ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5517/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2008, reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea parțială a ordinelor nr. 7603 din 15 august 2007 și nr. 4906 din 29 aprilie 2008, a adresei din 28 august 2008 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, precum și încadrarea sa pe funcția deținută anterior. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin ordinul nr. 7603 din 15 august 2007 al vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost numită șef Birou Supraveghere Accize și, până la data de 15 august 2007 (data emiterii primului ordin contestat în cauză) și-a desfășurat activitatea ca șef adjunct Birou Vamal Iași, funcție echivalentă cu funcția publică de conducere de șef serviciu.

Urmare reorganizării prin H.G. nr. 532 din 30 mai 2007, personalul din cadrul Biroului Vamal Iași a fost transferat la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, iar în noua structură organizatorică funcția de șef serviciu-șef adjunct birou vamal nu s-a mai regăsit, reclamanta fiind numită șef Birou Supraveghere Accize. A susținut reclamanta că nu i s-a prezentat lista posturilor vacante corespunzătoare funcției sale și, cu toate că erau îndeplinite condițiile creării unui serviciu cu 15 funcționari publici în subordine și s-a creat chiar Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior, reclamanta nu a fost încadrată pe postul de șef serviciu, ci pe postul de șef birou, comunicându-i-se, prin adresa contestată, că funcția de șef serviciu poate fi ocupată fie prin promovare, fie prin concurs.

În opinia sa, această susținere este, însă, nelegală, întrucât ea are deja un drept câștigat și, deoarece nu a fost eliberată din funcția de șef serviciu, nu poate fi numită într-o funcție inferioară fără acordul său. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 226/CA din 22 decembrie 2008, a respins acțiunea. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât în noua structură, urmare reorganizării, nu există postul pretins de reclamantă, acesteia oferindu-i-se postul corespondent ocupat de ea anterior. S-a constatat că, la data la care au survenit modificările organizatorice respective, reclamanta nu a contestat ordinele la care fac referire, s-a conformat măsurilor luate, semnând fișa postului și solicitând sporurile aferente.

S-a apreciat că ocuparea unui post în noua ierarhie nu se putea face decât prin concurs, potrivit prevederilor art. 56 din Legea nr. 188/1999, iar nu printr-o reîncadrare în funcția deținută anterior. Cum, nici redistribuirea într-o funcție publică de conducere nu se putea face decât prin promovare sau concurs, conform dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 188/1999 și cum promovarea temporară a reclamantei pe o perioadă de 6 luni nu justifică solicitarea de redistribuire, prima instanță a considerat că actele contestate sunt temeinice și legale. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamata M.D. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în motivarea ei punctându-se că instanța: - nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a adresei din 28 august 2008 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, apreciind în mod greșit că aceasta nu este un act administrativ; - nu a analizat nulitatea absolută a unor documente emise de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Autoritatea Națională a Vămilor București, invocată de reclamantă; - a concluzionat greșit și cu ignorarea art. 104 din Legea nr. 188/2999 că reclamanta și-a însușit situația de a i se lua, unilateral, un drept deja câștigat, prin semnarea fișei postului și solicitarea sporurilor de care beneficiau toți lucrătorii vamali; - a interpretat greșit și în dezacord cu prevederile Legii nr. 188/1999 amintite în considerentele sentinței atunci când subliniază că împrejurarea că ordinul nr. 5744 din 14 iulie 2008 reclamanta a fost „promovată temporar” pe o perioadă de 6 luni în funcția de șef serviciu la Serviciul Inspecției Fiscale și Control Ulterior din cadrul aceleiași Direcții Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale și că acesta nu ar conduce la ideea similitudinii de atribuții sau a proporției mai mare de 50% dintre cele două funcții și care nu justifica solicitarea de redistribuire; - a reținut greșit că ocuparea unui post în noua structură aprobată nu se poate face decât prin concurs și nu prin reîncadrare,

deși sunt clare prevederile ordinelor nr. 879/2007 și nr. 695/2008, iar trecerea reclamantei pe un post interior, fără acordul său, i-a adus acesteia prejudicii și cu privire la drepturile salariale care diferă de la o funcție la alta. Prin întâmpinare, autoritatea intimată a arătat că susținerile recurentei nu sunt relevante, concluziile instanței de fond fiind bazate pe legislația incidentă dar și pe situația reală existentă în structura organizatorică a Direcției Județeane pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași (fostul Birou Vamal Iași). Examinând cauza prin prisma criticilor recurentei expuse rezumativ mai înainte și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ. îl va respinge ca atare, după cum se va arăta în continuare: Așa cum se poate bine observa din înseși considerentele sentinței recurate, prima instanță a reținut corect atât situația de fapt, cât și cea de drept. Obiectul acțiunii formulate de reclamantă a vizat anularea parțială a ordinelor nr. 7603 din 15 august 2008 și nr. 4806 din 29 aprilie 2008 emise de Autoritatea Națională a Vămilor, a adresei din 28 august 2008 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și reîncadrarea pe funcția deținută anterior emiterii actelor arătate. În privința adresei emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în mod just s-a constatat că aceasta nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, nefiind producătoare de efecte juridice, fiindcă prin această adresă Agenția Națională a Funcționarilor Publici răspunde unor precizări solicitate de către reclamantă cu privire la reorganizare.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra nulității absolute a unor documente emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Autoritatea Națională a Vămilor, atâta vreme cât recurenta nu le indică și nici nu-și motivează susținerea. În privința celorlalte critici care se referă la fondul cauzei mai exact a nelegalității ordinelor contestate și a obligației reîncadrării recurentei-reclamante în funcția deținută anterior, instanța de control judiciar le apreciază și pe acestea ca nefondate. Probatoriul administrat demonstrează, pe de o parte, că ambele ordine au fost emise în baza H.G. nr. 532/2007 privind organizarea și funcționare Autorității Naționale a Vămilor, iar pe de altă parte că „soluția reîncadrării” în funcția deținută anterior de către reclamantă nu este legală și deci nu este posibilă.

Până la data de 15 august 2008 recurenta a ocupat funcția de șef adjunct la Biroul Vamal Iași, iar în prezent funcția de șef birou în cadrul Direcției Județeane pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași. La momentul aprobării structurii organizatorice prin ordinul nr. 879 din 29 iunie 2007 reclamanta s-a conformat, a semnat fișa postului și a solicitat sporurile aferente postului, aspect care nu poate fi considerat irelevant așa cum a se susține prin cererea de recurs. Ocuparea unui post în noua structură organizatorică a Direcției Regionale, după aprobarea structurii organizatorice a Direcțiilor Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, (subordonate Direcției Regionale), nu se putea face, așa cum reține și instanța de fond, decât prin concurs în condițiile impuse de art. 56 din Legea nr. 188/1999 și nicidecum printr-o reîncadrare.

Sunt juste atât interpretarea cât și aplicarea art. 100 și art. 104 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind analiza comparativă a atribuțiilor funcțiilor publice reorganizate pentru numirea în noile funcții publice și privind redistribuirea într-o funcție publică de conducere. În acest context, în urma stabilirii noii structuri publice a aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor și Direcțiilor Județene prin ordinul nr. 4906/2008, funcția publică de conducere vacantă aferentă Serviciului Inspecției Fiscale și Control Ulterior putea fi ocupată numai prin promovare sau concurs conform textelor legale mai înainte menționate. Promovarea temporară pe o perioadă de 6 luni dispusă prin ordinul nr. 5744 din 14 iulie 2008 nu conduce la ideea similitudinii de atribuții sau a proporției mai mare de 50% dintre cele două funcții în discuție și nu justifică nici solicitarea de redistribuire, așa cum corect a subliniat și judecătorul fondului.

Prin ordinul nr. 7603/2007 recurenta-reclamantă a fost numită în funcția cea mai mare după funcțiile de director, respectiv șef la Biroul Supraveghere Accize, având în vedere că, urmare noii structuri organizatorice create, funcția de șef adjunct birou vamal nu s-a mai regăsit. Rezultă că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea legii și că recurentei-reclamantei nu i s-a adus vreo vătămare în drepturile sale pentru a se putea face aplicația art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.D. împotriva sentinței civile nr. 226/CA din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.