ÎCCJ, decizie (scj.ro #83861)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață C. proc. pen., art. 320 1 Potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (6) ale aceluiași articol nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. În consecință, procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției nu este aplicabilă, dacă acțiunea penală privește infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 C. pen., infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3735 din 24 octombrie 2011 Prin sentința penală nr. 150 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă principală de 21 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 474 zile închisoare, din sentința penală nr. 894/2006 a Judecătoriei Târgu Bujor, s-a contopit acest rest cu pedeapsa de mai sus și s-a dispus ca inculpatul B.G.

să execute pedeapsa mai grea de 21 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii. Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 4 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost trimis în judecată inculpatul B.G., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele: În ziua de 26 iulie 2010, inculpatul B.G. și fratele său, victima G.B. au consumat băuturi alcoolice la un bar, după care au mers la domiciliu, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Cei doi au consumat băuturi alcoolice până după orele 24, după care între ei a izbucnit o ceartă care a continuat cu loviri reciproce între inculpatul B.G. și victima G.B. La un moment dat, inculpatul B.G. a luat un cuțit cu care a lovit victima în zona gâtului, aceasta căzând la pământ. Văzând că fratele său sângerează abundent și a căzut la pământ în stare de inconștiență, inculpatul B.G. a mers urgent la vecini, spunând să anunțe salvarea și poliția, întrucât și-a ucis fratele cu cuțitul.

Raportul de constatare medico-legală a relevat că moartea victimei G.B. a fost violentă și s-a datorat plăgii înțepat-tăiată produsă cu cuțitul în zona gâtului. Inculpatul B.G. a recunoscut fapta comisă încă din faza de urmărire penală, arătând că tot conflictul a fost generat de consumul de alcool. Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul B.G. a recunoscut fapta comisă, arătând că la data de 26/27 iulie 2010, în timp ce stătea ocazional la fratele său în comuna F., pe fondul consumului de alcool a avut loc o ceartă, după care a luat un cuțit și și-a lovit propriul frate în zona gâtului, cauzându-i decesul în scurt timp. Inculpatul B.G. este cunoscut cu antecedente penale, este recidivist, fiind condamnat prin sentința penală nr. 132/2001 a Tribunalului Vaslui pentru comiterea tentativei la omor prevăzută în art. 20 C. pen.

cu referire la art. 174 C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, liberat condiționat din această pedeapsă la data de 3 octombrie 2005, devenind incidente dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat ultima oară prin sentința penală nr. 894/2006 a Judecătoriei Târgu Bujor la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare, a fost liberat la data de 2 septembrie 2009 cu un rest neexecutat de pedeapsă de 474 de zile închisoare, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen.

În drept, fapta inculpatului B.G., care în noaptea de 26 iulie 2010, pe fondul unei altercații, și-a lovit fratele cu cuțitul în zona gâtului, provocându-i decesul, după ce în prealabil, în anul 2001, a mai fost condamnat pentru o infracțiune de tentativă la omor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. La dozarea și individualizarea pedepsei au fost luate în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., privind gravitatea faptei, modul de comitere, valoarea socială ocrotită de legea penală, dar și persoana inculpatului B.G.

Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă principală în cuantum ridicat, având în vedere că infracțiunea comisă este extrem de gravă, inculpatul și-a ucis propriul frate, iar pe de altă parte, se reține în încadrarea juridică a faptei și agravanta prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei maxime a detențiunii pe viață, așa cum a solicitat reprezentantul parchetului, întrucât inculpatul a fost sincer, a recunoscut și regretat cele întâmplate, practic s-a autodenunțat după ce și-a ucis fratele, este tatăl unui copil minor, iar soția sa este decedată de aproximativ 3 ani.

Pe de altă, parte nu s-a primit nici punctul de vedere al apărătorului, în sensul de reținere a circumstanțelor legale și judiciare prevăzute în art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen., deoarece nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că inculpatul a fost provocat de fratele său, tot conflictul fiind spontan și a fost generat, în principal, de consumul de alcool exagerat atât al inculpatului, dar și al victimei. Inculpatul B.G. este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte penale grave, iar prezenta infracțiune este extrem de gravă, motive pentru care s-a apreciat că nu este justificată reținerea de circumstanțe atenuante judiciare din cele prevăzute în art. 74 C. pen.

Prin decizia nr. 124/A din 4 mai 2011, Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinței penale nr. 150 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Galați Împotriva deciziei nr. 124/A din 4 mai 2011 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.G. Inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei. A mai criticat hotărârea atacată, între altele, pentru neaplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat de recurentul inculpat B.G. nu este fondat, pentru următoarele motive: Înalta Curte de Casație și Justiție reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acestor sancțiuni, precum și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune. Individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei instanța de fond și instanța de apel au luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 21 de ani închisoare sporită la 22 de ani închisoare, nefiind aplicată pedeapsa maximă a detențiunii pe viață. Având în vedere starea de recidivă a inculpatului în care se afla la momentul săvârșirii faptei, inculpatul fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, nu se impune coborârea pedepsei la un cuantum mai redus. S-a ținut cont și de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei, respectiv uciderea fratelui său, și de starea de recidivă în care se afla inculpatul, care agravează răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare acestor dispoziții.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate primi nici critica inculpatului în ceea ce privește împrejurarea că nu i-au fost aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Instanța constată că, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață. Or, în cauza de față, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav reglementată prin dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și, în raport cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 124/A din 4 mai 2011 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori.