ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2004, reclamantul R.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emisă de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și obligarea pârâtei să-l reîncadreze în funcția publică de controlor vamal superior. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin ordinul contestat, au fost menținute nelegal, efectele deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, care a fost revocată și în acest mod, au fost încălcate principiile stabilității funcției publice și exercitării funcției publice în condiții de eficiență și de eficacitate.

Reclamantul a arătat că, anterior emiterii ordinului contestat, pârâta nu a obținut avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și că sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2003, a Tribunalului București, a fost greșit indicată ca temei pentru modificarea încadrării tuturor funcționarilor publici din cadrul autorității pârâte. Prin sentința civilă nr. 115 din 29 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis de pârâtă, în ceea ce îl privește pe reclamant și a obligat pârâta, să-l reîncadreze în funcția publică de controlor vamal superior, începând cu data de 15 iulie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin repunerea în vigoare a deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, reclamantul a fost retrogradat din funcția publică de controlor vamal superior, într-o funcție publică inferioară, fără a exista un temei.

Din acest motiv, s-a constatat că ordinul contestat a fost emis de pârâtă, cu încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. f) și art. 65 din Legea nr. 188/1999, precum și a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, prin abrogarea unui act de abrogare anterior, nu este repus în vigoare actul normativ inițial. Referitor la sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2003, a Tribunalului București, invocată de pârâtă, ca temei pentru emiterea ordinului, instanța de fond a avut în vedere că reclamantul nu a fost parte în acel litigiu și în consecință, hotărârea pronunțată nu îi este opozabilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad și a solicitat casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că este nelegală, hotărârea de anulare a Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, pe care l-a emis în vederea aplicării sentinței civile nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București. Potrivit acestei hotărâri judecătorești irevocabile, recurenta a învederat că a fost obligată să înscrie în statele de funcții și de personal și în carnetele de muncă, gradele profesionale stabilite prin deciziile nr. 1155 - 1163 din 15 iulie 2003, constatându-se că au fost emise în conformitate cu Legea nr. 161/2003. Recurenta a arătat că prin aceeași hotărâre judecătorească s-a constatat nelegalitatea deciziilor nr. 1264 - 1266 din 14 august 2003 și, deci, intimatul nu poate fi reîncadrat în baza acestor acte administrative care au fost anulate.

De asemenea, recurenta a susținut că în mod nelegal, instanța de fond și-a argumentat soluția, pe dispozițiile cuprinse în art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu privire la efectele abrogării unui act normativ, dat fiind că decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 nu este un act normativ și nu a fost abrogată, ci revocată în cadrul competenței recunoscute de lege, autorității emitente. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, în aplicarea prevederilor art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, intimatul R.I.

a fost numit, începând cu data de 15 iulie 2003, în funcția publică de controlor vamal principal. Această decizie a fost revocată prin decizia nr. 1264 din 14 august 2003, care a fost emisă de autoritatea recurentă, în baza Notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. În executarea acestor ultime două acte administrative, recurenta a emis decizia nr. 1266 din 14 august 2003, prin care intimatul a fost reîncadrat în funcția publică de controlor vamal superior. Prin sentința nr. 16/F din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă, au fost anulate Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și deciziile nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003, emise de Autoritatea Națională a Vămilor, constatându-se că au fost emise cu încălcarea normelor legale.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, a Tribunalului București, irevocabilă prin nerecurare, Autoritatea Națională a Vămilor a fost obligată să opereze în statele de funcții și de personal și în carnetele de muncă, gradele profesionale stabilite ca urmare a reîncadrării efectuată în baza și cu respectarea Legii nr. 161/2003, reținându-se că, la data rămânerii definitive a sentinței nr. 16/F din 27 ianuarie 2004, aceasta avea obligația să dispună anularea tuturor deciziilor emise în baza Notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și să reîncadreze toți funcționarii publici din subordine conform prevederilor Legii nr. 161/2003.

În executarea acestor hotărâri judecătorești irevocabile, autoritatea recurentă a emis Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, prin care a revocat deciziile întocmite cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici după data de 15 iulie 2003 și a dispus că încadrarea acestora va fi cea prevăzută în deciziile emise până la data de 15 iulie 2003, inclusiv. Urmare a acestui ordin, intimatul a fost reîncadrat în funcția publică de controlor vamal principal, conform deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003. Anularea Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, prin sentința pronunțată în cauză, a fost dispusă cu încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești menționate anterior. Instanța de fond a determinat în mod greșit limitele autorității de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești, atât sub aspectul opozabilității lor, cât și sub aspectul efectelor nulității actelor administrative care au fost irevocabil desființate.

Astfel, instanța de fond a constatat greșit inopozabilitatea celor două hotărâri judecătorești față de intimat, deși acesta nu a formulat asemenea apărări și chiar a întemeiat susținerile din acțiune pe sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004. Pe de altă parte, instanța de fond nu a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 16/F din 27 ianuarie 2004 au fost anulate în totalitate Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2004, deciziile nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003 și, deci, nu au fost menținute, ca valabile, anumite dispoziții, cum ar fi cele referitoare la reîncadrarea intimatului. De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere efectele retroactive ale nulității actelor administrative, constatată cu autoritate de lucru judecat.

Cum actele administrative anulate modificaseră deciziile emise de recurentă, până la data de 15 iulie 2003 inclusiv, anularea dispusă prin hotărâre judecătorească a avut drept consecință repunerea în vigoare a acestor decizii inițiale. În atare situație, revocarea prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, a deciziilor întocmite după data de 15 iulie 2003, nu produce o altă situație juridică, decât cea rezultată din hotărârea judecătorească de constatare a nelegalității actelor administrative sus-menționate. Fiind o măsură de executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004 a fost anulat greșit de instanța de fond, dat fiind că un asemenea act nu poate fi cenzurat sub aspectul legalității sau al oportunității, pe calea unei acțiuni în anulare.

Reîncadrarea intimatului în baza deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, este o consecință a celor două hotărâri judecătorești de anulare a actelor administrative ulterioare și, deci, prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004 nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege, cu atât mai mult, cu cât nu a contestat încadrarea sa efectuată de recurentă, prin această primă decizie, emisă în aplicarea prevederilor art. XVII lit. a) din Legea nr. 161/2003. Din acest motiv, se constată că instanța de fond a apreciat greșit și că Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată și fără avizul obligatoriu al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Ca act de executare a unei hotărâri judecătorești, ordinul respectiv nu este supus condițiilor de formă prevăzute pentru validitatea actelor administrative de autoritate și, deci, pentru emiterea lui nu a fost necesar avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aviz care a fost dat pentru decizia repusă în vigoare, și anume, decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003. De asemenea, prin acest ordin nu au fost încălcate normele de tehnică legislativă invocate de intimat, întrucât acestea au ca obiect abrogarea actelor cu caracter normativ, iar ordinul contestat în cauză reprezintă o decizie colectivă de revocare a unor acte administrative anulate în mod irevocabil de instanțele judecătorești. Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, va respinge acțiunea formulată de reclamantul R.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva sentinței civile nr. 115 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de R.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.