ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5517/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 septembrie

2008, reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor, anularea parțială a ordinelor nr. 7603 din 15 august 2007 și nr. 4906

din 29 aprilie 2008, a adresei din 28 august 2008 a Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, precum și încadrarea sa pe funcția deținută anterior.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin ordinul nr. 7603 din 15 august 2007 al vicepreședintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost numită șef Birou Supraveghere

Accize și, până la data de 15 august 2007 (data emiterii primului ordin contestat

în cauză) și-a desfășurat activitatea ca șef adjunct Birou Vamal Iași, funcție echivalentă

cu funcția publică de conducere de șef serviciu.

Urmare reorganizării prin

H.G. nr. 532 din 30 mai 2007, personalul din cadrul Biroului Vamal Iași a fost transferat

la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, iar în noua structură

organizatorică funcția de șef serviciu-șef adjunct birou vamal nu s-a mai regăsit,

reclamanta fiind numită șef Birou Supraveghere Accize.

A susținut reclamanta

că nu i s-a prezentat lista posturilor vacante corespunzătoare funcției sale și,

cu toate că erau îndeplinite condițiile creării unui serviciu cu 15 funcționari

publici în subordine și s-a creat chiar Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior,

reclamanta nu a fost încadrată pe postul de șef serviciu, ci pe postul de șef birou,

comunicându-i-se, prin adresa contestată, că funcția de șef serviciu poate fi ocupată

fie prin promovare, fie prin concurs. În opinia sa, această susținere este, însă,

nelegală, întrucât ea are deja un drept câștigat și, deoarece nu a fost eliberată

din funcția de șef serviciu, nu poate fi numită într-o funcție inferioară fără acordul

său.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 226/CA din 22 decembrie

2008, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că

soluția se impune, întrucât în noua structură, urmare reorganizării, nu există postul

pretins de reclamantă, acesteia oferindu-i-se postul corespondent ocupat de ea anterior.

S-a constatat că, la data

la care au survenit modificările organizatorice respective, reclamanta nu a contestat

ordinele la care fac referire, s-a conformat măsurilor luate, semnând fișa postului

și solicitând sporurile aferente.

S-a apreciat că ocuparea

unui post în noua ierarhie nu se putea face decât prin concurs, potrivit prevederilor

art. 56 din Legea nr. 188/1999, iar nu printr-o reîncadrare în funcția deținută

anterior.

Cum, nici redistribuirea

într-o funcție publică de conducere nu se putea face decât prin promovare sau concurs,

conform dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 188/1999 și cum promovarea temporară

a reclamantei pe o perioadă de 6 luni nu justifică solicitarea de redistribuire,

prima instanță a considerat că actele contestate sunt temeinice și legale.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamata M.D.

Cererea de recurs a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în motivarea

ei punctându-se că instanța:

- nu s-a pronunțat asupra

cererii de anulare a adresei din 28 august 2008 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, apreciind în mod greșit că aceasta nu este un act administrativ;

- nu a analizat nulitatea

absolută a unor documente emise de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici

și Autoritatea Națională a Vămilor București, invocată de reclamantă;

- a concluzionat greșit

și cu ignorarea art. 104 din Legea nr. 188/2999 că reclamanta și-a însușit situația

de a i se lua, unilateral, un drept deja câștigat, prin semnarea fișei postului

și solicitarea sporurilor de care beneficiau toți lucrătorii vamali;

- a interpretat greșit

și în dezacord cu prevederile Legii nr. 188/1999 amintite în considerentele sentinței

atunci când subliniază că împrejurarea că ordinul nr. 5744 din 14 iulie 2008 reclamanta

a fost „promovată temporar” pe o perioadă de 6 luni în funcția de șef serviciu la

Serviciul Inspecției Fiscale și Control Ulterior din cadrul aceleiași Direcții

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale și că acesta nu ar conduce la ideea

similitudinii de atribuții sau a proporției mai mare de 50% dintre cele două funcții

și care nu justifica solicitarea de redistribuire;

- a reținut greșit că

ocuparea unui post în noua structură aprobată nu se poate face decât prin concurs

și nu prin reîncadrare, deși sunt clare prevederile ordinelor nr. 879/2007 și

nr. 695/2008, iar trecerea reclamantei pe un post interior, fără acordul său, i-a

adus acesteia prejudicii și cu privire la drepturile salariale care diferă de la

o funcție la alta.

Prin întâmpinare, autoritatea

intimată a arătat că susținerile recurentei nu sunt relevante, concluziile instanței

de fond fiind bazate pe legislația incidentă dar și pe situația reală existentă

în structura organizatorică a Direcției Județeane pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași (fostul Birou Vamal Iași).

Examinând cauza prin prisma

criticilor recurentei expuse rezumativ mai înainte și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat

și în baza art. 312 C. proc. civ. îl va respinge ca atare, după cum se va arăta

în continuare:

Așa cum se poate bine

observa din înseși considerentele sentinței recurate, prima instanță a reținut corect

atât situația de fapt, cât și cea de drept.

Obiectul acțiunii formulate

de reclamantă a vizat anularea parțială a ordinelor nr. 7603 din 15 august 2008

și nr. 4806 din 29 aprilie 2008 emise de Autoritatea Națională a Vămilor, a adresei

din 28 august 2008 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și reîncadrarea

pe funcția deținută anterior emiterii actelor arătate.

În privința adresei emisă

de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în mod just s-a constatat că aceasta

nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, nefiind producătoare

de efecte juridice, fiindcă prin această adresă Agenția Națională a Funcționarilor

Publici răspunde unor precizări solicitate de către reclamantă cu privire la reorganizare.

Nu poate fi primită nici

critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra nulității absolute a unor

documente emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Autoritatea Națională

a Vămilor, atâta vreme cât recurenta nu le indică și nici nu-și motivează susținerea.

În privința celorlalte

critici care se referă la fondul cauzei mai exact a nelegalității ordinelor contestate

și a obligației reîncadrării recurentei-reclamante în funcția deținută anterior,

instanța de control judiciar le apreciază și pe acestea ca nefondate.

Probatoriul administrat

demonstrează, pe de o parte, că ambele ordine au fost emise în baza H.G. nr. 532/2007

privind organizarea și funcționare Autorității Naționale a Vămilor, iar pe de altă

parte că „soluția reîncadrării” în funcția deținută anterior de către reclamantă

nu este legală și deci nu este posibilă.

Până la data de 15 august

2008 recurenta a ocupat funcția de șef adjunct la Biroul Vamal Iași, iar în prezent

funcția de șef birou în cadrul Direcției Județeane pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași.

La momentul aprobării

structurii organizatorice prin ordinul nr. 879 din 29 iunie 2007 reclamanta s-a

conformat, a semnat fișa postului și a solicitat sporurile aferente postului, aspect

care nu poate fi considerat irelevant așa cum a se susține prin cererea de recurs.

Ocuparea unui post în

noua structură organizatorică a Direcției Regionale, după aprobarea structurii organizatorice

a Direcțiilor Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, (subordonate Direcției

Regionale), nu se putea face, așa cum reține și instanța de fond, decât prin concurs

în condițiile impuse de art. 56 din Legea nr. 188/1999 și nicidecum printr-o reîncadrare.

Sunt juste atât interpretarea

cât și aplicarea art. 100 și art. 104 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată,

privind analiza comparativă a atribuțiilor funcțiilor publice reorganizate pentru

numirea în noile funcții publice și privind redistribuirea într-o funcție publică

de conducere.

În acest context, în urma

stabilirii noii structuri publice a aparatului central al Autorității Naționale

a Vămilor și Direcțiilor Județene prin ordinul nr. 4906/2008, funcția publică de

conducere vacantă aferentă Serviciului Inspecției Fiscale și Control Ulterior putea

fi ocupată numai prin promovare sau concurs conform textelor legale mai înainte

menționate.

Promovarea temporară pe

o perioadă de 6 luni dispusă prin ordinul nr. 5744 din 14 iulie 2008 nu conduce

la ideea similitudinii de atribuții sau a proporției mai mare de 50% dintre cele

două funcții în discuție și nu justifică nici solicitarea de redistribuire, așa

cum corect a subliniat și judecătorul fondului.

Prin ordinul nr. 7603/2007

recurenta-reclamantă a fost numită în funcția cea mai mare după funcțiile de director,

respectiv șef la Biroul Supraveghere Accize, având în vedere că, urmare noii structuri

organizatorice create, funcția de șef adjunct birou vamal nu s-a mai regăsit.

Rezultă că actele administrative

contestate au fost emise cu respectarea legii și că recurentei-reclamantei nu i

s-a adus vreo vătămare în drepturile sale pentru a se putea face aplicația art.

18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta M.D. împotriva sentinței civile nr. 226/CA din 22 decembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.