ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 406 din 14 septembrie 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția inadmisibilității și a respins cererea de suspendare, formulată de

reclamanta P.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Consideră instanța de

fond că, în speța de față, deși emis de o autoritate publică în sensul art. 2

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, actul a cărui executare se solicită a

fi suspendată nu prezintă caracteristicile unui act administrativ, ci

reprezintă doar un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce

prin el însuși efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i

comunica reclamantei măsuri dispuse sau care urmează să fie dispuse în baza

unor acte administrative distincte.

Astfel, se arată că,

fără a dispune în sensul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului,

preavizul nr. 38845/05 iulie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor se

limitează la a-i comunica reclamantei reducerea postului ocupat în urma

reorganizării activității instituției, posibilitatea de a opta pentru ocuparea

unei funcții publice vacante în condițiile art. 99 alin. (5) și (7) din Legea

188/1999, în cadrul unui termen de preaviz de 30 de zile, precum și faptul că

dacă mai mulți funcționari vor opta pentru aceeași funcție publică urmează să

se organizeze examen.

Contrar susținerilor

reclamantei, consideră instanța de fond, că actul în discuție nu produce efecte

juridice nici în sensul vacantării funcției publice, dar nici în sensul

condiționării implicite de participare la examen pentru ocuparea unei funcții

publice similare.

Dimpotrivă, așa cum

rezultă din preambulul preavizului emis de autoritatea publică pârâtă,

reducerea, iar nu vacantarea, postului deținut de reclamant este consecința

directă a reorganizării Autorității Naționale a Vămilor prin Ordinul

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.406/04 iulie

2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al

Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și

operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale și Ordinului nr. 2.407/2011 privind aprobarea

statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor, aparat central și

structuri subordonate.

Împotriva sentinței

nr. 406 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta P.G., în temeiul art. 304

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

Printr-un set de

critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a admis excepția

inadmisibilității invocate din oficiu în condițiile în care natura juridică de

act administrativ a preavizului nr. 388845/05 iulie 2011, emis de Autoritatea Națională

a Vămilor, este neîndoielnică, nefiind vorba de un simplu act de informare,

asimilat unei operațiuni administrative, ci de un veritabil act emis de către o

autoritate publică, cu caracter executoriu și obligatoriu.

În opinia recurentei,

actul a cărei executare solicită a fi suspendată, reține manifestarea

unilaterală și expresă de voință a autorității publice, manifestare realizată

în scopul de a produce efecte juridice în temeiul puterii publice, în baza

căruia emitentul a impus cu forță obligatorie decizia sa de restructurare a

postului, procedura optării pentru un post similar vacant.

În acest sens arată

recurenta că este adevărat că actul informează asupra reorganizării postului

deținut, dar în același timp produce și efecte juridice, în sensul vacantării

funcției publice și condiționării implicite de participare la examen în vederea

ocupării unei funcții similare, în situația existenței unei pluralități de

funcționari ce au avut aceeași opțiune.

Se mai arată că

dincolo de informarea privind reorganizarea postului deținut și posibilitatea

ocupării pe mai departe a unei funcții similare, actul produce efecte juridice

pentru că reține măsura desființării și obligativitatea de a opta între a-și

însuși sau nu procedura de acceptare a unei funcții publice corespunzătoare

vacante, prin participarea la examen, în caz contrar începând cu 08 august

2011, fiind eliberată din funcție, aspecte ce conferă actului caracter

executoriu și obligatoriu.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare,

pentru următoarele considerente:

Înainte de a analiza

în concret criticile formulate de recurentă, Înalta Curte, reamintește, în

acord cu jurisprudența sa constantă că un act care nu se circumscrie noțiunii

de act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

contenciosului administrativ nu poate face obiectul cererii de suspendare

întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Este de necontestat

că actul administrativ pentru a putea fi supus cenzurii instanțelor

judecătorești trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să

suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă.

Totodată, actul

administrativ trebuie delimitat de adresele, precizările sau de orice act de

corespondență, care nu fac decât să expună o opinie, un punct de vedere, fără a

modifica ceva în ordinea juridică existentă, sau să aducă la cunoștința

destinatarului un fapt sau o decizie administrativă.

Preavizul nr. 58845

din 5 iulie 2011, care face obiectul cauzei nu are trăsăturile caracteristice

ale unui act administrativ, chiar daca emană de la o autoritate administrativă,

scopul emiterii lui nefiind producerea de efecte juridice de sine-stătătoare

specifice dreptului administrativ, ci doar de a aduce la cunoștința recurentei

existența unor împrejurări de fapt, generate de aplicarea Ordinelor nr. 2.406

și respectiv, nr. 2.407 emise la data de 04 iulie 2011, de către Președintele

ANAF, în vederea valorificării drepturilor acesteia în raport cu situația

semnalată.

Câtă vreme prin

preavizul contestat, autoritatea publică, nu modifică ceva în ordinea juridică

existentă, ca urmare a aplicării celor două acte administrative prealabile, ci

doar comunică recurentei faptul că începând cu data de 08 august 2011, postul

pe care-l ocupa va fi supus reorganizării, precum și procedura stabilită pentru

numirea sa într-o altă funcție publică vacantă, acesta nu constituie un act

administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului

administrativ, chiar dacă în cuprinsul său este menționată drept consecință și

posibilitatea eliberării din funcția publică a recurentei, câtă vreme această

ultimă operațiune administrativă presupune emiterea unui act administrativ cu

caracter individual supus regimul juridic reglementat de dispozițiile Legii nr.

188/1999.

Prin urmare, în mod

corect instanța de fond a constatat că atât vacantarea funcției publice ocupate

de recurentă cât și procedura de ocupare a unei alte funcții publice vacante

dar și eliberarea din funcția publică a recurentei, s-au dispus în baza unor

acte administrative distincte și nu în baza preavizului contestat, cum în mod

greșit se susține prin cererea de recurs.

Prin urmare, vor fi

înlăturate toate criticile recurentei referitoare la greșita calificare

juridică a preavizului nr. 38845/05 iulie 2011, constatând în mod corect

instanța de fond a conchis că acesta, prin efectele pe care le-a produs asupra

raportului de serviciu al recurentei, nu are trăsăturile caracteristice ale

unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

contenciosului administrativ.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală

și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia,

recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamanta P.G. împotriva Sentinței nr. 406/2011 din 14 septembrie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.