ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2097/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Iași reclamantul B.A. a contestat, în contradictoriu cu Arhivele Naționale București, dispoziția nr. 5/II/400/2006 prin care i-a fost aplicată „mustrare scrisă”. Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 7681/E din 13 decembrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 249/45/2007. Prin sentința nr. 124/CA din 1 octombrie 2007 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului.

În motivarea sentinței s-a arătat că nu pot fi reținute susținerile reclamantului privind nulitatea deciziei de sancționare întemeiată pe neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege, pentru că aceasta cuprinde temeiul legal al sancțiunii și faptele pentru care a fost aplicată, fiind emisă în termenul de 2 ani de la data săvârșirii abaterilor sancționare, termen prevăzut de art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999. În privința cercetării prealabile a faptelor au fost indicate rapoartele reclamantului privind faptele sancționate iar cercetarea comisiei de disciplină nu era obligatorie. Nu a fost reținută nici susținerea reclamantului potrivit căreia faptele sancționate cu mustrare scrisă ar mai fi constituit obiectul și altor sancțiuni disciplinare aplicate de pârâtă pentru că nu au fost depuse probe în acest sens.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin chiar petitul acțiunii, reclamantul recunoaște că „am scris din greșeală numele de T.M. în loc de M.T., așa cum a recunoscut și în cadrul cercetării prealabile iar emiterea de către reclamant a unui certificat producător de efecte juridice cuprinzând date eronate a fost de natură să aducă atingere imaginii și prestigiului instituției pârâte. Și cealaltă abatere ce a constat în încălcarea prevederilor art. 141 din Normele tehnice și a art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiilor de selecționare în Arhivele Naționale în cazul lucrării de selecționare SC I. SA Pașcani a fost apreciată ca fiind săvârșită, iar conduita superficială manifestată de reclamant ar fi putut genera consecințe grave, prin distrugerea unor documente anterioare anului 1992, fără ca acestea să fi fost verificate în prealabil din punct de vedere arhivistic.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.A. și a solicitat admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii și anularea dispoziției emise. Este criticată soluția instanței de fond pentru că reclamantul fiind încadrat la Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale se impune ca apărarea să fie făcută în fața comisiei instituită la nivelul instituției, chiar dacă sancțiunea putea fi dată de organul ierarhic superior. Pe fondul cauzei este criticată soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii și pentru că nu au fost verificate apărările sale. În privința referatului întocmit pe numele de T.M. se arată că a revenit și a scris numele corect, iar pentru materialul propus spre topire de la SC I. SA Pașcani este același cu cel verificat de recurent și depus spre avizare ulterior.

Intimata Arhivele Naționale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Soluția instanței de fond este legală și temeinică, atât în privința modului de soluționare a excepțiilor invocate cât și al fondului cauzei. Referitor la critica adusă soluției pronunțate de instanța de fond în legătură cu nulitatea deciziei de sancționare, aceasta este nefondată deoarece, în raport de modul de organizare și funcționare, la nivelul Direcției Județene Iași a Arhivelor Naționale nu funcționează Comisia de disciplină, care este constituită la nivelul Arhivelor Naționale, iar comisia nu poate aplica sancțiunea ci poate face numai propuneri de sancționare.

Nici critica ce vizează modul de soluționare a fondului cauzei nu este fondată. Așa cum a reținut și instanța de fond, recurentul a întocmit greșit un referat și certificat cu un alt nume, greșeală care putea avea consecințe deosebite. Din probele administrate în cauză rezultă că recurentul a întocmit la 8 decembrie 2004 un referat pentru lucrările de selecționare a documentelor create de SC I. SA Pașcani în perioada 1992 – 2001, deși procesul - verbal încheiat de Comisia de selecționare propusese documente din perioada 1992 – 1993 și 1997 – 2001, astfel că pentru perioada 1994 – 1996 nu erau selecționate documentele. Ulterior, printr-o adresă din anul 2005, aceeași societate a solicitat selecționarea pentru perioada 1982 – 2000 a documentelor arhivate.

Deci, este vorba de o altă perioadă decât cea anterioară care era 1992 – 2001. Această diferență impunea verificări în conformitate cu prevederile art. 141 din Normele Tehnice, verificări care se încheie prin întocmirea unui referat, cu propunerea de confirmare sau respingere a lucrării, dar și în conformitate cu art. 15 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea comisiilor de selecționare din cadrul Arhivelor Naționale. Toate acestea dovedesc că recurentul a fost sancționat pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu, iar soluția instanței de fond care a respins contestația împotriva deciziei de sancționare este legală și temeinică De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 124/CA din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.