ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta M.F., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat

suspendarea Ordinului nr. 7797 din 5 august 2011 emis de către pârâtă, anularea

aceluiași ordin, obligarea autorității sus-menționate la emiterea unui nou

ordin care să retină reluarea raporturilor de serviciu pentru reclamantă,

constatarea nelegalității operațiunilor ce au stat la baza emiterii Ordinului

nr. 7797/2011, precum și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești

reprezentând drepturile salariale de care reclamanta a fost privată ca urmare a

emiterii ordinului nelegal, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 7

noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare

formulată de reclamanta M.F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor, având ca obiect suspendare executare act administrativ, respectiv a

Ordinului nr. 7797 din 5 august 2011 emis de pârâtă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că nu este întrunit în speță, în persoana

reclamantei, motivul reprezentat de „ cazul bine justificat", așa cum este

el definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

având în vedere că motivele de nelegalitate a ordinului contestat invocate de

reclamantă în susținerea suspendării nu sunt suficient de pertinente pentru a

înfrânge prezumția de legalitate și caracterul execuțional al acestui act

administrativ, cu atât mai mult cu cât pârâta, tocmai pentru a testa

capacitățile reclamantei de a-și desfășura activitatea în aproximativ aceleași

condiții de muncă, i-a oferit acesteia oportunitatea de a participa la un

concurs pe care însă reclamanta nu l-a promovat.

Judecătorul fondului,

a apreciat că în cauză nu este îndeplinită nici condiția prevenirii unei pagube

iminente, întrucât reclamanta nu se poate afla în ceea de-a doua ipoteză

reglementată de textul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004, având în vedere funcția pe care a ocupat-o anterior în autoritatea

publică precum și dimensiunile acesteia la nivel național.

Împotriva încheierii

din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs în

termen legal reclamanta, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de

atac și modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de

suspendare a executării actului administrativ atacat.

În susținerea

motivelor de recurs, reclamanta critică hotărârea primei instanței sub aspectul

neanalizării motivelor invocate în susținerea cazului bine justificat, deși, în

opinia recurentei, nepublicarea în M. Of. a Ordinelor nr. 246/2011 și nr.

2407/2011, pe baza cărora a fost emis ordinul a cărui suspendare se solicită,

atrage inexistența acestora.

Prin urmare, susține

recurenta, măsura eliberării sale din funcția publică deținută a fost dispusă

în baza unor acte administrative cu caracter normativ, nule de drept, precum și

în baza unor proceduri derulate cu nerespectarea prevederilor legale, inclusiv

cu nerespectarea dreptului la preaviz.

În dezvoltarea

criticilor aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond, recurenta mai arată

că măsura eliberării sale din funcția deținută a fost dispusă cu nesocotirea

dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, precum și prin încălcarea

prevederilor H.G. nr. 611/2008, astfel că în cauză se poate vorbi despre o

aparență de nelegalitate a actului administrativ atacat.

În fine, recurenta

susține că în mod greșit, prima instanță a constatat că în cauză nu este

îndeplinită condiția prevenirii unei pagube iminente, deși eliberarea

reclamantei din funcție începând cu data de 8 august 2011 în contextul

realității social economice, a situației existente pe piața muncii, conduc la

lipsirea acesteia de orice venit la acest moment.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și în baza art.

304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

Cauza dedusă

judecății care are ca obiect cererea de suspendare a executării  ordinului  nr.

7797 din 5 august 2011 prin care intimata Autoritatea Națională a Vămilor a

dispus încetarea raportului de serviciu al recurentei, începând cu data de 8

august 2011, prin eliberare din funcția publică teritorială de execuție -

consilier grad profesional superior gradația 5, clasa de salarizare 59, la

Compartimentul Nomenclatură Vamală și Origine din cadrul Direcției Regionale

pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, conform dispozițiilor art. 97 lit.

c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond.

După cum se cunoaște,

suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a

efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși,

formal-juridic, el există.

Mai este de observat

că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument

procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de

judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât

autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din

punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În plus, instituția

juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva

arbitrariului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.

Pe de altă parte, se

impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumția de

legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul

emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul

exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă

principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este

el însuși titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu

executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a

nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică,

într-un stat de drept și o democrație constituțională.

Din acest motiv,

suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție,

la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când

sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Conform art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile

bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

La modul concret,

conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat

este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent

valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să

existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative

presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile

legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune,

în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în

mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept

administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența

unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează

activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale,

fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea

administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că

ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.

Instanța de control

judiciar apreciază că argumentele prezentate de către partea aflată în discuție

nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

deciziei administrative contestate.

Astfel, ordinele

Președintelui ANAF nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 sunt acte administrative

unilaterale cu caracter individual.

Conform doctrinei de

specialitate, actele administrative individuale sunt manifestări de voință care

creează, modifică, desființează drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina

uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

Prin cele două acte

anterior arătate, a fost aprobată structura organizatorică și statul de funcții

ale Autorității Naționale a Vămilor și structurilor subordonate; ca atare, este

vorba despre un subiect de drept determinat.

Odată stabilit faptul

că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile,

în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M.

Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și

cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și

de organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și

dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în

vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte

acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu

caracter individual".

La o analiză în

aparență a înscrisurilor existente la dosar, Înalta Curte apreciază că nu a

avut loc o încălcare a prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, întrucât

necesitatea reorganizării și stabilirea structurii organizatorice a sistemului

vamal sunt aspecte ce țin de oportunitatea emiterii unui act administrativ de

către conducătorul instituției care, în contextul economic actual, a redus la

nivelul întregului sistem vamal numărul de posturi de la 4589 la 3159, potrivit

dispozițiilor H.G. nr. 565/2011 privind organizarea și funcționarea Autorității

Naționale a Vămilor.

Criticile recurentei

- reclamante cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, în raport

de dispozițiile art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate, întrucât

lipsirea reclamantei de drepturile salariale aferente funcției publice

exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în

viitor, în ipoteza în care instanța constată nelegalitatea actului

administrativ atacat, având posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor

bănești de care aceasta a fost lipsită după încetarea raporturilor de serviciu.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză și va menține

ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.F. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2012.

Procesat de GGC - DG