ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 decembrie 2004, reclamanta Ș.S., în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor și cu Direcția Regională Vamală, a solicitat anularea

Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis de Autoritatea Națională a

Vămilor, ca fiind nelegal, precum și suspendarea aplicării acestuia, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că actul atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor art.

54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, neputând fi abrogată prin

acest ordin, decizia nr. 1266/2003 și repusă în vigoare decizia nr. 1163/2003.

De asemenea, reclamanta a arătat că

prin același ordin au fost încălcate prevederile art. 60 alin. (3) din Legea

nr. 24/2000, republicată, ordinul fiind lovit de nulitate absolută.

Totodată, în opinia reclamantei,

ordinul atacat încalcă dispozițiile art. 3 din Legea nr. 188/1999, în sensul că

încalcă principiul stabilității funcției publice, precum și principiul conform

căruia exercitarea funcției publice trebuie să se desfășoare în condiții de

eficiență și eficacitate.

În plus, arată reclamanta, prin

emiterea acestui ordin, autoritatea vamală a retrogradat-o din nou după ce,

prin decizia nr. 1266/2003, a fost repusă în funcția pe care o avea anterior și

din care fusese retrogradată prin decizia nr. 1163/2003, fără să fie

sancționată și fără ca pregătirea sa ca specialist, vechimea în muncă și

avansarea pe scara profesională în cariera sa să justifice această

retrogradare.

La data de 1 martie 2005, reclamanta

și-a completat acțiunea, în sensul că solicită și constatarea încetării

efectelor juridice a deciziei nr. 1163/2003, emisă de Directorul general al

Direcției Generale a Vămilor; radierea din cartea sa de muncă a funcției

publice de „inspector principal”, înscrisă în baza Ordinului nr. 1519/2004 și a

mențiunii „prin sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, se menține

reîncadrarea în funcția de inspector principal, conform deciziei nr. 1163/2003”;

obligarea pârâtei să o repună în funcția deținută anterior emiterii actului

administrativ atacat, prin operarea în statele de funcții și de personal

existente până la data de 1 ianuarie 2005, a funcției publice consilier A.I.2 - consilier superior și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 149 din 26

aprilie 2005, a admis în parte acțiunea, a anulat Ordinul nr. 1519/2004, în

ceea ce o privește pe reclamantă și a obligat pârâta, să o reîncadreze pe

funcția de consilier superior A.I/2, începând cu 15 iulie 2003. Instanța de

fond a respins cererea, pentru constatarea nulității deciziei nr. 1163/2003 și

a respins acțiunea față de pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Timișoara, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Totodată, a obligat pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor, la plata cheltuielilor de judecată către

reclamantă, în sumă de 15.000.000 lei și a declinat competența soluționării

cererii privind radierile din carnetul de muncă, în favoarea Judecătoriei

Timișoara.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că prin ordinul atacat au fost

încălcate dispozițiile Legii nr. 24/2000, republicată și cele ale Legii nr.

188/1999, iar reclamanta a fost practic retrogradată în mod nejustificat.

Totodată, s-a reținut că sentința

civilă nr. 4923/2004 a Tribunalului București, nu este opozabilă reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin

Direcția Regională Vamală Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

Autoritatea Națională a Vămilor susține că soluția instanței de fond este

greșită, în raport cu dispozițiile Legii nr. 161/2003 și cu hotărârile

judecătorești prin care au fost anulate deciziile nr. 1264, nr. 1265 și nr.

1266/2003, precum și a sentinței civile nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, a Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și conflicte de muncă, prin care s-a

admis acțiunea S.N.V.R., prin care a fost obligată Autoritatea Națională a

Vămilor, să opereze în statele de funcții de personal și în carnetele de muncă,

gradele profesionale stabilite ca urmare a primei reîncadrări (operare care să

fie făcută în conformitate cu Legea nr. 161/2003, pentru toți funcționarii

publici).

Examinând cauza, în raport cu toate

criticile aduse soluției instanței de fond, cu probatoriul administrat și cu

dispozițiile legale incidente pricinii și prin prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Astfel, Curtea reține că prima

reîncadrare în funcție publică a reclamantei a avut loc prin decizia nr. 1163

din 15 iulie 2003, care a fost ulterior revocată prin decizia nr. 1266 din 14

august 2003, prin acest ultim act acordându-i-se gradul de inspector expert

vamal, consilier superior.

Decizia nr. 1266/2003, emisă de

pârâtă, a fost anulată integral prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile,

instituindu-se, astfel, obligația pârâtei de a anula toate deciziile

individuale emise în baza actelor administrative sus-menționate și de a

reîncadra pe toți funcționarii publici din cadrul autorității vamale, nu numai

pe cei care s-au adresat justiției, conform prevederilor Legii nr. 161/2003.

Așadar, nelegalitatea deciziei în

baza căreia reclamanta a fost reîncadrată, fiind stabilită prin hotărâre

judecătorească, pârâta a procedat în mod justificat la emiterea ordinului în

litigiu, având în vedere și sentința nr. 4923/2004, a Tribunalului București.

Prin această ultimă hotărâre judecătorească a fost

admisă cererea S.N.V.R. și s-a dispus obligarea Autorității Naționale a Vămilor

să opereze în statele de funcții și de personal și în carnetele de muncă,

gradele profesionale stabilite ca urmare a reîncadrării profesionale efectuate

în baza și cu respectarea Legii nr. 161/2003.

Așadar, Curtea reține că ordinul

atacat a fost legal emis în executarea unor hotărâri judecătorești prin care

s-a revenit la reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul autorității

vamale, efectuate anterior datei de 15 iulie 2003, neputându-se reține că prin

respectarea criteriilor profesionale și a punctajelor prevăzute de Legea nr.

161/2003, s-a ajuns la retrogradarea reclamantei, cât timp însuși actul prin

care s-a stabilit gradul expert vamal, consilier A.I 2, a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

În raport cu cele expuse mai sus, în

urma admiterii recursului, Curtea va casa sentința și va respinge acțiunea, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Regională

Vamală Timișoara, în numele și pentru pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,

împotriva sentinței civile nr. 149 din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea

formulată de Ș.S.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.