ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3735/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta S.A.S. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea ordinului nr. 768 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă și a adresei de preaviz nr. 800895 din 27 martie 2009, precum și repunerea în situația anterioară emiterii ordinului contestat. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin actul administrativ dedus judecății, a fost retrogradată din funcția publică de conducere de șef serviciu din cadrul Direcției Generale de Inspecție Generală într-o funcție inferioară de consilier în cadrul aceleiași direcții, respectiv o structură care, potrivit H.G.

nr. 109/2009, poartă o altă denumire (ca urmare a reorganizării instituției publice). În plus, reclamanta a arătat că actul administrativ atacat este emis cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 31/2009, iar adresa de preaviz este contradictorie și lipsită de temei legal. În opinia reclamantei, desființarea ori redenumirea funcției publice pe care a fost numită prin concurs nu era posibilă decât prin lege și nu prin Ordinul A.N.A.F. nr. 373/2009, care a fost emis fără să existe un referat de aprobare. Reclamanta a precizat faptul că funcția de consilier la Serviciul anticorupție și vamă este motivată de specificul pregătirii sale profesionale (expert vamal și expert în soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale), însă acordul său pentru numirea pe acest post nu poate reprezenta o opțiune, întrucât postul anterior arătat nu se regăsește pe lista pusă la dispoziție de autoritatea pârâtă.

De asemenea, reclamanta a evidențiat faptul că, în perioada de preaviz, a fost în concediu medical, motiv pentru care măsura adoptată în privința sa este lovită de nulitate. La revenirea din concediu, pârâta avea obligația să îi pună la dispoziție lista posturilor vacante, care trebuia să includă și postul său, care nu a fost desființat, ci a fost comasat cu un post din cadrul altui serviciu, pentru care nu s-a organizat concurs. Prin încheierea de ședință din data de 2 decembrie 2009, Tribunalul București, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza spre soluționare la Secția de Contencios Administrativ a aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât obiectul litigiului de față se referă la raportul de serviciu al funcționarului public. Tribunalul București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1083 din 31 martie 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și pe cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3891 din 13 octombrie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, precum și acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, deoarece obiectul litigiului vizează un raport de serviciu al unui funcționar public, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999. 2) Prin adresa nr. 800895 din 27 martie 2009, pârâta a comunicat reclamantei faptul că i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice - urmare a reorganizării autorității publice -, precum și lista posturilor vacante pe care trebuia să opteze în perioada de preaviz.

Totodată, reclamanta a fost înștiințată de faptul că, în situația existenței mai multor opțiuni pentru aceeași funcție publică, se va organiza concurs la data de 7 aprilie 2009, ora 10,00 (proba scrisă) și 9 aprilie 2009, ora 10,00 (proba de interviu). Prin adresa nr. 911350 din 17 aprilie 2009, reclamanta a transmis părții adverse opțiunea sa pentru funcția de consilier superior, gradul I la Serviciul anticorupție și vamă din cadrul Corpului de Control al Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin ordinul nr. 768 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă, opțiunea reclamantei a fost valorificată. Pe de altă parte, judecătorul fondului a arătat faptul că, după momentul reorganizării instituției publice cu care reclamanta a avut raporturi de serviciu, aceasta nu mai putea fi numită pe funcția solicitată prin prezenta acțiune, întrucât nu a urmat procedura indicată în adresa de preaviz.

De asemenea, prima instanță a subliniat faptul că reclamanta nu poate invoca nelegalitatea ordinului contestat pe considerentul că a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, în condițiile în care partea nu a adus la cunoștința instituției publice această împrejurare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.A.S., care a solicitat modificarea sa și admiterea acțiunii. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, următoarele: Prin contestarea adresei de preaviz în integralitatea sa a fost atacată atât măsura luată, cât și opțiunea, care nu a fost una veritabilă, întrucât a fost întocmită fără temei legal.

În concepția recurentei, funcția de consilier la Serviciul Anticorupție și Vamă era motivată de specificul pregătirii sale profesionale ca expert vamal, cât și de pregătirea sa în soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale emise de A.N.A.F., în contextul în care funcția aflată în discuție nu s-a regăsit pe lista posturilor vacante pusă la dispoziție, astfel că nu și-a putut exercita dreptul de opțiune. În plus, recurenta subliniază faptul că, în perioada preavizului, era în incapacitate temporară de muncă și a revenit la serviciu la data de 13 aprilie 2009. Recurenta consideră că îi sunt aplicabile prevederile ordinului nr. 377/2009 – art. 6 alin. (1) și (2) din anexă.

Pe de altă parte, recurenta susține că actele normative menționate în preambulul actului administrativ contestat nu pot constitui un temei legal pentru măsura luată, care să justifice desființarea funcției publice de conducere. De asemenea, măsura a fost luată că încălcarea procedurii aplicabile în materie, întrucât nu a putut beneficia de dreptul de a ocupa o altă funcție publică de conducere. Totodată, recurenta este de părere că, în realitate, H.G. nr. 109/2009 nu a determinat o veritabilă reorganizare a instituției publice intimate. În sprijinul afirmațiilor sale referitoare la faptul că nu a luat cunoștință de măsurile dispuse, recurenta invocă certificatul medico-legal depus la dosar, precum și certificatele medicale, ale căror perioade s-au suprapus peste termenele prevăzute în preaviz și ordin, împrejurare care a pus-o în situația să nu poată opta pentru un post de conducere.

În altă ordine de idei, recurenta arată că nu a contestat ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 373/2009, invocat ca temei juridic pentru cele două acte atacate în prezenta cauză, întrucât acest act administrativ era confidențial, adică nu a fost publicat sau pus la dispoziția acelor persoane care au primit preaviz. În plus, recurenta precizează faptul că partea adversă a fost încunoștințată de concediul medical, întrucât a primit o copie a acestui act, care a fost înregistrat și la cabinetul medical al MFP, care l-a decontat la plată, conform legii. În concepția aceleiași recurente, legiuitorul a consacrat obligația autorității publice de a suspenda raportul de serviciu în perioada în care funcționarul public se află în concediu medical.

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat concluzii scrise în care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat (filele 57-62 dosar). Înalta Curte apreciază că excepția nulității recursului pentru nerespectarea cerințelor impuse de art. 302 1 C. proc. civ. este nefondată, întrucât recurenta a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată care pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin ordinul nr. 373/2009 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost aprobată structura organizatorică pe servicii, birouri, compartimente a direcțiilor generale și celorlalte structuri ale aparatului propriu al A.N.A.F., în conformitate cu anexa nr. 1 la H.G. nr. 109/2009. Direcția Generală Inspecție Generală, unde recurenta a îndeplinit funcția de conducere, a fost reorganizată, aceasta funcționând ulterior la nivel de direcție, sub titulatura de Direcția Corpul de Control. Față de structura anterioară, cu un număr total de 33 posturi, din care 5 funcții de conducere (1 director general și 4 șefi de serviciu) și 28 funcții publice de execuție, direcției reorganizate i s-au repartizat un număr de 25 posturi, dintre care 3 funcții publice de conducere (1 director și 2 șefi de serviciu) și 22 funcții publice de execuție.

Ca atare, potrivit noii structuri aprobate, cele 5 posturi de conducere au fost reorganizate, respectiv funcția publică de conducere de director general și cele 4 funcții publice de conducere de șef serviciu, printre care și funcția deținută de recurentă. Persoanele care au ocupat funcțiile anterior arătate, printre care și recurenta, au primit preaviz.

Mai precis, recurenta a primit adresa de preaviz nr. 800895 din 27 martie 2009 prin care i s-a adus la cunoștință că, de la data comunicării acesteia, beneficiază de un preaviz de 30 de zile calendaristice, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, și că lista privind funcțiile publice de conducere corespunzătoare pentru care poate opta până la data de 3 aprilie 2009, potrivit noii structuri organizatorice aprobate, este prevăzută în anexa la preaviz; în plus, recurenta a fost înștiințată și de faptul că, în situația în care pentru funcția publică pentru care optează există la data de 3 aprilie 2009 și alte opțiuni exprimate, în perioada 7 aprilie 2009, ora 10,00 (proba scrisă) și 9 aprilie 2009 (interviul), ora 10,00, se desfășoară la sediul A.N.A.F.

București, examenul de testare profesională (a se vedea filele 26-27 dosar TB). Ca atare, recurentei i s-a acordat posibilitatea ca, odată cu acordarea preavizului anterior arătat, să opteze pentru una din funcțiile publice vacante corespunzătoare. De menționat faptul că, în cadrul direcției în care recurenta și-a desfășurat activitatea, serviciul de revizie a activității de inspecție fiscală și cel de revizie a activității de administrare fiscală au fost comasate, rezultând o singură funcție de șef serviciu pentru care recurenta nu și-a exprimat opțiunea în termenul legal, deși a luat cunoștință de poziția vacantă prin semnătura pe lista care s-a întocmit cu ocazia înmânării acestei adrese de preaviz.

După cum s-a relatat anterior, în cazul în care pentru aceeași funcție publică de conducere optau mai multe persoane deveneau aplicabile prevederile ordinului nr. 377/2009 al Președintelui A.N.A.F. (act administrativ care a fost, la rândul său, anexat la adresa de preaviz), respectiv urma să se organizeze examen de testare profesională în perioada 7-9 aprilie 2009. Până la data de 3 aprilie 3009, data limită pentru exprimarea opțiunii, recurenta nu a formulat o asemenea opțiune, deși a luat cunoștință despre această împrejurare la data de 1 aprilie 2009. Înalta Curte reține faptul că, într-adevăr, în perioada 1-3 aprilie 2009, recurenta s-a aflat în concediu medical, iar certificatul doveditor a fost avizat de către plătitor la data de 2 aprilie 2009 (a se vedea fila 10 dosar TB).

Cu toate acestea, recurenta nu și-a exprimat opțiunea pentru o funcție publică vacantă nici la momentul revenirii din concediul medical, respectiv în următoarele 2 zile, fapt care i-ar fi permis să participe la examenul care urma să se organizeze, într-o asemenea situație, în perioada 7-9 aprilie 2009. În realitate, recurenta și-a exprimat opțiunea pentru o funcție de execuție vacantă (consilier superior gradul I la serviciul anticorupție și vamă din cadrul Corpului de Control al A.N.A.F.) abia la data de 21 aprilie 2009, întrucât aceasta nu îndeplinea condițiile de studii pentru o funcție publică de conducere dintre cele comunicate împreună cu adresa de preaviz (a se vedea filele 23-26, 28 și 29 dosar TB).

Așadar, pe baza opțiunii recurentei, Președintele A.N.A.F. a emis ordinul nr. 768 din 24 aprilie 2009 prin care aceasta a fost numită, începând cu data de 27 aprilie 2009, ca urmare a reorganizării aparatului propriu al A.N.A.F., la Direcția Corpul de Control, în funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1. Ca atare, în raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că actele administrative contestate de recurentă sunt legale. Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A.S. împotriva sentinței nr. 3891 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011.