ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F -

Autoritatea Națională a Vămilor suspendarea efectelor actului administrativ

reprezentat de Ordinul nr. 6994 din 2 august 2011, în baza art. 14 din Legea nr.

554/2004.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a precizat că are calitatea de funcționar public, iar prin

Ordinul atacat a fost eliberată din funcție începând cu data de 8 august 2011,

cu consecința încetării raporturilor de muncă.

A mai arătat

reclamanta că potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită

condiția cazului bine justificat, de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ. Astfel, la emiterea ordinul nr. 7457

din 2 august 2011 s-au avut in vedere ordinul nr. 2406 din 4 iulie 2011 al

președintelui A.N.A.F. privind aprobarea structurilor organizatorice ale

aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni

vamale,precum si ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al președintelui A.N.A.F.

privind aprobarea statului de funcții al A.N.V. aparat central si structuri

subordonate,acte normative ce nu au fost publicate in M. Of., nu au intrat in

vigoare si nu au putut produce in mod legal efecte juridice.

A mai arătat reclamanta

că s-au încălcat si condițiile necesare privind reorganizarea, precum si

desfășurarea examenului de testare profesională, potrivit art. 99 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 188/1999, având in vedere că postul ocupat de reclamantă nu a

fost modificat in proporție de peste 50 %, si nici nu au fost modificate

condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

De asemenea s-a

menționat că este îndeplinită si condiția pagubei iminente, conform art. 2 lit.

ș) din Legea nr. 554/2004, fiind lipsit de resursele financiare ca urmare a

punerii in aplicare a Ordinului nr. 7457 din 2 august 2011.

Prin sentința nr. 260

din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ

și fiscal a admis cererea de suspendare a efectelor actului administrativ

formulată de reclamanta C.C. până la soluționarea fondului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că cererea de suspendare este întemeiată,

fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Instanța a constatat

că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în raport de faptul că la emiterea actul administrativ

contestat au fost avute in vedere Ordinele nr. 2406 din 4 iulie 2011 al

președintelui A.N.A.F. privind aprobarea structurilor organizatorice ale

aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni

vamale, precum si Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al președintelui A.N.A.F.

privind aprobarea statului de funcții al A.N.V. aparat central si structuri

subordonate,acte normative ce nu au fost publicate in M. Of., situatei de

natură să creeze o îndoială serioasă in privința legalității actului

administrativ contestat.

De asemenea ordinul nr.

2619 din 15 iulie 2011 privind organizarea concursului nu a fost publicat, creând

o îndoială serioasă in privința legalității acestuia.

S-a mai reținut că

actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei au atestat, totodată,

îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la faptul că prin

disponibilizarea reclamantului acesta este lipsit de resursele financiare

necesare întreținerii sale.

Împotriva sentinței nr.

260 din data de 26 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția

de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu

și în numele Autorității Naționale a Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea

căii extraordinare de atac și modificarea sentinței atacate în sensul

respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei C.C. de suspendare a

executării actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr.

6994 din data de 2 august 2011 al Vicepreședintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor.

Recurenta

a învederat, prin motivele de recurs, că sentința civilă recurată este lipsită

de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.). Instanța de fond investită cu soluționarea cererii de

suspendare a efectelor Ordinului nr. 6994 din 2 august 2011 emis de

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce

Autoritatea Națională a Vămilor a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică,

nu a ținut cont de apărările formulate, ignorând cu desăvârșire susținerile

spre dovedirea situației de fapt. Din cuprinsul acțiunii și din probatoriul

administrat în cauză, s-a relevat, nu rezultă îndeplinirea niciuneia dintre

cele doua condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, și anume existența unui caz bine justificat și, respectiv,

existența unor indicii temeinice că prin nesuspendarea actului administrativ

s-ar produce o pagubă iminentă.

În

ceea ce privește cazul bine justificat, a considerat recurenta că intimata

reclamantă, deși a solicitat suspendarea efectelor ordinului emis de

vicepreședinte Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce

Autoritatea Națională a Vămilor, nu a făcut dovada că această condiție este

îndeplinită. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor

aspecte ce țin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul

actului, care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare. Or, până

la anularea de către o instanță judecătorească, ordinul a cărei suspendare se

solicită se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluția

ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a

fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o

situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și

condițiile expres reglementate.

În

ceea ce privește condiția existenței unor premize care să conducă la formarea

convingerii instanței cu privire la producerea unei pagube iminente, s-a

subliniat că reclamanta nu a făcut nici dovada producerii unui prejudiciu

material viitor și previzibil. Suspendarea executării este o măsură de

excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a

căror îndeplinire ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de

înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu a fost îndeplinită în

cauză. Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin

ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele

administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamanți. Iminența

producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea

condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care

să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite

de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în cererea formulată.

A

concluzionat recurenta pârâtă că pentru a se putea dispune măsura suspendării

actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei presupus

vătămate în sensul că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte

temeinicia susținerilor cu privire la existența unui caz bine justificat și la

prevenirea producerii unei pagube iminente.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză intimata C.C. a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de

instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu motivarea, în esență, că în

mod corect prima instanță a reținut că sunt îndeplinite în litigiu cele două

condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare.

Recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Actul

administrativ vizat de cererea de suspendare a executării formulată în cauză

este Ordinul nr. 6994 din data de 2 august 2011 emis de vicepreședintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a

Vămilor, prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantei C.C. prin eliberarea din funcția publică

teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional asistent gradația 5

clasa de salarizare 43 la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul Direcției

Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în condițiile art. 97 lit.

c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2), cu modificările și

completările ulterioare.

Din

dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se

bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind

executoriu din oficiu. Pe de alta parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ

este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este

prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea

persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de

contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Cu alte cuvinte, un

act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în

care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei

pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea

de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt

și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai

criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În

jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a

înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care

să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze

la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea

de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar

la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un

act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care

sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui

act administrativ, cum ar fi emiterea unui act administrativ; de către un organ

necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul

unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ, nu au fost relevate în litigiu, astfel că în mod

eronat instanța de fond a apreciat că este întrunită condiția cazului bine

justificat.

De

asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că

noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu. În cauză,

este evident că prin eliberarea reclamantei din funcția publică, aceasta a

pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru

are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate,

pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se

circumscrie în consecință cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

În

raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de

recurs formulate în cauză și că este nelegală și netemeinică hotărârea atacată

se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea

recursului declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Galați, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva

sentinței nr. 260 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați - secția de contencios administrativ și fiscal și modificarea sentinței recurate în sensul

respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei C.C. de suspendare a

executării Ordinului nr. 6994 din data de 2 august 2011 emis de

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce

Autoritatea Națională a Vămilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în

nume propriu precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor

împotriva sentinței nr. 260 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de

reclamanta C.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.