ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 406 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de suspendare, formulată de reclamanta P.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Consideră instanța de fond că, în speța de față, deși emis de o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, actul a cărui executare se solicită a fi suspendată nu prezintă caracteristicile unui act administrativ, ci reprezintă doar un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuși efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantei măsuri dispuse sau care urmează să fie dispuse în baza unor acte administrative distincte.

Astfel, se arată că, fără a dispune în sensul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, preavizul nr. 38845/05 iulie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor se limitează la a-i comunica reclamantei reducerea postului ocupat în urma reorganizării activității instituției, posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante în condițiile art. 99 alin. (5) și (7) din Legea 188/1999, în cadrul unui termen de preaviz de 30 de zile, precum și faptul că dacă mai mulți funcționari vor opta pentru aceeași funcție publică urmează să se organizeze examen. Contrar susținerilor reclamantei, consideră instanța de fond, că actul în discuție nu produce efecte juridice nici în sensul vacantării funcției publice, dar nici în sensul condiționării implicite de participare la examen pentru ocuparea unei funcții publice similare.

Dimpotrivă, așa cum rezultă din preambulul preavizului emis de autoritatea publică pârâtă, reducerea, iar nu vacantarea, postului deținut de reclamant este consecința directă a reorganizării Autorității Naționale a Vămilor prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.406/04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și Ordinului nr. 2.407/2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor, aparat central și structuri subordonate.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 406 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta P.G., în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Printr-un set de critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocate din oficiu în condițiile în care natura juridică de act administrativ a preavizului nr. 388845/05 iulie 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, este neîndoielnică, nefiind vorba de un simplu act de informare, asimilat unei operațiuni administrative, ci de un veritabil act emis de către o autoritate publică, cu caracter executoriu și obligatoriu.

În opinia recurentei, actul a cărei executare solicită a fi suspendată, reține manifestarea unilaterală și expresă de voință a autorității publice, manifestare realizată în scopul de a produce efecte juridice în temeiul puterii publice, în baza căruia emitentul a impus cu forță obligatorie decizia sa de restructurare a postului, procedura optării pentru un post similar vacant. În acest sens arată recurenta că este adevărat că actul informează asupra reorganizării postului deținut, dar în același timp produce și efecte juridice, în sensul vacantării funcției publice și condiționării implicite de participare la examen în vederea ocupării unei funcții similare, în situația existenței unei pluralități de funcționari ce au avut aceeași opțiune.

Se mai arată că dincolo de informarea privind reorganizarea postului deținut și posibilitatea ocupării pe mai departe a unei funcții similare, actul produce efecte juridice pentru că reține măsura desființării și obligativitatea de a opta între a-și însuși sau nu procedura de acceptare a unei funcții publice corespunzătoare vacante, prin participarea la examen, în caz contrar începând cu 08 august 2011, fiind eliberată din funcție, aspecte ce conferă actului caracter executoriu și obligatoriu.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Înainte de a analiza în concret criticile formulate de recurentă, Înalta Curte, reamintește, în acord cu jurisprudența sa constantă că un act care nu se circumscrie noțiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nu poate face obiectul cererii de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Este de necontestat că actul administrativ pentru a putea fi supus cenzurii instanțelor judecătorești trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă.

Totodată, actul administrativ trebuie delimitat de adresele, precizările sau de orice act de corespondență, care nu fac decât să expună o opinie, un punct de vedere, fără a modifica ceva în ordinea juridică existentă, sau să aducă la cunoștința destinatarului un fapt sau o decizie administrativă. Preavizul nr. 58845 din 5 iulie 2011, care face obiectul cauzei nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar daca emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii lui nefiind producerea de efecte juridice de sine-stătătoare specifice dreptului administrativ, ci doar de a aduce la cunoștința recurentei existența unor împrejurări de fapt, generate de aplicarea Ordinelor nr. 2.406 și respectiv, nr. 2.407 emise la data de 04 iulie 2011, de către Președintele ANAF, în vederea valorificării drepturilor acesteia în raport cu situația semnalată.

Câtă vreme prin preavizul contestat, autoritatea publică, nu modifică ceva în ordinea juridică existentă, ca urmare a aplicării celor două acte administrative prealabile, ci doar comunică recurentei faptul că începând cu data de 08 august 2011, postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizării, precum și procedura stabilită pentru numirea sa într-o altă funcție publică vacantă, acesta nu constituie un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, chiar dacă în cuprinsul său este menționată drept consecință și posibilitatea eliberării din funcția publică a recurentei, câtă vreme această ultimă operațiune administrativă presupune emiterea unui act administrativ cu caracter individual supus regimul juridic reglementat de dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a constatat că atât vacantarea funcției publice ocupate de recurentă cât și procedura de ocupare a unei alte funcții publice vacante dar și eliberarea din funcția publică a recurentei, s-au dispus în baza unor acte administrative distincte și nu în baza preavizului contestat, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. Prin urmare, vor fi înlăturate toate criticile recurentei referitoare la greșita calificare juridică a preavizului nr. 38845/05 iulie 2011, constatând în mod corect instanța de fond a conchis că acesta, prin efectele pe care le-a produs asupra raportului de serviciu al recurentei, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta P.G. împotriva Sentinței nr. 406/2011 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.