ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2887/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

formulată pe calea contenciosului administrativ,

reclamantul C.E., reprezentat de S.N.P.V.P.L., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat

suspendarea executării

Ordinului nr. 2638

din 12 octombrie 2009, până la pronunțarea instanței investite

cu

soluționarea fondului cauzei.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a

arătat că prin ordinul a cărui suspendare se solicită s-a dispus destituirea sa

din funcție

publică, în temeiul

dispozițiilor art. 97 lit. d) din Legea nr. 188/1999 .

Reclamantul a arătat că sunt

îndeplinite cerințele art. 14 din

Legea nr. 554/2004

pentru a se dispune suspendarea executării actului

administrativ

menționat.

Prin sentința

civilă nr. 3844 din 11 noiembrie 2009 , Curtea de

Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamant,

dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 2638 din 12 octombrie 2009 emis

de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, până la pronunțarea unei soluții pe

fondul cauzei.

Instanța fondului a reținut că, prin

ordinul vizat, s-a dispus

încetarea

raporturilor de serviciu ale reclamantului, prin destituirea din funcția

publică de inspector vamal I la Compartimentul Supraveghere

Specială din cadrul Direcției Municipiului București

pentru Accize și Operațiuni Vamale , începând cu data de 15 octombrie 2009 .

Cu privire la faptele săvârșite de

reclamant, care au determinat măsura destituirii, instanța fondului a reținut

că acesta a

interpretat eronat unele facturi

interne, pentru produsele livrate între

departamentele SC P. SA, ca

fiind facturi fiscale determinate de operațiuni de vânzare-cumpărare, încălcând

prevederile O.G. nr. 2/2001 cu privire la motivarea și aplicarea sancțiunilor

contravenționale, precum și cu privire la sancțiunea complementară a

confiscării.

Curtea de Apel

București a reținut că reclamantul este angajat

de 15 ani la autoritatea pârâtă, în care nu i s-au

aplicat sancțiuni disciplinare. De asemenea, instanța fondului a mai reținut că

motivarea sancțiunii aplicate este motivată în mod generic .

S-a apreciat că

aceste aspecte creează o serioasă îndoială cu privire la legalitatea

individualizării sancțiunii disciplinare, dar și cu privire la faptele reținute

în sarcina funcționarului public, putându-se

aprecia că acestea reprezintă un caz bine justificat.

Totodată, instanța fondului a

reținut ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, lipsirea reclamantului și a familiei sale de mijloacele de

subzistență

putând fi apreciată ca o

situație producătoare a unei pagube ce poate fi

prevenită prin

suspendarea actului de destituire, până la verificarea legalității actului pe

fond .

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a

declarat recurs pârâtă Autoritatea

Națională a Vămilor.

În motivarea cererii de recurs pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie pentru următoarele motive:

- Referitor la prima condiție de suspendare a

executării, consideră pârâtul recurent că nu rezultă cu certitudine care au

fost motivele pentru cazul bine justificat.

Se arată că ordinul contestat a fost emis după

efectuarea în cauză a cercetării prealabile administrative, reținându-se în

sarcina reclamantului – interpretarea eronată a unor facturi interne pentru

produse livrate între departamentele SC P. SA drept facturi fiscale determinate

de operațiuni de vânzare-cumpărare și bineînțeles a consecințelor legale ce

decurg din acestea, nu au fost respectate dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr.

2/2001 precum și cele privind stabilirea măsurii complementare a confiscării,

toate abaterile sunt prezentate detaliat în raportul comisiei de disciplină.

- Referitor la cea de-a doua condiție, se

susține că reclamantul nu a prezentat dovezi în sensul amenințării prin

executarea actului administrativ, cu o vătămare iminentă și deci ireparabilă.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte văzând

motivele invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, constată că este

nefondată pentru următoarele considerente:

- Referitor la prima condiție prevăzută de art.

14 din Legea nr. 554/2004 – existența unui caz bine justificat, în mod corect

prima instanță a apreciat că în raport de faptele săvârșite de reclamant și

anume că a interpretat greșit unele facturi interne și a încălcat prevederile

art. 20 din O.G. nr. 2/2001 – acesta este dovedit.

Astfel, Înalta Curte apreciază că faptele

săvârșite așa cum au fost prezentate au un grad mare de subiectivism. „Interpretarea”

trebuie să fie analizată pe fondul cauzei în raport de normele incidente precum

și de alte regulamente interne, pregătirea reclamantului, atribuții de

serviciu, practică în materie. La fel faptul că s-a aplicat sancțiunea

disciplinară cea mai gravă pentru prima abatere trebuie analizată pe fondul

cauzei.

De aceea această situație poate constitui un caz

bine justificat, făcând necesară cercetarea pe fond a celor susținute.

- În ceea ce privește cea de-a doua condiție

prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – prejudiciul iminent, acesta este

în strânsă corelație cu primul argument.

Având în vedere că sancțiunea aplicată a fost

destituirea din funcția publică de inspector vamal I – a reclamantului, fără

îndoială că această situație produce un prejudiciu iminent în sensul lipsei

mijloacelor de subzistență pentru întreaga familie a reclamantului.

Față de cele arătate mai sus, constatând că

instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în conformitate cu

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 3844 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.