ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 755/2004, la Curtea de Apel Iași, reclamantul C.C. a chemat în judecată

pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, pentru ca prin hotărâre

judecătorească să se dispună anularea deciziei nr. 25 din 8 ianuarie 2004, prin

care pârâta i-a aplicat sancțiunea „mustrare scrisă”, pentru abaterea

disciplinară prevăzută de art. 70 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de șef Serviciu Juridic,

Contencios, Urmărire și Încasare a Creanțelor Bugetare în cadrul Direcției

Regionale Vamale Iași și că în raport cu atribuțiile ce-i revin, în mod greșit

s-a reținut ca motivare a aplicării sancțiunii, neîndeplinirea sarcinilor de

serviciu ,de către un coleg subordonat, ce a avut repartizat dosarul nr. 3947/2003,

aflat pe rolul Curții de Apel Iași.

Prin sentința nr. 42 din 29

martie 2004, Curtea de Apel Iași a admis contestația formulată de C.C.,

împotriva deciziei nr. 25 din 8 ianuarie 2004, emisă de Autoritatea Națională a

Vămilor, anulând această decizie.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării „cu vinovăție”,

de către reclamant, a îndatoririlor ce-i revin, astfel cum cer prevederile

Legii nr. 188/1999, modificată.

În calitatea sa de șef

serviciu juridic, reclamantul și-a îndeplinit obligația de a repartiza dosarul nr.

3947/2003, consilierului juridic S.C., acesta din urmă depunând documentația ce

a stat la baza emiterii deciziei ce forma obiectul dosarului amintit.

Totodată, soluția pronunțată

în acest dosar (sentința civilă nr. 145/2003), nu poate constitui un argument

al aplicării sancțiunii, față de aceasta putându-se exercita căile legale de

atac.

În termen legal, împotriva

sentinței nr. 42 din 29 martie 2004 a declarat recurs, pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor.

Cererea de recurs a fost

motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta a subliniat că

instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, deoarece:

- a reținut, fără temei

legal, că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, astfel cum sunt

prezente acestea în fișa postului și în Regulamentul de organizare și

funcționare a Direcției Regionale Vamale;

- nu s-a pronunțat asupra

dovezilor pe care autoritatea vamală le-a depus odată cu întâmpinarea,

respectiv copia fișei postului și extrasul din Regulamentul menționat mai sus.

Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă.

Potrivit art. 70 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999, în forma modificată prin art. 13 (Titlul III) din Legea

nr. 161/2003: „încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici, a

îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de

conduită profesională și civică prevăzute de lege, constituie abatere

disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora”. În alin. (2) al

aceluiași articol sunt prevăzute faptele care constituie abateri disciplinare,

iar în alin. (3), sancțiunile ce pot fi aplicate.

Interpretând și aplicând

corect dispozițiile legale incidente în cauză, instanța fondului și-a argumentat

în principal soluția pronunțată, pe ideea că în speță nu s-a dovedit de către

autoritatea pârâtă, că reclamantul a încălcat cu vinovăție îndatoririle

corespunzătoare funcției de șef Serviciu Juridic. Depunerea la dosar a fișei

postului nr. 195/2004 și a extrasului din Regulamentul de organizare și

funcționare a Direcției Regionale Vamale Interjudețene, nu face dovada

„vinovăției” celui sancționat, așa cum greșit apreciază recurenta.

În același timp, nu se poate

imputa judecătorului fondului că nu a analizat aceste documente, în condițiile

în care sancționarea funcționarului public poate fi dispusă numai în

conformitate cu prevederile legale deja arătate.

În raport cu cele arătate,

în mod corect s-a apreciat ca nelegală, decizia nr. 25 din 8 ianuarie 2004,

emisă de Autoritatea Națională a Vămilor și s-a dispus anularea ei.

Examinându-se sentința

atacată și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., se reține că nu

există motive pentru casarea sau modificarea acesteia.

Astfel, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței nr. 42 din 29 martie

2004, a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2005.