ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la această pe rolul

Curții de Apel Oradea, reclamantul C.S., a chemat în judecată pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor București, solicitând să se dispună anularea preavizului

din 24 aprilie 2009 și ordinului nr. 1345 din 23 mai 2009, cu consecința reîncadrării

pe funcția publică deținută anterior și a plății drepturilor salariale aferente,

cu motivarea că acest ordin este netemeinic, neconstituțional și nelegal.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, invocând în principal

excepția lipsei procedurii prealabile administrative, iar în subsidiar excepția

tardivității promovării acțiunii.

Prin sentința nr. 44/CA

din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiate excepțiile

lipsei procedurii prealabile și a tardivității acțiunii și a admis acțiunea formulată

de reclamantul C.S. în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor, dispunând

anularea preavizului din 24 aprilie 2009 și a ordinului nr. 1345 din 23 mai 2009

emis de pârâtă, cu consecința reîncadrării reclamantului pe funcția publică deținută

anterior și a plății drepturilor salariale aferente.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, având în vedere dispozițiile

art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 și

Decizia nr. 1257/2009

pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat neconstituționalitatea

Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, în speță nu era necesară parcurgerea

procedurii prealabile, iar acțiunea este introdusă în termen legal,

fiind neîntemeiate

astfel excepțiile

lipsei procedurii prealabile

și a tardivității.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a constatat că prin ordinul nr. 1345 din 23 mai 2009, reclamantul a fost

eliberat din funcția publică de director executiv adjunct al Direcției Regionale

pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, după ce, în prealabil, prin preavizul

din 24 aprilie 2009 i s-a comunicat reclamantului că începând cu data de 23 mai

2009 se desființează funcția publică de director executiv adjunct.

Având în vedere că atât

preavizul din 24 aprilie 2009, cât și ordinul nr. 1345/2009 au fost emise în baza

dispozițiilor din O.U.G. nr. 37/2009, instanța de fond a constatat aceste acte administrative

sunt nelegale ca urmare a declarării neconstituționalității actului normativ în

temeiul căruia au fost emise

Împotriva acestei hotărâri,

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în nume propriu și în

reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

formulat, recurenta a susținut în esență că, în mod eronat instanța de fond a respins

excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei procedurii prealabile cât și excepția

tardivității formulării acțiunii, susținând că în raport de prima excepție invocată

nu au fost respectate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar în raport

de cea de-a doua excepție nu a fost respectat termenul de o lună de la comunicarea

acesteia și nici termenul de șase luni pentru promovarea acțiunii.

În ceea ce privește termenul

de un an prevăzut de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, recurenta a susținut

că deși actul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, acesta nu și-a încetat

aplicabilitatea ca urmare a deciziei nr. 1257/2009 a Curții constituționale, ci

ca urmare a abrogării sale prin O.U.G. nr. 105/2009, ordonanța care a reluat în

parte prevederile O.U.G. nr. 37/2009, inclusiv cele privind desființarea funcțiilor

publice de director executiv și director executiv adjunct.

Cu privire la legalitatea

și temeinicia ordinului atacat, respectiv Ordinul nr. 345 din 23 mai 2009 emis de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, recurenta a susținut că nu este prevăzută

anulabilitatea unui act administrativ ca urmare a abrogării unui act normativ ce

a stat la baza emiterii sale mai ales că prevederile O.U.G. nr. 37/2009 referitoare

la desființarea funcțiilor publice de director executiv și director executiv adjunct

s-au regăsit și în prevederile O.U.G. nr. 105/2009.

Astfel fiind, recurenta-pârâtă

consideră că măsura desființării funcției de conducere deținută de intimatul-reclamant

este legală, fiind dispusă în baza unui act normativ în vigoare, respectiv O.U.G.

nr. 37/2009, iar acesta, în baza opțiunii exprimate, a fost numit în funcția publică

de conducere – șef birou – în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni

Vamale Maramureș.

Intimatul-reclamant C.S.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în

cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând

în esență că ordinul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituțională,

ca și O.U.G. nr. 105/2009, declarată ulterior prin Decizia nr. 1629/2009.

În drept, au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, Deciziile Curții Constituționale

nr. 1257/2009 și 1629/2009.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere

următoarele considerente:

În ceea ce privește criticile

cu privire la soluționarea eronată a excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei

plângerii prealabile, cât și a excepției tardivității, Înalta Curte constată că

acestea sunt nefondate și nu pot fi reținute întrucât acțiunea formulată de intimatul-reclamant

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor

art. 9 alin. (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ, în cazul în care

decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate

în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanță, respectiv fără exercitarea

unei proceduri prealabile, în limitele termenului de un an de la data publicării

Deciziei Curții Constituționale.

Având în vedere aceste

prevederi legale, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins ca

neîntemeiate excepțiile invocate de recurenta-pârâtă.

Nici criticile formulate

de recurentă pe fondul cauzei privind legalitatea ordinului atacat nu pot fi reținute,

fiind nefondate.

Astfel, recurenta susține

că, deși în preambulul actului administrativ atacat este indicat drept temei în

baza căruia a fost emis O.U.G. nr. 37/2009, - act normativ care nu mai este în vigoare

ordinului atacat nu și-a încetat aplicabilitatea ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009

a Curții Constituționale, ci ca urmare a abrogării sale prin O.U.G. nr. 105/2009,

ordonanță care preia în parte prevederile O.U.G. nr. 37/2009, inclusiv cele privind

desființarea funcțiilor publice de director executiv și director executiv adjunct,

iar dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu își găsește aplicabilitatea în

cauză.

Potrivit art. 9 alin.

(1) și (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, poate introduce acțiune

la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate avea ca obiect acordarea

de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanțe, anularea actelor

administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități

publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Prin alin. (4) al aceluiași

text de lege este reglementată situația acțiunilor formulate de o persoană vătămată,

în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța, prin admiterea unei excepții

într-o altă cauză, respectiv faptul că efectele se produc de la data admiterii excepției

și în cauze similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale.

Prin Decizia nr. 1257

din 07 octombrie 2009 și Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituțională

a declarat neconstituțională legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și implicit

această ordonanță, precum și O.U.G. nr. 105/2009.

Astfel fiind, în baza

art. 9 din Legea nr. 554/2004, efectele acestor decizii se extind și asupra celorlalte

cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza O.U.G. nr. 37/2009.

Desființarea postului

deținut de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din

moment ce ambele ordonanțe au fost declarate neconstituționale, astfel că se revine

la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este legea organică

și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice,

ca element al securității sociale.

Astfel fiind, criticile

formulate de recurentă nu se încadrează în motivele prevăzute în mod expres de prevederile

legale și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.; se va respinge recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și

în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor împotriva sentinței civile nr.

44 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2010.