ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5809/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5809/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 mai 2004, reclamantul I.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 181 din 19 aprilie 2004, emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și prin care a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul contestat nu a fost motivat în fapt, pentru că nu a fost descrisă abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat în baza art. 63 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 93 din 28 iunie 2004, prin care a admis acțiunea și a anulat Ordinul nr. 181 din 19 aprilie 2004, emis de Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ordinul de sancționare a reclamantului nu sunt detaliate faptele considerate ca fiind abateri disciplinare și simpla trimitere la nota de prezentare întocmită de Serviciul Inspecție și Control, nu suplinește lipsa elementelor obligatorii, prevăzute de art. 268 C. muncii, sub sancțiunea nulității absolute, printre care și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că din punct de vedere gradual și al scopului urmărit, sancțiunea „mustrare scrisă” prevăzută în Legea nr. 188/1999, poate fi asimilată sancțiunii avertismentului scris, reglementată de art. 264 alin. (1) lit. a) C. muncii, pentru care art. 267 alin. (1) din același cod a prevăzut că nu este obligatorie efectuarea unei cercetări disciplinare. Față de aceste dispoziții legale, recurenta a arătat că ordinul de sancționare a intimatului este legal și temeinic, fiind întocmit după cercetarea disciplinară prealabilă, în cursul căreia, intimatul a avut posibilitatea să formuleze apărări în legătură cu deficiențele contestate în activitatea sa. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.
civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: Ordinul nr. 181 din 19 aprilie 2004, prin care Autoritatea Națională a Vămilor a dispus sancționarea intimatului I.C., cu mustrare scrisă, conform art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, s-a întemeiat pe Nota de prezentare nr. 14359/2 din 7 aprilie 2004, în care Serviciul Verificări Interne a constatat încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice de șef serviciu la Serviciul Supraveghere Vamală și Luptă Împotriva Fraudelor Vamale, din cadrul Direcției Regionale Vamale Iași.
În cuprinsul notei de prezentare s-a propus sancționarea disciplinară a intimatului, motivat pe faptul că, în perioada 1 octombrie 2003 - 17 februarie 2004, nu a organizat și nu a controlat periodic activitatea serviciului în privința aplicării corecte a legislației vamale, constatându-se deficiențele descrise în procesul-verbal de control nr. 14359/5763 din 18 martie 2004. Intimatul a avut cunoștință de aceste deficiențe reținute în activitatea sa și că faptele respective constituie abateri disciplinare conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, așa după cum rezultă din nota explicativă dată la 5 aprilie 2004, cu ocazia cercetării prealabile a faptei săvârșite.
De asemenea, intimatul a avut cunoștință de obligațiile specifice funcției publice deținute, prin semnarea fișei postului la data de 10 ianuarie 2003. În atare situație, instanța de fond a constatat greșit nelegalitatea ordinului de sancționare, considerând că nu a fost motivat în fapt prin descrierea abaterii disciplinare săvârșită de intimat. Actul administrativ de sancționare a intimatului îndeplinește cerința legală a motivării în fapt, deoarece a fost descrisă abaterea disciplinară săvârșită și prin fundamentarea sa pe Nota de prezentare nr. 14359/2 din 7 aprilie 2004, au fost indicate deficiențele concrete constatate în activitatea funcționarului public, care au justificat legal aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
În consecință, ordinul contestat în cauză a fost legal întocmit și nu este întemeiat motivul de nelegalitate invocat prin acțiune cu privire la elementele de fapt avute în vedere la stabilirea răspunderii disciplinare a intimatului. Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în fond, va respinge acțiunea formulată de I.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 93 din 28 iunie 2004, a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de I.C. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.