ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3735/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3735/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de conflicte de muncă și asigurări

sociale, reclamanta S.A.S. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în

cauză să dispună anularea ordinului nr. 768 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă

și a adresei de preaviz nr. 800895 din 27 martie 2009, precum și repunerea în

situația anterioară emiterii ordinului contestat.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că, prin actul administrativ dedus judecății, a

fost retrogradată din funcția publică de conducere de șef serviciu din cadrul

Direcției Generale de Inspecție Generală într-o funcție inferioară de consilier

în cadrul aceleiași direcții, respectiv o structură care, potrivit H.G. nr.

109/2009, poartă o altă denumire (ca urmare a reorganizării instituției

publice).

În plus, reclamanta a

arătat că actul administrativ atacat este emis cu încălcarea dispozițiilor O.G.

nr. 31/2009, iar adresa de preaviz este contradictorie și lipsită de temei

legal.

În opinia

reclamantei, desființarea ori redenumirea funcției publice pe care a fost

numită prin concurs nu era posibilă decât prin lege și nu prin Ordinul A.N.A.F.

nr. 373/2009, care a fost emis fără să existe un referat de aprobare.

Reclamanta a precizat

faptul că funcția de consilier la Serviciul anticorupție și vamă este motivată

de specificul pregătirii sale profesionale (expert vamal și expert în

soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale), însă

acordul său pentru numirea pe acest post nu poate reprezenta o opțiune,

întrucât postul anterior arătat nu se regăsește pe lista pusă la dispoziție de

autoritatea pârâtă.

De asemenea,

reclamanta a evidențiat faptul că, în perioada de preaviz, a fost în concediu

medical, motiv pentru care măsura adoptată în privința sa este lovită de

nulitate.

La revenirea din

concediu, pârâta avea obligația să îi pună la dispoziție lista posturilor

vacante, care trebuia să includă și postul său, care nu a fost desființat, ci a

fost comasat cu un post din cadrul altui serviciu, pentru care nu s-a organizat

concurs.

Prin încheierea de

ședință din data de 2 decembrie 2009, Tribunalul București, secția de conflicte

de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței funcționale și a

înaintat cauza spre soluționare la Secția de Contencios Administrativ a

aceleiași instanțe.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea

nr. 188/1999, întrucât obiectul litigiului de față se referă la raportul de

serviciu al funcționarului public.

Tribunalul București,

secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1083 din 31 martie 2010,

a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, având în vedere

dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și pe cele ale art. 10 din Legea

nr. 554/2004, modificată.

Pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în care a solicitat,

în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3891

din 13 octombrie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității

acțiunii, precum și acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Excepția

inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, deoarece obiectul litigiului

vizează un raport de serviciu al unui funcționar public, motiv pentru care sunt

incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.

2) Prin adresa nr.

800895 din 27 martie 2009, pârâta a comunicat reclamantei faptul că i se acordă

un preaviz de 30 zile calendaristice - urmare a reorganizării autorității

publice -, precum și lista posturilor vacante pe care trebuia să opteze în

perioada de preaviz. Totodată, reclamanta a fost înștiințată de faptul că, în

situația existenței mai multor opțiuni pentru aceeași funcție publică, se va

organiza concurs la data de 7 aprilie 2009, ora 10,00 (proba scrisă) și 9

aprilie 2009, ora 10,00 (proba de interviu).

Prin adresa nr.

911350 din 17 aprilie 2009, reclamanta a transmis părții adverse opțiunea sa

pentru funcția de consilier superior, gradul I la Serviciul anticorupție și vamă din cadrul Corpului de Control al Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

Prin ordinul nr. 768

din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă, opțiunea reclamantei a fost valorificată.

Pe de altă parte,

judecătorul fondului a arătat faptul că, după momentul reorganizării

instituției publice cu care reclamanta a avut raporturi de serviciu, aceasta nu

mai putea fi numită pe funcția solicitată prin prezenta acțiune, întrucât nu a

urmat procedura indicată în adresa de preaviz.

De asemenea, prima

instanță a subliniat faptul că reclamanta nu poate invoca nelegalitatea

ordinului contestat pe considerentul că a fost emis în perioada în care se afla

în concediu medical, în condițiile în care partea nu a adus la cunoștința

instituției publice această împrejurare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta S.A.S., care a solicitat modificarea sa

și admiterea acțiunii.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrabilă în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta susține, în esență, următoarele:

Prin contestarea

adresei de preaviz în integralitatea sa a fost atacată atât măsura luată, cât

și opțiunea, care nu a fost una veritabilă, întrucât a fost întocmită fără

temei legal.

În concepția

recurentei, funcția de consilier la Serviciul Anticorupție și Vamă era motivată de specificul pregătirii sale profesionale ca

expert vamal, cât și de pregătirea sa în soluționarea contestațiilor împotriva

actelor administrativ-fiscale emise de A.N.A.F., în contextul în care funcția aflată

în discuție nu s-a regăsit pe lista posturilor vacante pusă la dispoziție,

astfel că nu și-a putut exercita dreptul de opțiune.

În plus, recurenta

subliniază faptul că, în perioada preavizului, era în incapacitate temporară de

muncă și a revenit la serviciu la data de 13 aprilie 2009.

Recurenta consideră

că îi sunt aplicabile prevederile ordinului nr. 377/2009 – art. 6 alin. (1) și (2)

din anexă.

Pe de altă parte,

recurenta susține că actele normative menționate în preambulul actului

administrativ contestat nu pot constitui un temei legal pentru măsura luată,

care să justifice desființarea funcției publice de conducere. De asemenea,

măsura a fost luată că încălcarea procedurii aplicabile în materie, întrucât nu

a putut beneficia de dreptul de a ocupa o altă funcție publică de conducere.

Totodată, recurenta

este de părere că, în realitate, H.G. nr. 109/2009 nu a determinat o veritabilă

reorganizare a instituției publice intimate.

În sprijinul

afirmațiilor sale referitoare la faptul că nu a luat cunoștință de măsurile

dispuse, recurenta invocă certificatul medico-legal depus la dosar, precum și

certificatele medicale, ale căror perioade s-au suprapus peste termenele

prevăzute în preaviz și ordin, împrejurare care a pus-o în situația să nu poată

opta pentru un post de conducere.

În altă ordine de

idei, recurenta arată că nu a contestat ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.

373/2009, invocat ca temei juridic pentru cele două acte atacate în prezenta

cauză, întrucât acest act administrativ era confidențial, adică nu a fost

publicat sau pus la dispoziția acelor persoane care au primit preaviz.

În plus, recurenta

precizează faptul că partea adversă a fost încunoștințată de concediul medical,

întrucât a primit o copie a acestui act, care a fost înregistrat și la

cabinetul medical al MFP, care l-a decontat la plată, conform legii.

În concepția

aceleiași recurente, legiuitorul a consacrat obligația autorității publice de a

suspenda raportul de serviciu în perioada în care funcționarul public se află

în concediu medical.

Intimata Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat concluzii scrise în care a

solicitat, în principal, constatarea nulității recursului iar, în subsidiar,

respingerea recursului ca nefondat (filele 57-62 dosar).

Înalta Curte

apreciază că excepția nulității recursului pentru nerespectarea cerințelor

impuse de art. 302

1

C. proc. civ. este nefondată, întrucât recurenta

a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească

atacată care pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin ordinul nr.

373/2009 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost

aprobată structura organizatorică pe servicii, birouri, compartimente a

direcțiilor generale și celorlalte structuri ale aparatului propriu al A.N.A.F.,

în conformitate cu anexa nr. 1 la H.G. nr. 109/2009.

Direcția Generală

Inspecție Generală, unde recurenta a îndeplinit funcția de conducere, a fost

reorganizată, aceasta funcționând ulterior la nivel de direcție, sub titulatura

de Direcția Corpul de Control.

Față de structura

anterioară, cu un număr total de 33 posturi, din care 5 funcții de conducere (1

director general și 4 șefi de serviciu) și 28 funcții publice de execuție,

direcției reorganizate i s-au repartizat un număr de 25 posturi, dintre care 3

funcții publice de conducere (1 director și 2 șefi de serviciu) și 22 funcții

publice de execuție.

Ca atare, potrivit

noii structuri aprobate, cele 5 posturi de conducere au fost reorganizate,

respectiv funcția publică de conducere de director general și cele 4 funcții

publice de conducere de șef serviciu, printre care și funcția deținută de

recurentă.

Persoanele care au

ocupat funcțiile anterior arătate, printre care și recurenta, au primit

preaviz.

Mai precis, recurenta

a primit adresa de preaviz nr. 800895 din 27 martie 2009 prin care i s-a adus

la cunoștință că, de la data comunicării acesteia, beneficiază de un preaviz de

30 de zile calendaristice, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea

nr. 188/1999, republicată, și că lista privind funcțiile publice de conducere

corespunzătoare pentru care poate opta până la data de 3 aprilie 2009, potrivit

noii structuri organizatorice aprobate, este prevăzută în anexa la preaviz; în

plus, recurenta a fost înștiințată și de faptul că, în situația în care pentru

funcția publică pentru care optează există la data de 3 aprilie 2009 și alte

opțiuni exprimate, în perioada 7 aprilie 2009, ora 10,00 (proba scrisă) și 9

aprilie 2009 (interviul), ora 10,00, se desfășoară la sediul A.N.A.F. București,

examenul de testare profesională (a se vedea filele 26-27 dosar TB).

Ca atare, recurentei

i s-a acordat posibilitatea ca, odată cu acordarea preavizului anterior arătat,

să opteze pentru una din funcțiile publice vacante corespunzătoare.

De menționat faptul

că, în cadrul direcției în care recurenta și-a desfășurat activitatea,

serviciul de revizie a activității de inspecție fiscală și cel de revizie a

activității de administrare fiscală au fost comasate, rezultând o singură

funcție de șef serviciu pentru care recurenta nu și-a exprimat opțiunea în

termenul legal, deși a luat cunoștință de poziția vacantă prin semnătura pe

lista care s-a întocmit cu ocazia înmânării acestei adrese de preaviz.

După cum s-a relatat

anterior, în cazul în care pentru aceeași funcție publică de conducere optau

mai multe persoane deveneau aplicabile prevederile ordinului nr. 377/2009 al

Președintelui A.N.A.F. (act administrativ care a fost, la rândul său, anexat la

adresa de preaviz), respectiv urma să se organizeze examen de testare

profesională în perioada 7-9 aprilie 2009.

Până la data de 3

aprilie 3009, data limită pentru exprimarea opțiunii, recurenta nu a formulat o

asemenea opțiune, deși a luat cunoștință despre această împrejurare la data de

1 aprilie 2009.

Înalta Curte reține

faptul că, într-adevăr, în perioada 1-3 aprilie 2009, recurenta s-a aflat în

concediu medical, iar certificatul doveditor a fost avizat de către plătitor la

data de 2 aprilie 2009 (a se vedea fila 10 dosar TB).

Cu toate acestea,

recurenta nu și-a exprimat opțiunea pentru o funcție publică vacantă nici la

momentul revenirii din concediul medical, respectiv în următoarele 2 zile, fapt

care i-ar fi permis să participe la examenul care urma să se organizeze, într-o

asemenea situație, în perioada 7-9 aprilie 2009.

În realitate,

recurenta și-a exprimat opțiunea pentru o funcție de execuție vacantă

(consilier superior gradul I la serviciul anticorupție și vamă din cadrul

Corpului de Control al A.N.A.F.) abia la data de 21 aprilie 2009, întrucât

aceasta nu îndeplinea condițiile de studii pentru o funcție publică de

conducere dintre cele comunicate împreună cu adresa de preaviz (a se vedea

filele 23-26, 28 și 29 dosar TB).

Așadar, pe baza

opțiunii recurentei, Președintele A.N.A.F. a emis ordinul nr. 768 din 24

aprilie 2009 prin care aceasta a fost numită, începând cu data de 27 aprilie 2009,

ca urmare a reorganizării aparatului propriu al A.N.A.F., la Direcția Corpul de Control, în funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul

profesional superior, treapta 1.

Ca atare, în raport

de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că actele

administrative contestate de recurentă sunt legale.

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative

anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.A.S.

împotriva sentinței nr. 3891 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2011.