ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2892 din 17 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2316/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1931 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantului Ș.L. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în esență că Autoritatea Națională a Vămilor a dispus prin ordinul din 9 februarie 2007 sancționarea reclamantului cu „mustrare scrisă”, în urma constatării încălcării de către Ș.L.

a obligațiilor prevăzute la art. 6 lit. d) din Ordinul vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 22 august 2005 privind Codul de conduită și disciplină al funcționarului public din cadrul autorității vamale, în temeiul art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată. S-a reținut că „funcționarii publici din cadrul autorității vamale au obligația să apere prestigiul autorității vamale, precum și de a se abține de la orice act sau fapt care poate produce prejudicii imaginii intereselor legale ale acesteia”.

Înalta Curte a statuat, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că procedura angajării răspunderii disciplinare trebuia suspendată până la momentul în care organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispunea sau pronunța una din soluțiile prevăzute de lege, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovezi în acest sens iar instanța de fond a luat în considerare doar afirmațiile acestuia, nesocotind astfel dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire intimatul-reclamant Ș.L., precizând la 21 aprilie 2009 că temeiul de drept al cererii este art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire se arată că ulterior pronunțării Deciziei nr. 2892/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a descoperit un înscris nou, respectiv înștiințarea Judecătoriei Călărași de plată a amenzii penale în sumă de 3.000 ron, aplicată prin Sentința penală nr. 370/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1615 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București. Se susține că din cuprinsul acesteia coroborat cu rechizitoriul din dosarul nr. 1667/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași rezultă nelegalitatea și netemeinicia deciziei a cărei revizuire se solicită întrucât nu poate fi sancționat penal și administrativ în același timp. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. apreciază că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Revizuentul a indicat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. După cum se constată actul nou invocat de revizuent nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

pe de o parte pentru faptul că înștiințarea de plată a amenzii penale nu este un înscris doveditor iar pe de altă parte sentința penală în baza căreia s-a aplicat amenda penală nu reprezintă o hotărâre pe care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire se solicită și nu modifică soluția pronunțată de instanța de recurs materializată prin Decizia nr. 2992 din 17 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Față de cele reținute se apreciază că nu sunt întrunite prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că se va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Ș.L. împotriva deciziei civile nr. 2892 din 17 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.