ÎCCJ, decizie (scj.ro #83861)

Judecata

în cazul recunoașterii vinovăției. Infracțiune care se pedepsește cu detențiune

pe viață

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

judecata în cazul recunoașterii vinovăției

-

infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață

C.

proc. pen.,

art. 320

1

Potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (6) ale aceluiași articol nu

se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se

pedepsește cu detențiune pe viață. În consecință, procedura judecății în cazul

recunoașterii vinovăției nu este aplicabilă, dacă acțiunea penală privește

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 C. pen., infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu

pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3735 din 24 octombrie 2011

Prin

sentința penală nr. 150 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă principală de 21 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută în art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) raportat la art.

176 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 474 zile

închisoare, din sentința penală nr. 894/2006 a Judecătoriei Târgu Bujor, s-a

contopit acest rest cu pedeapsa de mai sus și s-a dispus ca inculpatul B.G. să

execute pedeapsa mai grea de 21 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare, la

care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după

executarea pedepsei principale.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat,

după rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a hotărî

astfel, s-au reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul din 4 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați

a fost trimis în judecată inculpatul B.G., pentru comiterea infracțiunii de

omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) și

art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen.

În fapt, prin actul

de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

În ziua de 26 iulie

2010, inculpatul B.G. și fratele său, victima G.B. au consumat băuturi

alcoolice la un bar, după care au mers la domiciliu, unde au continuat să

consume băuturi alcoolice.

Cei doi au consumat

băuturi alcoolice până după orele 24, după care între ei a izbucnit o ceartă

care a continuat cu loviri reciproce între inculpatul B.G. și victima G.B.

La un moment dat,

inculpatul B.G. a luat un cuțit cu care a lovit victima în zona gâtului,

aceasta căzând la pământ.

Văzând că fratele

său sângerează abundent și a căzut la pământ în stare de inconștiență,

inculpatul B.G. a mers urgent la vecini, spunând să anunțe salvarea și poliția,

întrucât și-a ucis fratele cu cuțitul.

Raportul de

constatare medico-legală a relevat că moartea victimei G.B. a fost violentă și

s-a datorat plăgii înțepat-tăiată produsă cu cuțitul în zona gâtului.

Inculpatul B.G. a

recunoscut fapta comisă încă din faza de urmărire penală, arătând că tot

conflictul a fost generat de consumul de alcool.

Audiat în fața

instanței de judecată, inculpatul B.G. a recunoscut fapta comisă, arătând că la

data de 26/27 iulie 2010, în timp ce stătea ocazional la fratele său în comuna

F., pe fondul consumului de alcool a avut loc o ceartă, după care a luat un

cuțit și și-a lovit propriul frate în zona gâtului, cauzându-i decesul în scurt

timp.

Inculpatul B.G.

este cunoscut cu antecedente penale, este recidivist, fiind condamnat prin

sentința penală nr. 132/2001 a Tribunalului Vaslui pentru comiterea tentativei

la omor prevăzută în art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, liberat condiționat din această pedeapsă la data de 3

octombrie 2005, devenind incidente dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen.

De asemenea,

inculpatul a mai fost condamnat ultima oară prin sentința penală nr. 894/2006 a

Judecătoriei Târgu Bujor la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani

închisoare, a fost liberat la data de 2 septembrie 2009 cu un rest neexecutat

de pedeapsă de 474 de zile închisoare, motiv pentru care sunt aplicabile

dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen.

În drept, fapta

inculpatului B.G., care în noaptea de 26 iulie 2010, pe fondul unei altercații,

și-a lovit fratele cu cuțitul în zona gâtului, provocându-i decesul, după ce în

prealabil, în anul 2001, a mai fost condamnat pentru o infracțiune de tentativă

la omor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit

de grav prevăzută în art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176

alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

La dozarea și

individualizarea pedepsei au fost luate în considerare criteriile generale de

individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., privind gravitatea faptei, modul de

comitere, valoarea socială ocrotită de legea penală, dar și persoana

inculpatului B.G.

Instanța a aplicat

inculpatului o pedeapsă principală în cuantum ridicat, având în vedere că

infracțiunea comisă este extrem de gravă, inculpatul și-a ucis propriul frate,

iar pe de altă parte, se reține în încadrarea juridică a faptei și agravanta

prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a apreciat că nu

se impune aplicarea pedepsei maxime a detențiunii pe viață, așa cum a solicitat

reprezentantul parchetului, întrucât inculpatul a fost sincer, a recunoscut și

regretat cele întâmplate, practic s-a autodenunțat după ce și-a ucis fratele,

este tatăl unui copil minor, iar soția sa este decedată de aproximativ 3 ani.

Pe de altă, parte

nu s-a primit nici punctul de vedere al apărătorului, în sensul de reținere a

circumstanțelor legale și judiciare prevăzute în art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen., deoarece nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că inculpatul a fost provocat

de fratele său, tot conflictul fiind spontan și a fost generat, în principal,

de consumul de alcool exagerat atât al inculpatului, dar și al victimei.

Inculpatul B.G.

este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte penale grave, iar

prezenta infracțiune este extrem de gravă, motive pentru care s-a apreciat că

nu este justificată reținerea de circumstanțe atenuante judiciare din cele

prevăzute în art. 74 C. pen.

Prin decizia nr.

124/A din 4 mai 2011, Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva

sentinței penale nr. 150 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Galați

Împotriva

deciziei nr. 124/A din 4 mai 2011 a Curții de Apel Galați,  Secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.G.

Inculpatul

a invocat dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei. A mai criticat hotărârea atacată, între

altele, pentru neaplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu ambele hotărâri, constată că instanța de apel a reținut în mod corect

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste

aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise

încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a

pedepsei și constată că recursul formulat de recurentul inculpat B.G. nu este

fondat, pentru următoarele motive:

Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept

penal privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acestor sancțiuni, precum și

adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea

făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă

funcția de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplinește

și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită

să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de

exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil

atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei

nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de

gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea

judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere

toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele

speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana

infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea

pedepsei instanța de fond și instanța de apel au luat în considerare criteriile

generale de individualizare prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 21 de ani închisoare sporită la 22 de ani închisoare, nefiind

aplicată pedeapsa maximă a detențiunii pe viață. Având în vedere starea de

recidivă a inculpatului în care se afla la momentul săvârșirii faptei,

inculpatul fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor,

nu se impune coborârea pedepsei la un cuantum mai redus.

S-a ținut cont și

de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările

comiterii faptei, respectiv uciderea fratelui său, și de starea de recidivă în

care se afla inculpatul, care agravează răspunderea penală, astfel că nu se

impune a se acorda o eficiență mai mare acestor dispoziții.

Înalta Curte de

Casație și Justiție nu poate primi nici critica inculpatului în ceea ce

privește împrejurarea că nu i-au fost aplicate dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța

constată că, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, aceste dispoziții nu sunt

aplicabile în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se

pedepsește cu detențiunea pe viață. Or, în cauza de față, pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav reglementată prin

dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. este detențiunea pe viață sau

închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație

și Justiție a constatat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică și, în raport cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva

deciziei nr. 124/A din 4 mai 2011 a Curții de Apel Galați, Secția penală și

pentru cauze cu minori.