ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.F.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 7217 din 02 august 2011 prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică deținută anterior, reintegrarea reclamantului și plata despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate și recalculate, până la data reintegrării în funcție; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că prin Ordinul nr. 7217 din 2 august 2011 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu a reclamantului prin eliberarea din funcția publică, ordin ce a fost emis cu încălcarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 întrucât în speță nu există niciun fel de dovadă cu privire la modificarea activității în cadrul Biroului vamal N. care să justifice modificarea atribuțiilor cu mai mult de 50% ținând cont și de faptul că în urma restructurării urmau să își desfășoare efectiv activitatea doar trei funcționari publici de execuție ce trebuiau să îndeplinească atribuțiile unui număr de 21 de lucrători vamali, existenți anterior. Un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă încălcarea prevederilor art. 100 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 nefiind respectate criteriile și procedurile impuse imperativ ca fiind prealabile eliberării din funcția publică și organizării examenului de departajare.

Reclamantul apreciază că este prematură organizarea examenului pentru ocuparea posturilor vacante deoarece în lipsa actului administrativ de eliberare din funcția publică, aceste posturi nu pot fi considerate vacante. Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 7217 din 2 august 2011 respinsă prin Adresa nr. 47744 din 22 august 2011. În drept s-au invocat prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 99, 100 și 106 din Legea nr. 188/1999. Prin completarea acțiunii introductive reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului atacat apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de suspendare fiind respinsă prin încheierea pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2011. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 551 din 5 decembrie 2011 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, reținând în esență următoarele: În ceea ce privește criteriul privind cumularea unui punctaj minim pentru fiecare din cele două probe ale examenului, care în concepția reclamantului ar contraveni dispozițiilor legale în vigoare, fiind necesar ca în fapt promovarea să se realizeze în funcție de media obținută, Curtea reține că o asemenea susținere este neîntemeiată întrucât modalitatea de organizare și promovare a examenului în discuție a fost stabilită prin prevederile Ordinului ANAF nr. 2407/2011 de care reclamantul a luat la cunoștință cel mai târziu la data înștiințării din 5 iulie 2011 iar dacă acesta aprecia că procedura de examen contravine vreunor dispoziții legale în vigoare, avea posibilitatea de a ataca în fața instanței de contencios administrativ competente ordinul în discuție.

Instanța apreciază că dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 611/2008 privind organizarea carierei funcționarilor publici nu sunt aplicabile în speță întrucât examenul la care face referire art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188 din 99 republicată, reprezintă un examen ce se organizează strict de către instituția publică supusă reorganizării și îi vizează numai pe funcționarii publici angajați ai acesteia, neputându-se identifica în fapt cu concursul de recrutare al funcționarilor publici reglementat de art. 16 și urm. din H.G. 611/2008 căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 39 invocate de reclamant.

Cât privește aspectul legat de bibliografia de concurs care ar fi fost deosebit de stufoasă raportat la timpul scurt existent până la desfășurarea examenului este nerelevant în speță întrucât, din lecturarea bibliografiei depusă la dosar rezultă că pentru fiecare serviciu, birou sau compartiment s-a prevăzut o documentație specifică ce a vizat exclusiv legislația vamală, națională și comunitară. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul D.F.G., indicând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale, întrucât a apreciat eronat că reducerea numărului de posturi s-a făcut în temeiul Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 4 iulie 2011, deși astfel cum rezultă din ordinul atacat, acesta a fost emis în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și în consecință, intimata trebuia să facă dovada că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 100 alin. (4) din lege, respectiv faptul că reducerea postului este justificată doar în situația în care atribuțiile aferente se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

În consecință, susține recurentul în cauză nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 invocat ca temei de drept al emiterii ordinului atacat. Recurentul a mai susținut că instanța de fond nu a reținut faptul că la emiterea preavizului nr. 37663 nu au fost respectate procedurile și criteriile stabilite prin dispozițiile art. 100 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, și care erau prealabile eliberării sale din funcția publică și organizării examenului de departajare, iar instanța nu a făcut nicio dovadă a faptului că ar fi efectuat verificarea respectării criteriilor prevăzute de aceste dispoziții legale. Totodată, recurentul a susținut că preavizul comunicat a fost emis prematur și cu nerespectarea dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, respectiv a fost emis la o dată la care postul său nu era desființat și fără respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 99 alin. (1) din lege.

În ceea ce privește legalitatea modului de organizare a examenului de departajare, recurentul a susținut că nu a respectat termenul prevăzut de dispozițiile art. 39 din H.G. nr. 611/2008 privind Normele privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, iar instanța de fond a reținut că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză. Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și respingerea recursului formulat susținând în esență că ordinul atacat de reclamant a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.

Examinând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele în continuare prezentate. În fapt obiectul cererii formulate de reclamant l-a constituit ordinul nr. 7217 din 2 august 2011 emis de intimata Autoritatea Națională a Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al acestuia, din funcția publică de execuție deținută anterior în cadrul Biroului Vamal N. din cadrul DRAOV Timișoara, în baza art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Contrar celor susținute de recurentul-reclamant cu privire la încălcarea art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată faptul că emiterea ordinului atacat a fost determinată de Ordinele Președintelui ANAF nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale ANV - aparat central și structuri subordonate, ordine prin care s-a dispus reducerea numărului de posturi de la un număr de 4586 la un număr de 3159 de posturi.

În cauză, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat au fost respectate dispozițiile legale privind organizarea unui examen în condițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru testarea profesională a funcționarilor publici și personalului încadrat din cadrul aparatului central al ANV, al direcțiilor regionale, direcțiilor județene și a Municipiului București, ale căror funcții urmau a fi supuse reorganizării, în conformitate cu prevederile regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 2407/2011, funcționarii publici având posibilitatea de a-și exprima opțiunea pentru o singură funcție publică vacantă, în termenul comunicat prin preaviz, exprimarea opțiunii respective constituind în același timp și cerere de înscriere la examen.

Astfel fiind, se constată că susținerile recurentului-reclamant cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 100 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 republicată sunt nefondate. În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind perioada de preaviz, critici formulate de altfel și prin cererea de chemare în judecată, instanța de control judiciar nu le poate reține întrucât dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată, respectiv art. 99 nu impun obligativitatea menționării acestuia în cuprinsul actului administrativ de eliberare din funcție iar dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. muncii privind conținutul obligatoriu al deciziei de concediere nu sunt aplicabile în speță, având în vedere aplicabilitatea normelor legii speciale.

De altfel, având în vedere data de 8 august 2011, la care au intrat în vigoare noile structuri organizatorice și noile state de funcții conform prevederilor ordinelor nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011, rezultă că a fost respectat termenul de 30 de zile calendaristice ce urma a fi acordat funcționarilor publici, preavizele fiind emise la data de 5 iulie 2011. Nefondate sunt și criticile recurentului cu privire la nerespectarea prevederilor legale în ceea ce privește modul de organizare a examenului de departajare, respectiv nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 39 din H.G.

nr. 611/2008, pentru afișarea bibliografiei și tematicii concursului, întrucât în cauză acestea nu erau aplicabile, examenul fiind organizat de instituția intimată, ca urmare a reorganizării, fiind vizați numai funcționarii publici ai acesteia, nefiind vorba de un concurs în care recrutarea vizează participarea oricăror persoane din afara instituției care îndeplinesc condițiile legale de participare. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.F.G. împotriva Sentinței civile nr. 551 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2012. Procesat de GGC - GV