ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 54 din 15 februarie,

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de P.D.E., în contradictoriu cu

pârâta A.N.V. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7143 din 02

august 2011 emis de pârâtă până la soluționarea de către instanța de fond a

contestației formulate împotriva aceluiași act administrativ.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta P.D.E. a solicitat suspendarea

dispozițiilor Ordinului nr. 7143 din 2 august 2011, emis de Autoritatea

Națională a Vămilor, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în

anularea actului.

S-a menționat că prin ordinul a cărui

suspendare se solicită, s-a dispus încetarea raporturilor de munca, în baza art.

971 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b

)

,

alin. (3) și alin. (5) din Legea 188/1999, la baza emiterii acestui ordin stand

Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 emise de Președintele A.N.A.F. prin care s-a

aprobat structura organizatorica si statele de funcțiuni ale direcțiilor

regionale pentru accize si operațiuni vamale și ale birourilor vamale, bibliografia

precum și Regulamentul pentru Organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională.

Totodată, reclamanta a arătat că

reorganizarea unei autorități nu presupune vacantarea unui post legal ocupat

ci, conform art. 99 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 188/1999, „reducerea

personalului prin reducerea

postului ocupat de

funcționarul public", în caz de reorganizare fiind necesară respectarea

dispozițiilor art. 100 din legea 188/1999.

De asemenea, reclamanta a arătat că la

baza emiterii ordinului atacat au stat Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 emise de

Președintele A.N.A.F. prin care s-a aprobat structura organizatorica si statele

de funcțiuni ale direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale și

ale birourilor vamale,bibliografia precum și Regulamentul pentru Organizarea și

desfășurarea examenului de testare profesională.

Referitor la prevenirea unei pagube

iminente, reclamanta a arătat că urmare a punerii în executare a actului

contestat este lipsită de veniturile salariale, care reprezintă unica sursă de

venit.

Instanța de fond a apreciat că sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

respectiv art. 15 din această lege, reținând că a fost îndeplinită procedura

plângerii prealabile iar ordinul atacat, a cărui suspendare se solicită, a fost

emis ca o consecință a Ordinelor nr. 2406 și 2407 din 04 iulie 2011 emise de

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, privind aprobarea

structurii organizatorice a aparatului central al Autorității Naționale a

Vămilor București și a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni

vamale, ordine cu caracter normativ care trebuiau

publicate

în M. Of. Partea I, conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 și a

dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (5) din H.G. nr. 110/2009.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că în cauză nu s-a făcut dovada publicării în M. Of. a

actelor administrative normative iar acest viciu pune la îndoială legalitatea

actelor administrative subsecvente, printre care și actul atacat, astfel că s-a

apreciat a fi îndeplinită cerința cazului bine justificat.

Prima instanță a constatat că și

cerința pagubei iminente este îndeplinită, reclamanta fiind lipsită de

drepturile salariale, ceea ce ar conduce la lipsa mijloacelor minime de

subzistență, raportată la starea actuală economică traversată de întreaga

societate.

Împotriva Sentinței nr. 54 din 15

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași prin reprezentanții săi

legali, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta pârâtă a arătat că

prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite

cumulativ cele două condiții impuse prin această normă juridică.

În ceea ce privește cazul bine

justificat, recurenta - pârâtă a susținut, în esență, că nepublicarea Ordinului

nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011, emise de vicepreședintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, nu atrage nelegalitatea actului

administrativ individual de eliberare din funcție și că, în speță, nu poate fi

reținută o aparență de nelegalitate determinată de încălcări ale Legii nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru

aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici.

În ceea ce privește existența unei

pagube iminente, s-a susținut că instanța a constat îndeplinirea acestei

condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și

previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.

Prin concluziile scrise, depuse la dosar,

intimata - reclamantă a răspuns criticilor formulate în recurs, arătând, în

esență, că prima instanță aplicat corect prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004

și a apreciat că

există un risc de pagubă iminentă  și

o aparență de nelegalitate, fără a prejudeca fondul litigiului.

II. Considerentele înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate de recurenta pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama de apărările intimatei - reclamante, înalta Curte constată

că recursul este fondat.

l. Argumente de fapt șl de drept

relevante

Actul administrativ a cărui suspendare

de executare a solicitat-o reclamanta, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

este Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 7143 din 2 august 2011,

având ca obiect eliberarea sa din funcția publică de execuție de inspector

vamal, cu grad profesional asistent, din cadrul Biroului Vamal Dornești, în

temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și (5) din Legea

nr. 188/1999.

La emiterea ordinului au fost avute în

vedere:

Dispozițiile Ordinului Președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind

aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității

Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale,

direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni

vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității

Naționale a Vămilor aparat central și structuri subordonate; avizele Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici nr. 895.341 din29 iunie 2011 și nr. 896.404

din 04 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 36.373

din 29 iunie 2011 și nr. 37.516 din 04. iulie 2011; preavizul nr. 38.152/2011;

lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a

opta în vederea numirii în una din funcțiile publice; opțiunea persoanei în

cauză pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de inspector

vamal grad profesional asistent la Biroul Vamal Dornești din cadrul Direcției

Regionale pentru Accize și Vamale Iași;

Luând în considerare înscrisurile

depuse la dosar, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și

aplicat eronat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând

fără temei îndeplinirea, în speță, a condiției cazului bine justificat pentru

suspendarea actului administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din

aceeași lege.

Conform acestei norme juridice, există

un caz bine justificat dacă din datele speței pot fi identificate anumite

împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă asupra legalității actului

administrativ,

împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenței dreptului, fără a

se prejudeca fondul cauzei.

Cu referire concretă la argumentele

invocate de reclamantă și rezumate la pct. Il. din prezenta decizie și la criticile

formulate de recurenta pârâtă împotriva sentinței adoptate de judecătorul

fondului, fără a păși la efectuarea unei analize care ar depăși limitele sumare

ale procedurii suspendării executării actului administrativ, Înalta Curte

reține că scopul publicării unei norme administrative în M. Of., în temeiul art.

11 din Legea nr. 24/2000, este acela de a o aduce la cunoștința destinatarilor.

Or, intimata reclamantă, în calitatea sa de funcționar public în cadrul unei

structuri a autorității vamale, pe care a deținut-o până la eliberarea din

funcție, nu poate pretinde necunoașterea Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011, prin

care au fost aprobate structurile organizatorice și statele de funcții ale

Autorității Naționale a Vămilor și ale structurilor deconcentrate ale acestora,

precum și regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de

testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual, de

vreme ce și-a exprimat opțiunea pentru un post din noua structură

organizatorică și s-a înscris la examenul de testare profesională, contestând

actul de eliberare din funcție după ce a fost respinsă la testare.

De aceea, cel puțin la nivelul

aparenței dreptului, contrar concluziei judecătorului primei instanțe, înalta

Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate fundamentat pe ideea

nepublicării celor două ordine în M. Of.

Celelalte argumente, privind

legalitatea derulării procedurilor de reorganizare a autorității și de

recrutare a funcționarilor publici în raport cu prevederile corespunzătoare

cuprinse în art. 55,56,57,99 și 100 din Legea nr. 188/1999 și în legislația

secundară, nu ar putea constitui temei al identificării, în speță, a unui caz

bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un probatoriu complex,

care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii

suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă,

definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, prima instanță a reținut că privarea intimatei -reclamante de

drepturile salariale și de asigurări sociale aferente funcției constituie o sarcină

excesivă și disproporționată, de natură să creeze un dezechilibru între

interesul general și drepturile părții.

Fără a înlătura, de plano, consistența

acestui argument, Înalta Curte constată că, în raport cu cele reținute anterior

în privința neîndeplinirii

condiției cazului bine

justificat, se impune reformarea sentinței în sensul respingerii cererii

intimatei - reclamante, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și

va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Sentinței civile nr. 54 din 15

februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta L.A., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

14 iunie 2012.