ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - Autoritatea Națională a Vămilor suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 6994 din 2 august 2011, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că are calitatea de funcționar public, iar prin Ordinul atacat a fost eliberată din funcție începând cu data de 8 august 2011, cu consecința încetării raporturilor de muncă. A mai arătat reclamanta că potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită condiția cazului bine justificat, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Astfel, la emiterea ordinul nr. 7457 din 2 august 2011 s-au avut in vedere ordinul nr. 2406 din 4 iulie 2011 al președintelui A.N.A.F. privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale,precum si ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al președintelui A.N.A.F. privind aprobarea statului de funcții al A.N.V. aparat central si structuri subordonate,acte normative ce nu au fost publicate in M. Of., nu au intrat in vigoare si nu au putut produce in mod legal efecte juridice. A mai arătat reclamanta că s-au încălcat si condițiile necesare privind reorganizarea, precum si desfășurarea examenului de testare profesională, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, având in vedere că postul ocupat de reclamantă nu a fost modificat in proporție de peste 50 %, si nici nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

De asemenea s-a menționat că este îndeplinită si condiția pagubei iminente, conform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, fiind lipsit de resursele financiare ca urmare a punerii in aplicare a Ordinului nr. 7457 din 2 august 2011. Prin sentința nr. 260 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a efectelor actului administrativ formulată de reclamanta C.C. până la soluționarea fondului. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că cererea de suspendare este întemeiată, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Instanța a constatat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de faptul că la emiterea actul administrativ contestat au fost avute in vedere Ordinele nr. 2406 din 4 iulie 2011 al președintelui A.N.A.F. privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale, precum si Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al președintelui A.N.A.F. privind aprobarea statului de funcții al A.N.V. aparat central si structuri subordonate,acte normative ce nu au fost publicate in M. Of., situatei de natură să creeze o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ contestat.

De asemenea ordinul nr. 2619 din 15 iulie 2011 privind organizarea concursului nu a fost publicat, creând o îndoială serioasă in privința legalității acestuia. S-a mai reținut că actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei au atestat, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la faptul că prin disponibilizarea reclamantului acesta este lipsit de resursele financiare necesare întreținerii sale. Împotriva sentinței nr. 260 din data de 26 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei C.C.

de suspendare a executării actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 6994 din data de 2 august 2011 al Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor. Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Instanța de fond investită cu soluționarea cererii de suspendare a efectelor Ordinului nr. 6994 din 2 august 2011 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, nu a ținut cont de apărările formulate, ignorând cu desăvârșire susținerile spre dovedirea situației de fapt.

Din cuprinsul acțiunii și din probatoriul administrat în cauză, s-a relevat, nu rezultă îndeplinirea niciuneia dintre cele doua condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și anume existența unui caz bine justificat și, respectiv, existența unor indicii temeinice că prin nesuspendarea actului administrativ s-ar produce o pagubă iminentă. În ceea ce privește cazul bine justificat, a considerat recurenta că intimata reclamantă, deși a solicitat suspendarea efectelor ordinului emis de vicepreședinte Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, nu a făcut dovada că această condiție este îndeplinită. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare.

Or, până la anularea de către o instanță judecătorească, ordinul a cărei suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile expres reglementate. În ceea ce privește condiția existenței unor premize care să conducă la formarea convingerii instanței cu privire la producerea unei pagube iminente, s-a subliniat că reclamanta nu a făcut nici dovada producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil.

Suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu a fost îndeplinită în cauză. Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamanți. Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în cererea formulată.

A concluzionat recurenta pârâtă că pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor cu privire la existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata C.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu motivarea, în esență, că în mod corect prima instanță a reținut că sunt îndeplinite în litigiu cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Actul administrativ vizat de cererea de suspendare a executării formulată în cauză este Ordinul nr. 6994 din data de 2 august 2011 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantei C.C. prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional asistent gradația 5 clasa de salarizare 43 la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în condițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2), cu modificările și completările ulterioare.

Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Pe de alta parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, cum ar fi emiterea unui act administrativ; de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, nu au fost relevate în litigiu, astfel că în mod eronat instanța de fond a apreciat că este întrunită condiția cazului bine justificat. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este evident că prin eliberarea reclamantei din funcția publică, aceasta a pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie în consecință cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs formulate în cauză și că este nelegală și netemeinică hotărârea atacată se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., admiterea recursului declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței nr. 260 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați - secția de contencios administrativ și fiscal și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei C.C. de suspendare a executării Ordinului nr. 6994 din data de 2 august 2011 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în nume propriu precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 260 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta C.C., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.