ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2892 din 17 septembrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 2316/2/2007, Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1931 din

4 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată

în sensul că a respins acțiunea reclamantului Ș.L. ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de recurs a reținut în esență

că Autoritatea Națională a Vămilor a dispus prin ordinul din

9 februarie 2007 sancționarea reclamantului cu „mustrare scrisă”, în

urma constatării încălcării de către Ș.L. a

obligațiilor prevăzute la art. 6 lit. d) din Ordinul

vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală din 22 august 2005 privind Codul de conduită și

disciplină al funcționarului public din cadrul autorității

vamale, în temeiul art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind

Statutul funcționarilor publici, republicată.

S-a reținut că

„funcționarii publici din cadrul autorității vamale au

obligația să apere prestigiul autorității vamale, precum

și de a se abține de la orice act sau fapt care poate produce

prejudicii imaginii intereselor legale ale acesteia”.

Înalta Curte a statuat, în

esență, că instanța de fond în mod greșit a

reținut că procedura angajării răspunderii disciplinare

trebuia suspendată până la momentul în care organul de urmărire

penală sau instanța de judecată dispunea sau pronunța una

din soluțiile prevăzute de lege, având în vedere că reclamantul

nu a făcut dovezi în acest sens iar instanța de fond a luat în

considerare doar afirmațiile acestuia, nesocotind astfel dispozițiile

art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat cerere de revizuire intimatul-reclamant Ș.L., precizând la 21

aprilie 2009 că temeiul de drept al cererii este art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

În motivarea cererii de revizuire se

arată că ulterior pronunțării Deciziei nr. 2892/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a descoperit un

înscris nou, respectiv înștiințarea Judecătoriei

Călărași de plată a amenzii penale în sumă de 3.000

ron, aplicată prin Sentința penală nr. 370/2007,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1615 din 15

decembrie 2008 a Curții de Apel București.

Se susține că din

cuprinsul acesteia coroborat cu rechizitoriul din dosarul nr. 1667/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași

rezultă nelegalitatea și netemeinicia deciziei a cărei revizuire

se solicită întrucât nu poate fi sancționat penal și

administrativ în același timp.

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ. apreciază că aceasta este nefondată

pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Revizuentul a indicat motivul

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia „dacă,

după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a

cărei revizuire se cere”.

După cum se constată actul

nou invocat de revizuent nu îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pe de o parte pentru faptul că

înștiințarea de plată a amenzii penale nu este un înscris

doveditor iar pe de altă parte sentința penală în baza

căreia s-a aplicat amenda penală nu reprezintă o hotărâre

pe care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire se solicită și

nu modifică soluția pronunțată de instanța de recurs

materializată prin Decizia nr. 2992 din 17 septembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Față de cele reținute

se apreciază că nu sunt întrunite prevederile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., astfel că se va respinge cererea de revizuire ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de Ș.L. împotriva deciziei civile nr. 2892 din 17

septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.