ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.A.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor constatarea nulității/anularea Ordinului nr. 7667 din 23 august 2007 emis de aceasta, constatarea necompetenței vicepreședintelui Autorității Naționale a Vămilor de a emite ordine cu caracter personal în privința mobilității funcționarilor publici, revocarea măsurii mutării sale temporare pe o perioadă de 6 luni către Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București, repunerea sa în situația anterioară a acestei mutări sau numirea temporară în condițiile legii în cadrul Biroului Juridic din cadrul direcției sus menționate, plata de daune morale.

Totodată reclamantul a solicitat suspendarea ordinului contestat, până la soluționarea pricinii, „pentru a evita producerea unor prejudicii materiale în patrimoniul său și al Direcției pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București". În motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței că prin ordinul contestat a fost mutat temporar, în aceeași funcție și cu același salariu, la Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București, pe o durată de 6 luni. Ca motive de nelegalitate a ordinului menționat, se invocă faptul că numele său nu este cel indicat în ordin, treapta funcției în care este angajat nu este 3, ci asistent 1; mai învederează că vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor nu are abilitatea legală de a emite ordine cu caracter personal în privința mobilității funcționarilor publici.

Prin sentința civilă nr. 1120 din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.A.R. ca nefondată, iar cererea de suspendare a ordinului contestat ca rămasă fără obiect. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin Ordinul nr. 7667 din 23 august 2007 semnat de vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor, reclamantul a fost mutat temporar la Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București, în aceeași funcție și cu același salariu, cu acordul său; referitor la aspectele de nelegalitate formală a ordinului contestat, Curtea a observat că nementionarea întregului nume al reclamantului nu constituie un motiv de nelegalitate a acestuia; iar pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile reclamantului referitoare la faptul că ordinul în discuție este emis cu exces de putere, nu au nicio acoperire probatorie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.A.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În motivarea căii de atac recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, neținând cont de dispozițiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. A mai arătat recurentul-reclamant că hotărârea recurată este nelegală pe de o parte pentru motivul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere formulate prin acțiunea introductivă, iar pe de altă parte prin prisma dispozițiilor legale constituționale cu privire la accesul liber la justiție precum și a convențiilor internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Ordinul nr. 7667 din 23 august 2007, semnat de vicepreședintele A.N.A.F, reclamantul A.A.R., consilier juridic 1 asistent 3 la Biroul Central pentru Recuperarea Creanțelor Statelor Membre U.E. a fost mutat temporar, în aceeași funcție și cu același salariu, la Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București, pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 27 august 2007. Anterior măsurii dispuse, la data de 22 august 2007, recurentul-reclamant A.A.R.

și-a exprimat în scris acordul, ca în perioada următoare (maxim 6 luni) să-și desfășoare activitatea în cadrul Direcției pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București. În ceea ce privește motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că Ordinul nr. 7667 din 23 august 2007 este legal și temeinic și a fost emis de Autoritatea Națională a Vămilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată, și totodată ținându-se seama și de cererea acestuia prin care și-a exprimat în scris acordul cu privire la mutarea sa temporară la Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București.

Referitor la aspectele de nelegalitate formală ale Ordinului contestat, Curtea observă că nementionarea în acest ordin a întregului nume al recurentului-reclamant nu constituie un motiv de nelegalitate a acestuia, cât timp destinatarul ordinului este o persoană determinată iar însuși recurentul în acordul scris a folosit doar unul dintre prenume. Față de susținerile recurentului-reclamant cu privire la treapta funcției, din care ar fi rezultat diminuarea salariului acestuia, trebuie subliniat faptul că, încă de la data numirii în funcția de consilier juridic 1 treapta 1, acesta a beneficiat de salariul corespunzător treptei 3 de salarizare, deci nefiind prejudiciat sub acest aspect. O altă critică adusă de recurentul-reclamant sentinței pronunțate de instanța de fond, se referă la neîntocmirea fișei postului deținut.

Se constată că neîntocmirea acestei fișe este, de fapt, o chestiune subsecventă emiterii ordinului contestat, neavând nicio relevantă în soluționarea recursului de fată. Curtea observă că afirmația recurentului privind emiterea ordinului în discuție, cu exces de putere, nu are nicio acoperire probatorie. Însuși recurentul-reclamant arată că a fost numit nu la serviciul juridic, din cadrul direcției, ci în Compartimentul verificare condiții autorizare și inspecție fiscală, omițând faptul că instituția nu era obligată să îl mute tot la serviciul juridic al direcției, legea impunând doar obligația de respectare a pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public, iar nu și a compartimentului.

În acest sens, recurentul nu a arătat de ce munca în cadrul Compartimentului verificare condiții autorizare și inspecție fiscală nu respectă pregătirea sa juridică. Mutarea temporară este condiționată numai de respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public și nu de existența unui post vacant ca în cazul mutării definitive, condiții ce au fost respectate în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant. Susținerile recurentului referitoare la faptul că „invocarea unui act normativ abrogat ar trebui să reprezinte un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat" sunt și acestea neîntemeiate. Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul indicat pentru competența vicepreședintelui A.N.A.F.

de a emite ordine, respectiv H.G. nr. 165/2005, abrogată, în loc de H.G. nr. 532/2007, în vigoare la momentul emiterii ordinului, reglementează același domeniu, nereprezentănd decât o problemă strict de acuratețe juridică, neavând nici un impact asupra legalității ordinului în discuție. Textul invocat, art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 165/2005, cu același conținut ca art. 5 alin. (3) din H.G.

nr. 532/2007 - actul normativ în vigoare la momentul emiterii ordinului - prevede că: „În exercitarea atribuțiilor sale, vicepreședintele A.N.A.F., care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, emite, în condițiile legii, ordine cu caracter individual sau normativ și instrucțiuni de aplicare a reglementărilor vamale". Din examinarea acestui text nu reiese că vicepreședintele A.N.A.F., care este și conducătorul Autorității Naționale a Vămilor, emite ordine cu caracter individual doar în materie vamală, referirea la acest domeniu limitativ vizând cea de a treia categorie de acte, respectiv instrucțiunile de aplicare a reglementărilor vamale. Așadar, ordinele cu caracter individual avute în vedere de textul menționat, pot viza exercitarea oricăror atribuții ale vicepreședintelui A.N.A.F.

în calitatea sa de conducător al Autorității Naționale a Vămilor inclusiv, în cazul de față, mutarea recurentului, în temeiul art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată. În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant în sensul că „instanța de fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect", Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute. Din dispozitivul hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel București, rezultă foarte clar că instanța de fond a dispus respingerea ca nefondată a acțiunii și respingerea ca rămasă fără obiect a cererii de suspendare a ordinului contestat. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.A.R. împotriva sentinței civile nr. 1120 din data de 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2009.