționare disciplinară a reclamantului, funcționar public de

execuție la B.V.S., pentru modul deficitar în care și-a îndeplinit sarcinile

profesionale în cazul operațiunilor vamale derulate la 30 ianuarie 2006 și

având termen de încheiere data de 30 decembrie 2005.

Într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 45 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și

funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul

autorităților Instanțelor publice, actul administrativ de sancționare a

funcționarilor publici trebuie să conțină sub sancțiunea nulității: descrierea

faptei care constituie abatere disciplinară, motivele pentru care au fost

înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării

disciplinare prealabile, termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi

contestată.

Potrivit acestor prevederi

legale, actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă aceste mențiuni

sub sancțiunea nulității absolute. Forma scrisă și motivarea reprezintă

condiții esențiale de valabilitate ale actului administrativ de sancționare

disciplinară.

În cauză, așa cum în mod

judicios a reținut prima Instanță ordinul de sancționare disciplinară cuprinde descrierea

faptei care constituie abatere disciplinară, în esență fiind făcută referire la

nota care cuprinde abaterea disciplinară pentru care s-a propus sancțiunea

disciplinară a reclamantului.

De asemenea cu privire la

alt element de formă invocat de recurent ce ar lipsi din cuprinsul actului

atacat rezultă că este inserată mențiunea constării conform prevederilor art. 37

din H.G. nr. 1210/2003.

Recursul grațios în materia

sancțiunilor disciplinare este prevăzut și în art. 37 din H.G. nr. 1210/2003

potrivit căruia funcționarul public poate formula contestație împotriva actului

de sancționare la conducătorul unității sau instituției publice.

Deși recurentul s-a prevalat

de prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 în sensul că actul

administrativ de sancționare nu ar cuprinde termenul în care putea fi contestat,

în cauză se constată că atât contestația cât și controlul legalității actului

de sancționare disciplinară s-a făcut pe fondul motivelor de netemeinicie și

nelegalitate și nu pe excepția tardivității pentru a se constata vătămarea în

drepturile sale subiective ocrotite de lege prin inserarea acestui element de

formă în actul de sancționare.

Cu privire la apărările

făcute de recurent, invocate în acțiune și în recurs, se constată că acestea

sunt ulterioare actului administrativ de sancționare emis la data de 8 mai 2006

și împotriva căruia s-a formulat contestație la 12 mai 2006 de către recurent, înregistrată

din 16 mai 2006.

În raportul întocmit de

Comisia de disciplină la 10 iulie 2006 se constată că s-a analizat contestația

formulată de funcționarul public împotriva sancțiunii disciplinare și s-a

constatat că în cauză, se confirmă săvârșirea abaterii disciplinare, iar

ordinul contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.

Prima Instanță a analizat

acest aspect și a constatat că în ce privește motivele pentru care au fost

înlăturate apărările reclamantului acestea sunt arătate în nota serviciului de

verificări interne din cadrul A.N.V. din 14 aprilie 2006, ce a stat la baza

actului administrativ atacat.

Motivele ce vizează fondul

cauzei sunt neîntemeiate prima Instanță pe baza probatoriului administrat

cauzei a reținut în mod corect săvârșirea faptei pentru care s-a dispus

aplicarea sancțiunii disciplinare.

Sancțiunea care s-a aplicat

funcționarului public, mustrare scrisă, a avut în vedere tocmai ceea ce susține

recurentul, că nu a mai fost sancționat disciplinar, respectându-se principiul

proporționalității între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele

săvârșirii acestea și propunerea de sancționare făcută în acest sens.

De-asemeni s-a analizat și

motivația reclamantului privind nerespectarea termenelor de încheiere a

regimului vamal și s-a constatat corect că nu sunt dovedite și nici nu înlătură

vinovăția acestuia, care a procedat la încheierea actelor de constatare și procesul

- verbal de contravenție la 21 martie 2006, în timpul controlului serviciului

de verificări interne, din luna martie 2006.

Constatând ca nefondate

criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamant a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.I. împotriva sentinței nr. 178 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 mai 2007.