ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2186/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios a administrativ, prin sentința civilă nr. 160 din 29 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului D.C., formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București, având ca obiect anularea Ordinului nr. 186 din 19 aprilie 2004, emis de pârâtă, prin care reclamantul a fost sancționat cu „mustrare scrisă”, conform art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 20 martie - 26 martie 2004, s-a efectuat un control tematic al activității Biroului Vamal Iași, control ce a vizat perioada 1 octombrie 2003 – 1 martie 2004, în care conducerea a fost asigurată de reclamantul D.C., care conform fișei postului, avea atribuții de coordonare și control a întregii activități a Biroului Vamal.

În nota de prezentare ce a stat la baza sancțiunii aplicate, s-au constatat o serie de deficiențe ce au demonstrat superficialitate și neglijență în completarea și utilizarea evidențelor și registrelor, pe care reclamantul, în virtutea atribuțiilor sale, ar fi avut posibilitatea de-a le remedia. Întrucât aceste deficiențe constatate, ce țin de îndatoririle corespunzătoare funcției avute de reclamant, au fost dovedite și în plus, parțial chiar recunoscute de acesta, instanța de fond a reținut că ordinul de sancționare apare ca fiind legal emis. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond nu a motivat în fapt soluția pronunțată, nu a analizat probele administrate, bazându-se numai pe atribuțiile generale prevăzute în fișa postului.

S-a mai susținut de către recurent, că răspunderea sa pentru abaterile subordonaților nu a fost corect reținută și evaluată, că nu au fost în vreun fel aduse prejudicii, intereselor patrimoniale ale instituției și nici nu a fost perturbată activitatea vamală, ca urmare a încălcării obligațiilor sale de serviciu. Examinând cauza de față, în raport cu probele administrate, prin prisma criticilor formulate, ca și a prevederilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele arătate în cele ce urmează. Critica recurentului vizând lipsa aprecierii și analizării probelor de către instanța de fond, nu este fondată și nu corespunde realității.

Din considerentele sentinței atacate rezultă, pe de o parte, că instanța a avut în vedere un ansamblu de probe existente la dosar, pe care le-a și menționat și indicat ca atare, iar pe de altă, că le-a analizat în mod global, prin raportarea la concluziile procesului-verbal de control din 26 martie 2004 și a notei de persecutare din 5 aprilie 2004, întrucât ambele acte au stat la baza sancțiunii aplicate. Deficiențele constatate în aceste documente au fost, de altfel, evidențiate și prin celelalte probe ale dosarului, la care s-a făcut referire în sentința recurată, fiind evident, așa cum s-a reținut, că reclamantul și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau în calitate de șef birou vamal.

În fine, nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că însuși recurentul a recunoscut și a confirmat existența neglijenței și superficialității în completarea și utilizarea evidențelor și registrelor, în cadrul Biroului Vamal Iași aflat sub coordonarea sa, apreciind în mod cu totul neargumentat, însă, că astfel de deficiențe nu au adus prejudicii activității biroului și astfel, sancțiunea ce i-a fost aplicată, nu se justifică. În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond este legală, astfel că o va menține și în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LLEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.C., împotriva sentinței nr. 160 din 29 septembrie 2004, a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2005.