ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului din 14 august 2006 prin care i-a fost aplicată sancțiunea „mustrare scrisă" și radierea acestei sancțiuni din cazierul administrativ coordonat de Agenția Națională de Administrare Fiscală. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ordinul atacat este lovit de nulitate absolută întrucât încalcă dispozițiile imperative ale art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, iar sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică. Prin sentința nr. 162 din 5 noiembrie 2007, dată în fond după casare, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Ordinul din 14 august 2006, dispunând radierea sancțiunii din cazierul administrativ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată pentru suficientul motiv că Înalta Curte a constatat deja nulitatea absolută a actului administrativ de sancționare prin considerentele deciziei de casare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și menținerea Ordinului din 14 august 2006 prin care reclamanta a fost sancționată cu „mustrare scrisă". S-a învederat, prin motivele de recurs, că prin Ordinul din 14 august 2006 emis de către Autoritatea Națională a Vămilor, reclamanta-intimata C.R., în calitate de funcționar public, a fost sancționată cu „mustrare scrisă", conform art. 6 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicat pentru săvârșirea unei abateri disciplinare în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constând în validarea unei declarații vamale de import, fără ca aceasta să-i fi fost repartizată spre executare.

Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză a rezultat cu prisosința săvârșirea abaterii disciplinare respective, fapt pentru care s-a apreciat de recurentă că prima instanța de fond a analizat și cercetat în mod temeinic probatoriul, pronunțând hotărâre temeinică și legală, respingând în totalitate acțiunea reclamantei - sentința civilă nr. 13 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava. Prin sentința civilă nr. 162 din 05 noiembrie 2007, instanța de fond, după casarea cu trimitere, a admis acțiunea reclamantei pentru motivul că Înalta Curte de Casație Justiție ar fi constatat deja nulitatea absolută a actului administrativ atacat, pentru faptul că acesta nu ar fi conținut motivele pentru care au fost înlăturate apărări formulate de reclamanta în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Această constatare a instanței de fond este netemeinică, întrucât trimiterea spre rejudecare a avut ca obiectiv reanalizarea întregului material probatoriu administrat în cauză. Or, după cum se poate observa din simpla lecturare a ordinului de sancționare rezultă fără putință de tăgadă existența motivației aplicării sancțiunii disciplinare, în urma cercetării prealabile, și anume că în urma audierii doamnei C.R. (consemnată în procesul-verbal din 30 iunie 2006) și a administrării tuturor probelor necesare s-a constatat că în cauză se confirmă săvârșirea unei abateri disciplinare". Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În cauză, prin decizia nr. 2293 din 2 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de reclamanta C.R. împotriva sentinței nr. 13 din 29 ianuarie 2007 a Curții Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe. S-a statuat, în considerentele deciziei de casare, că ordinul atacat de reclamantă a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G.

nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisii paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice care prevăd că, sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile. S-a mai precizat, prin aceeași decizie a instanței de recurs, că ordinul atacat conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în timpul cercetării disciplinare prealabile, iar această împrejurare atrage, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, nulitatea absolută a actului administrativ sancționare.

În raport de aceste statuări ale instanței de recurs, prin care s-a stabilit neîndoielnic că actul de sancționare disciplinară privitor la reclamantă este lovit de nulitate absolută, pe considerente de formă, în mod corect instanța de rejudecare conformându-se prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a admis acțiunea intimatei C.R., a anulat Ordinul din 14 august 2006 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor și a dispus radierea sancțiunii din cazierul administrativ. Așa fiind, văzând că motivele de recurs invocate de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, ce vizează fondul cauzei, nu mai pot fi examinate, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Regională Vamală Iași, în numele pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 162 din noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 162 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.