ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

l. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor, a solicitat în contradictoriu suspendarea executării Ordinului A.N.V.

nr. 8933 din 21 octombrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond, în baza art.

14 din legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute imperativ

de legea nr. 554/2004, sub aspectul cazului bine justificat si al pagubei

iminente, având în vedere că prin Ordinul nr. 8933 din 21 octombrie 2011 s-a

dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, prin eliberarea

din funcția publică de stat de execuție de consilier grad profesional superior

gradația 5 din cadrul Direcției Supraveghere Accize si Operațiuni Vamale – A.N.V.,

începând cu data de 18 octombrie 2011 bineînțeles fără a se indica motivul

pentru care a intervenit aceasta destituire.

Reclamantul a mai arătat că acest ordin are efecte

retroactive, fiind emis la data de 21 octombrie 2011, iar în cuprinsul său se

precizează că destituirea din funcția publică își produce efectele începând cu

data de 18 octombrie 2011, iar procedura aleasă în cazul destituirii încalcă

prevederile imperative ale art. 100 coroborat cu art. 99 din Legea nr.

188/1999.

De asemenea, reclamantul a precizat că locuiește și

gospodărește împreuna cu soția sa, ce are un venit de 1000 lei și cu fiica

acestuia, ce nu are venit, urmând o scoală de specializare, astfel că evidentă

starea de nevoie în care se află.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu

motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

l. Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 6935 din 21 noiembrie 2011, Curtea

de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul S.C., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut, în esență, că în aplicarea dispozițiilor din H.G. nr. 565/2011 au

fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.

2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central

al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și

operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale și Ordinul nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor

de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri

subordonate, conform cărora noile structuri organizatorice și noile state de

funcții intră în vigoare la data de 08 august 2011.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că

reclamantului i-a fost comunicat preavizul din 05 iulie 2011 prin care

instituția pârâtă i-a adus la cunoștința faptul ca postul pe care-l ocupa va fi

supus reorganizării si ca pana la data de 12 iulie 2011 acesta poate opta

pentru o funcție vacanta corespunzătoare, opțiune care constituie în același

timp și cerere pentru înscriere la examen și, deși, examenul de testare

profesionala s-a organizat la data de 18 august 2011, reclamantul nu s-a

prezentat la acest examen pentru a susține cele doua probe și în consecință a

fost declarat respins.

A mai reținut judecătorul fondului că pe baza

rezultatelor examenului de testare profesionala, conform dispozițiilor art. 99

alin. (1) lit. b) din legea nr. 188/1999 a fost emis Ordinul Vicepreședintelui

A.N.A.F. nr. 8933 din 21 octombrie 2011 prin care începând cu data de 18

octombrie 2011 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare

din funcția publica de execuție - ordin comunicat reclamantului sub semnătura

de primire la data de 26 octombrie 2011.

Curtea de apel a constatat că nu sunt fondate

susținerile reclamantului privind cazul bine justificat, având în vedere că

ordinul atacat a fost emis începând cu data de 18 octombrie 2011 iar ultima zi

de concediu medical a reclamantului a fost 17 octombrie 2011, producându-și

prin urmare efectele ulterior încetării stării de incapacitate temperară de

muncă a reclamantului.

De asemenea, prima instanță a reținut că au fost

respectate disp. art. 100 din Legea nr. 188/1999, întrucât în cazul funcției

publice ocupate anterior de către reclamant au existat mai mulți solicitanți

decât numărul posturilor, dându-i-se posibilitatea acestuia să susțină examenul

în acest scop, iar pe de altă parte, deși reclamantul a invocat împrejurarea că

anterior și în timpul desfășurării examenului în cauză s-a aflat în

incapacitate temporară de muncă-concediu medical, totuși acesta nu a înțeles să

facă dovada contestării și a concursului care a stat la baza emiterii ordinului

de eliberare din funcție a acestuia.

Conchizând, instanța de fond

a reținut că împrejurările invocate de către reclamant nu constituie un

prejudiciu material viitor și previzibil fiind vorba despre un efect al actului

administrativ de eliberare din funcție, nefiind dovedit faptul că prin lipsirea

veniturile aferente funcției publice ocupată anterior de către reclamant,

acesta din urmă urmează a suferi un prejudiciu ireparabil ori dificil de

reparat.

Împotriva sentinței nr. 6935 din 21 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București a declarat recurs reclamantul S.C., apreciind că

soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.

Astfel, reclamantul a

învederat că un prim motive de nelegalitate al sentinței atacate îl constituie

suspendarea executării Ordinelor nr. 2406/2001 și nr. 2407/2011 prin sentința

Curții de Apel Galați în dosarul nr. 1012/44/2011, întrucât aceste ordine au

stat a baza emiterii ordinului atacat.

Un al motiv de nelegalitate

susținut de reclamant este lipsa calității de reprezentant al persoanei care a

semnat ordinul atacat, fiind necesare în opinia sa, verificări în sensul dacă

persoana care a semnat ordinul avea calitatea de numire în funcție publică.

De asemenea, reclamantul a

invocat nelegalitatea preavizului, emis anterior iminenței încetării

raporturilor de serviciu, precum și cea a ordinului nr. 8933/2011 care încalcă

prevederile art. 99 și 100 din Legea nr. 188/1999.

Referitor la riscul

producerii unei pagube iminente, reclamantul a precizat că prin lipsirea sa de

drepturile salariale cuvenite, va suferi un prejudiciu material cert.

II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de

recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

drept relevante

Așa cum s-a reținut și prin expunerea rezumativă

prezentată la pct. l al acestor considerente, prin Ordinul nr. 8933 din 21

octombrie 2011 emis de Președintele A.N.V. s-a dispus încetarea raportului de

serviciu și eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector

vamal, grad profesional principal, gradația 5, în cadrul Direcției de

Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale – A.N.V., în temeiul art. 97 lit. c)

și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare.

Ordinul nr. 8933/2011 a fost

emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V.,

cu modificările și completările ulterioare, precum și a Ordinului nr. 2406/2011

și Ordinului nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F.

Așadar, cele două categorii de acte administrative

trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor cât și în raport de

criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică, criterii în

raport de care înalta Curte constată că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind

structura organizatorică a A.N.V. și a unităților subordonate acesteia, precum

și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au fost aprobate statele de funcții pentru

A.N.V. - aparat central și structuri subordonate precum și Regulamentele pentru

organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor

publici și personalului contractual sunt acte administrative individuale,

întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate

generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc

stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și

bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și

personalul contractual din cadrul A.N.V.

Astfel, Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011

și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza ordinului nr. 8933/2011, sunt

acte administrative cu caracter normativ fără a observa că acestea produc

efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii

A.N.V., respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea

numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de

subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestuia,

rolul acestora fiind acela de a organiza în temeiul H.G. nr. 110/2009,

structura concretă a A.N.V.

Odată stabilit faptul că cele două ordine mai sus

indicate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt

supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b)

actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu

caracter individual,

emise de autoritățile administrative autonome și de

organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și

dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice,

a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea

adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României, Partea I,

ordinele, instrucțiunile și

alte acte cu caracter normativ clasificate

potrivit legii, precum și cele cu caracter individual".

Prin urmare sunt nefondate susținerile

recurentului-reclamant privind ordinului de destituire din funcție emis în baza

acestor două ordine, pe motiv că acestea nu au fost publicate în M. Of.

Înalta Curte constată că sentința judecătorească prin

care s-a dispus suspendarea executării Ordinelor nr. 2406/2011 și 2407/2011 nu

este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată operând numai între

participanții la procesul civil din acel dosar.

Prin urmare, existența sentinței civile nu determină

îndeplinirea condiției cazului bine justificat în litigiul pendinte, iar

pronunțarea sentinței nu conduce la o aparență de nelegalitate a Ordinului nr. 8933/2011,

la o îndoială serioasă asupra actului atacat, cât timp efectele sale se

limitează doar la părțile cauzei.

Referitor la aspectele

privind nerespectarea unor prevederi din Legea nr. 188/1999 și din normele de

organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici care, în opinia

reclamantului, ar răsturna prezumția de legalitate a actelor administrative

contestate, Curtea reține că acestea constituie împrejurări ce nu pot fi

analizate decât cu ocazia judecării fondului litigiului în cererea de anulare

și asupra cărora nu se pot face aprecieri în cadrul procedurii de examinare

sumară impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios

administrativ și fiscal a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului

temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța

nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se

întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și

limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept

care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de

legalitate de care se bucură un act administrativ.

Curtea constată că nu este

îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum este definită această

noțiune de art. 2 lit. t) din aceeași lege, nici cu privire la preaviz și nici

cu privire la ordinul nr. 8933/2011 privind încetarea raportului de serviciu al

reclamantului, justificarea reducerii posturilor urmare a aplicării H.G. nr. 565/2011,

fiind, de asemenea, o chestiune de fond.

Referitor la cerința

prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a reținut în mod justificat

că nu este îndeplinită, susținerea reclamantului privind lipsa veniturilor salariale

nefăcând dovada existenței prejudiciului material, astfel cum este definit de art.

2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant a invocat numai pierderi de

natură financiară, dar prejudiciile cauzate de emiterea ordinului a cărui

suspendare se solicită, dacă acesta va fi anulat, vor fi analizate de către

instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare.

În cauză, este necontestat că prin eliberarea

reclamantului din funcția publică, veniturile acestuia au suferit o diminuare,

dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrative care se

bucură de prezumția de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său,

caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit.

ș) din lege.

l. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele menționate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinței

nr. 6935 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.