ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.F.G., în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 7217

din 02 august 2011 prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică deținută

anterior, reintegrarea reclamantului și plata despăgubirilor reprezentând

salariile indexate, majorate și recalculate, până la data reintegrării în

funcție; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

se arată că prin Ordinul nr. 7217 din 2 august 2011 s-a dispus încetarea

raporturilor de serviciu a reclamantului prin eliberarea din funcția publică,

ordin ce a fost emis cu încălcarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

188/1999 întrucât în speță nu există niciun fel de dovadă cu privire la

modificarea activității în cadrul Biroului vamal N. care să justifice

modificarea atribuțiilor cu mai mult de 50% ținând cont și de faptul că în urma

restructurării urmau să își desfășoare efectiv activitatea doar trei

funcționari publici de execuție ce trebuiau să îndeplinească atribuțiile unui

număr de 21 de lucrători vamali, existenți anterior.

Un alt motiv de

nelegalitate îl reprezintă încălcarea prevederilor art. 100 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 188/1999 nefiind respectate criteriile și procedurile impuse

imperativ ca fiind prealabile eliberării din funcția publică și organizării

examenului de departajare. Reclamantul apreciază că este prematură organizarea

examenului pentru ocuparea posturilor vacante deoarece în lipsa actului

administrativ de eliberare din funcția publică, aceste posturi nu pot fi considerate

vacante.

Reclamantul a

formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 7217 din 2 august 2011

respinsă prin Adresa nr. 47744 din 22 august 2011.

În drept s-au invocat

prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 99, 100 și 106 din Legea nr.

188/1999.

Prin completarea

acțiunii introductive reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului

atacat apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15

din Legea nr. 554/2004. Cererea de suspendare fiind respinsă prin încheierea

pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2011.

Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă

nr. 551 din 5 decembrie 2011 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamant, reținând în esență următoarele:

În ceea ce privește

criteriul privind cumularea unui punctaj minim pentru fiecare din cele două

probe ale examenului, care în concepția reclamantului ar contraveni

dispozițiilor legale în vigoare, fiind necesar ca în fapt promovarea să se realizeze

în funcție de media obținută, Curtea reține că o asemenea susținere este

neîntemeiată întrucât modalitatea de organizare și promovare a examenului în

discuție a fost stabilită prin prevederile Ordinului ANAF nr. 2407/2011 de care

reclamantul a luat la cunoștință cel mai târziu la data înștiințării din 5

iulie 2011 iar dacă acesta aprecia că procedura de examen contravine vreunor

dispoziții legale în vigoare, avea posibilitatea de a ataca în fața instanței

de contencios administrativ competente ordinul în discuție.

Instanța apreciază că

dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 611/2008 privind organizarea carierei

funcționarilor publici nu sunt aplicabile în speță întrucât examenul la care

face referire art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188 din 99 republicată,

reprezintă un examen ce se organizează strict de către instituția publică

supusă reorganizării și îi vizează numai pe funcționarii publici angajați ai

acesteia, neputându-se identifica în fapt cu concursul de recrutare al

funcționarilor publici reglementat de art. 16 și urm. din H.G. 611/2008 căruia

îi sunt aplicabile prevederile art. 39 invocate de reclamant.

Cât privește aspectul

legat de bibliografia de concurs care ar fi fost deosebit de stufoasă raportat

la timpul scurt existent până la desfășurarea examenului este nerelevant în

speță întrucât, din lecturarea bibliografiei depusă la dosar rezultă că pentru

fiecare serviciu, birou sau compartiment s-a prevăzut o documentație specifică

ce a vizat exclusiv legislația vamală, națională și comunitară.

Împotriva acestei

sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul

D.F.G., indicând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul consideră

că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale,

întrucât a apreciat eronat că reducerea numărului de posturi s-a făcut în

temeiul Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 4

iulie 2011, deși astfel cum rezultă din ordinul atacat, acesta a fost emis în

temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și în consecință, intimata

trebuia să facă dovada că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 100

alin. (4) din lege, respectiv faptul că reducerea postului este justificată

doar în situația în care atribuțiile aferente se modifică în proporție de peste

50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului

respectiv, referitoare la studii.

În consecință,

susține recurentul în cauză nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.

99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 invocat ca temei de drept al

emiterii ordinului atacat.

Recurentul a mai

susținut că instanța de fond nu a reținut faptul că la emiterea preavizului nr.

37663 nu au fost respectate procedurile și criteriile stabilite prin

dispozițiile art. 100 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, și care erau

prealabile eliberării sale din funcția publică și organizării examenului de

departajare, iar instanța nu a făcut nicio dovadă a faptului că ar fi efectuat

verificarea respectării criteriilor prevăzute de aceste dispoziții legale.

Totodată, recurentul

a susținut că preavizul comunicat a fost emis prematur și cu nerespectarea

dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, respectiv a fost emis

la o dată la care postul său nu era desființat și fără respectarea termenului

de 5 zile prevăzut de art. 99 alin. (1) din lege.

În ceea ce privește

legalitatea modului de organizare a examenului de departajare, recurentul a

susținut că nu a respectat termenul prevăzut de dispozițiile art. 39 din H.G.

nr. 611/2008 privind Normele privind organizarea și dezvoltarea carierei

funcționarilor publici, iar instanța de fond a reținut că aceste dispoziții

legale nu sunt aplicabile în cauză.

Intimata Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat

menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și

temeinică și respingerea recursului formulat susținând în esență că ordinul

atacat de reclamant a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.

Examinând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins,

pentru considerentele în continuare prezentate.

În fapt obiectul

cererii formulate de reclamant l-a constituit ordinul nr. 7217 din 2 august

2011 emis de intimata Autoritatea Națională a Vămilor prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu al acestuia, din funcția publică de execuție

deținută anterior în cadrul Biroului Vamal N. din cadrul DRAOV Timișoara, în

baza art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și alin. (5) din

Legea nr. 188/1999, republicată.

Contrar celor

susținute de recurentul-reclamant cu privire la încălcarea art. 99 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată, instanța de control judiciar

constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată faptul că

emiterea ordinului atacat a fost determinată de Ordinele Președintelui ANAF nr.

2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central

al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor județene și a municipiului

București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea

statelor de funcții ale ANV - aparat central și structuri subordonate, ordine

prin care s-a dispus reducerea numărului de posturi de la un număr de 4586 la

un număr de 3159 de posturi.

În cauză, astfel cum a

rezultat din probatoriul administrat au fost respectate dispozițiile legale

privind organizarea unui examen în condițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr.

188/1999 republicată, pentru testarea profesională a funcționarilor publici și

personalului încadrat din cadrul aparatului central al ANV, al direcțiilor

regionale, direcțiilor județene și a Municipiului București, ale căror funcții

urmau a fi supuse reorganizării, în conformitate cu prevederile regulamentului

aprobat prin Ordinul nr. 2407/2011, funcționarii publici având posibilitatea de

a-și exprima opțiunea pentru o singură funcție publică vacantă, în termenul

comunicat prin preaviz, exprimarea opțiunii respective constituind în același

timp și cerere de înscriere la examen.

Astfel fiind, se

constată că susținerile recurentului-reclamant cu privire la nerespectarea

dispozițiilor art. 100 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 republicată sunt

nefondate.

În ceea ce privește

criticile recurentului referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind

perioada de preaviz, critici formulate de altfel și prin cererea de chemare în

judecată, instanța de control judiciar nu le poate reține întrucât dispozițiile

Legii nr. 188/1999 republicată, respectiv art. 99 nu impun obligativitatea

menționării acestuia în cuprinsul actului administrativ de eliberare din

funcție iar dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. muncii privind conținutul

obligatoriu al deciziei de concediere nu sunt aplicabile în speță, având în

vedere aplicabilitatea normelor legii speciale.

De altfel, având în

vedere data de 8 august 2011, la care au intrat în vigoare noile structuri

organizatorice și noile state de funcții conform prevederilor ordinelor nr.

2406 și 2407 din 4 iulie 2011, rezultă că a fost respectat termenul de 30 de

zile calendaristice ce urma a fi acordat funcționarilor publici, preavizele

fiind emise la data de 5 iulie 2011.

Nefondate sunt și

criticile recurentului cu privire la nerespectarea prevederilor legale în ceea

ce privește modul de organizare a examenului de departajare, respectiv

nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 39 din H.G. nr.

611/2008, pentru afișarea bibliografiei și tematicii concursului, întrucât în

cauză acestea nu erau aplicabile, examenul fiind organizat de instituția

intimată, ca urmare a reorganizării, fiind vizați numai funcționarii publici ai

acesteia, nefiind vorba de un concurs în care recrutarea vizează participarea

oricăror persoane din afara instituției care îndeplinesc condițiile legale de

participare.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de către

instanța de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în

cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.F.G. împotriva Sentinței civile nr. 551 din 5 decembrie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 mai 2012.

Procesat de GGC - GV