ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2887/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.E., reprezentat de S.N.P.V.P.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2638 din 12 octombrie 2009, până la pronunțarea instanței investite cu soluționarea fondului cauzei. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui suspendare se solicită s-a dispus destituirea sa din funcție publică, în temeiul dispozițiilor art. 97 lit. d) din Legea nr. 188/1999 . Reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ menționat.

Prin sentința civilă nr. 3844 din 11 noiembrie 2009 , Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 2638 din 12 octombrie 2009 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, până la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei.

Instanța fondului a reținut că, prin ordinul vizat, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, prin destituirea din funcția publică de inspector vamal I la Compartimentul Supraveghere Specială din cadrul Direcției Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale , începând cu data de 15 octombrie 2009 . Cu privire la faptele săvârșite de reclamant, care au determinat măsura destituirii, instanța fondului a reținut că acesta a interpretat eronat unele facturi interne, pentru produsele livrate între departamentele SC P. SA, ca fiind facturi fiscale determinate de operațiuni de vânzare-cumpărare, încălcând prevederile O.G. nr. 2/2001 cu privire la motivarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale, precum și cu privire la sancțiunea complementară a confiscării.

Curtea de Apel București a reținut că reclamantul este angajat de 15 ani la autoritatea pârâtă, în care nu i s-au aplicat sancțiuni disciplinare. De asemenea, instanța fondului a mai reținut că motivarea sancțiunii aplicate este motivată în mod generic . S-a apreciat că aceste aspecte creează o serioasă îndoială cu privire la legalitatea individualizării sancțiunii disciplinare, dar și cu privire la faptele reținute în sarcina funcționarului public, putându-se aprecia că acestea reprezintă un caz bine justificat.

Totodată, instanța fondului a reținut ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, lipsirea reclamantului și a familiei sale de mijloacele de subzistență putând fi apreciată ca o situație producătoare a unei pagube ce poate fi prevenită prin suspendarea actului de destituire, până la verificarea legalității actului pe fond . Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor. În motivarea cererii de recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: - Referitor la prima condiție de suspendare a executării, consideră pârâtul recurent că nu rezultă cu certitudine care au fost motivele pentru cazul bine justificat.

Se arată că ordinul contestat a fost emis după efectuarea în cauză a cercetării prealabile administrative, reținându-se în sarcina reclamantului – interpretarea eronată a unor facturi interne pentru produse livrate între departamentele SC P. SA drept facturi fiscale determinate de operațiuni de vânzare-cumpărare și bineînțeles a consecințelor legale ce decurg din acestea, nu au fost respectate dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr. 2/2001 precum și cele privind stabilirea măsurii complementare a confiscării, toate abaterile sunt prezentate detaliat în raportul comisiei de disciplină. - Referitor la cea de-a doua condiție, se susține că reclamantul nu a prezentat dovezi în sensul amenințării prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminentă și deci ireparabilă.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte văzând motivele invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, constată că este nefondată pentru următoarele considerente: - Referitor la prima condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – existența unui caz bine justificat, în mod corect prima instanță a apreciat că în raport de faptele săvârșite de reclamant și anume că a interpretat greșit unele facturi interne și a încălcat prevederile art. 20 din O.G. nr. 2/2001 – acesta este dovedit. Astfel, Înalta Curte apreciază că faptele săvârșite așa cum au fost prezentate au un grad mare de subiectivism. „Interpretarea” trebuie să fie analizată pe fondul cauzei în raport de normele incidente precum și de alte regulamente interne, pregătirea reclamantului, atribuții de serviciu, practică în materie.

La fel faptul că s-a aplicat sancțiunea disciplinară cea mai gravă pentru prima abatere trebuie analizată pe fondul cauzei. De aceea această situație poate constitui un caz bine justificat, făcând necesară cercetarea pe fond a celor susținute. - În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – prejudiciul iminent, acesta este în strânsă corelație cu primul argument. Având în vedere că sancțiunea aplicată a fost destituirea din funcția publică de inspector vamal I – a reclamantului, fără îndoială că această situație produce un prejudiciu iminent în sensul lipsei mijloacelor de subzistență pentru întreaga familie a reclamantului. Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 3844 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.