ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei l. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat în contradictoriu suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 8933 din 21 octombrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond, în baza art. 14 din legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute imperativ de legea nr. 554/2004, sub aspectul cazului bine justificat si al pagubei iminente, având în vedere că prin Ordinul nr. 8933 din 21 octombrie 2011 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, prin eliberarea din funcția publică de stat de execuție de consilier grad profesional superior gradația 5 din cadrul Direcției Supraveghere Accize si Operațiuni Vamale – A.N.V., începând cu data de 18 octombrie 2011 bineînțeles fără a se indica motivul pentru care a intervenit aceasta destituire. Reclamantul a mai arătat că acest ordin are efecte retroactive, fiind emis la data de 21 octombrie 2011, iar în cuprinsul său se precizează că destituirea din funcția publică își produce efectele începând cu data de 18 octombrie 2011, iar procedura aleasă în cazul destituirii încalcă prevederile imperative ale art. 100 coroborat cu art. 99 din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, reclamantul a precizat că locuiește și gospodărește împreuna cu soția sa, ce are un venit de 1000 lei și cu fiica acestuia, ce nu are venit, urmând o scoală de specializare, astfel că evidentă starea de nevoie în care se află. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. l. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 6935 din 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în aplicarea dispozițiilor din H.G.

nr. 565/2011 au fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și Ordinul nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate, conform cărora noile structuri organizatorice și noile state de funcții intră în vigoare la data de 08 august 2011. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că reclamantului i-a fost comunicat preavizul din 05 iulie 2011 prin care instituția pârâtă i-a adus la cunoștința faptul ca postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizării si ca pana la data de 12 iulie 2011 acesta poate opta pentru o funcție vacanta corespunzătoare, opțiune care constituie în același timp și cerere pentru înscriere la examen și, deși, examenul de testare profesionala s-a organizat la data de 18 august 2011, reclamantul nu s-a prezentat la acest examen pentru a susține cele doua probe și în consecință a fost declarat respins.

A mai reținut judecătorul fondului că pe baza rezultatelor examenului de testare profesionala, conform dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b) din legea nr. 188/1999 a fost emis Ordinul Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 8933 din 21 octombrie 2011 prin care începând cu data de 18 octombrie 2011 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcția publica de execuție - ordin comunicat reclamantului sub semnătura de primire la data de 26 octombrie 2011. Curtea de apel a constatat că nu sunt fondate susținerile reclamantului privind cazul bine justificat, având în vedere că ordinul atacat a fost emis începând cu data de 18 octombrie 2011 iar ultima zi de concediu medical a reclamantului a fost 17 octombrie 2011, producându-și prin urmare efectele ulterior încetării stării de incapacitate temperară de muncă a reclamantului.

De asemenea, prima instanță a reținut că au fost respectate disp. art. 100 din Legea nr. 188/1999, întrucât în cazul funcției publice ocupate anterior de către reclamant au existat mai mulți solicitanți decât numărul posturilor, dându-i-se posibilitatea acestuia să susțină examenul în acest scop, iar pe de altă parte, deși reclamantul a invocat împrejurarea că anterior și în timpul desfășurării examenului în cauză s-a aflat în incapacitate temporară de muncă-concediu medical, totuși acesta nu a înțeles să facă dovada contestării și a concursului care a stat la baza emiterii ordinului de eliberare din funcție a acestuia.

Conchizând, instanța de fond a reținut că împrejurările invocate de către reclamant nu constituie un prejudiciu material viitor și previzibil fiind vorba despre un efect al actului administrativ de eliberare din funcție, nefiind dovedit faptul că prin lipsirea veniturile aferente funcției publice ocupată anterior de către reclamant, acesta din urmă urmează a suferi un prejudiciu ireparabil ori dificil de reparat. 3. Recursul reclamantului Împotriva sentinței nr. 6935 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamantul S.C., apreciind că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică. Astfel, reclamantul a învederat că un prim motive de nelegalitate al sentinței atacate îl constituie suspendarea executării Ordinelor nr. 2406/2001 și nr. 2407/2011 prin sentința Curții de Apel Galați în dosarul nr. 1012/44/2011, întrucât aceste ordine au stat a baza emiterii ordinului atacat.

Un al motiv de nelegalitate susținut de reclamant este lipsa calității de reprezentant al persoanei care a semnat ordinul atacat, fiind necesare în opinia sa, verificări în sensul dacă persoana care a semnat ordinul avea calitatea de numire în funcție publică. De asemenea, reclamantul a invocat nelegalitatea preavizului, emis anterior iminenței încetării raporturilor de serviciu, precum și cea a ordinului nr. 8933/2011 care încalcă prevederile art. 99 și 100 din Legea nr. 188/1999. Referitor la riscul producerii unei pagube iminente, reclamantul a precizat că prin lipsirea sa de drepturile salariale cuvenite, va suferi un prejudiciu material cert. II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum s-a reținut și prin expunerea rezumativă prezentată la pct. l al acestor considerente, prin Ordinul nr. 8933 din 21 octombrie 2011 emis de Președintele A.N.V. s-a dispus încetarea raportului de serviciu și eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 5, în cadrul Direcției de Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale – A.N.V., în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare. Ordinul nr. 8933/2011 a fost emis în temeiul H.G.

nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., cu modificările și completările ulterioare, precum și a Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F. Așadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică, criterii în raport de care înalta Curte constată că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. și a unităților subordonate acesteia, precum și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au fost aprobate statele de funcții pentru A.N.V.

- aparat central și structuri subordonate precum și Regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul A.N.V. Astfel, Ordinele Președintelui A.N.A.F.

nr. 2406/2011 și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza ordinului nr. 8933/2011, sunt acte administrative cu caracter normativ fără a observa că acestea produc efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul acestora fiind acela de a organiza în temeiul H.G. nr. 110/2009, structura concretă a A.N.V. Odată stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of.

al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual". Prin urmare sunt nefondate susținerile recurentului-reclamant privind ordinului de destituire din funcție emis în baza acestor două ordine, pe motiv că acestea nu au fost publicate în M. Of.

Înalta Curte constată că sentința judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinelor nr. 2406/2011 și 2407/2011 nu este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată operând numai între participanții la procesul civil din acel dosar. Prin urmare, existența sentinței civile nu determină îndeplinirea condiției cazului bine justificat în litigiul pendinte, iar pronunțarea sentinței nu conduce la o aparență de nelegalitate a Ordinului nr. 8933/2011, la o îndoială serioasă asupra actului atacat, cât timp efectele sale se limitează doar la părțile cauzei.

Referitor la aspectele privind nerespectarea unor prevederi din Legea nr. 188/1999 și din normele de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici care, în opinia reclamantului, ar răsturna prezumția de legalitate a actelor administrative contestate, Curtea reține că acestea constituie împrejurări ce nu pot fi analizate decât cu ocazia judecării fondului litigiului în cererea de anulare și asupra cărora nu se pot face aprecieri în cadrul procedurii de examinare sumară impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Curtea constată că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum este definită această noțiune de art. 2 lit. t) din aceeași lege, nici cu privire la preaviz și nici cu privire la ordinul nr. 8933/2011 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, justificarea reducerii posturilor urmare a aplicării H.G.

nr. 565/2011, fiind, de asemenea, o chestiune de fond. Referitor la cerința prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu este îndeplinită, susținerea reclamantului privind lipsa veniturilor salariale nefăcând dovada existenței prejudiciului material, astfel cum este definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Recurentul-reclamant a invocat numai pierderi de natură financiară, dar prejudiciile cauzate de emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită, dacă acesta va fi anulat, vor fi analizate de către instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare. În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcția publică, veniturile acestuia au suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrative care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

l. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinței nr. 6935 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.