ÎCCJ, decizie (scj.ro #86650)

Rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistența judiciară internațională. Rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

rejudecare în caz de extrădare

sau predare în baza unui mandat european de arestare

-

aplicabilitatea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art. 320

1

, art. 405 alin. (1), art. 522

1

În conformitate cu prevederile art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen., referitoare la rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, dispozițiile privind procedura revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din același cod, inclusiv dispozițiile art. 405 alin. (1), se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță.

În consecință, în procedura de rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, sunt aplicabile, întrucât constituie reguli de procedură privind judecata în primă instanță.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. nr. 3369 din 3 octombrie 2011

Prin sentința penală nr. 91 din 24 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila, în temeiul dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen., s-a admis cererea petentului-condamnat B.S. de rejudecare a cauzei penale ce a constitut obiectul dosarului nr. 266/2000 al Tribunalului Brăila.

În temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. pen., s-a dispus anularea sentinței penale nr. 392 din 28 noiembrie 2000 a Tribunalului Brăila, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.S. și soluționarea laturii penale a cauzei și în rejudecare:

În temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1), (3) și (4) C. pen., art. 21 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea formulată, petentul-condamnat B.S. a solicitat rejudecarea cauzei penale ce a constituit obiectul dosarului nr. 266/2000 al Tribunalului Brăila, în conformitate cu dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen., motivând că a fost judecat și condamnat în lipsă, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, iar în temeiul acestuia, mandatul european de arestare.

Prin încheierea din data de 18 martie 2011, instanța de fond a admis în principiu cererea de rejudecare, apreciindu-se că petentul condamnat B.S. nu a fost prezent la niciun termen de judecată, fiind judecat și condamnat în lipsă.

În rejudecarea cauzei, inculpatul B.S. a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond a procedat la audierea inculpatului B.S., acesta depunând la dosar și acte în circumstanțiere.

Împotriva sentinței Tribunalului Brăila, a declarat apel procurorul, motivând că prevederile art. 320

1

C. proc. pen. nu sunt aplicabile în procedura prevăzută în art. 522

1

C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Prin decizia penală nr. 188/A din 23 august 2011, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul procurorului.

S-a reținut, în esență, că prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului B.S., pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborat cu declarația sa de recunoaștere a faptei. Cât privește critica procurorului, în sensul neaplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, s-a apreciat că este nefondată, întrucât rejudecarea cauzei se realizează potrivit regulilor de procedură de la judecata în primă instanță cuprinse în prevederile art. 313-360 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. fac parte dintre acestea.

Împotriva deciziei nr. 188/A din 23 august 2011 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, procurorul a declarat recurs, motivând, în esență, că, în procedura reglementată în prevederile art. 522

1

C. proc. pen., nu este aplicabilă judecata în cazul recunoașterii vinovăției prevăzută în art. 320

1

C. proc. pen., întrucât este încălcat principiul contradictorialității și dreptul inculpatului de a fi „prezent nemijlocit la administrarea probelor”, consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, se arată că, odată ce a mai avut loc o judecată definitivă, procedura simplificată prevăzută în art. 320

1

C. proc. pen. nu se mai poate realiza.

Recursul procurorului este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în prima instanță, la cererea condamnatului. Dispozițiile art. 404 - 408 se aplică în mod corespunzător.

Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere.

Așadar, persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, în situația în care instanța de rejudecare constată, după readministrarea probatoriului și/sau administrarea de probe noi, alte fapte, împrejurări sau circumstanțe decât cele reținute în cursul primei judecăți, cu consecințe în ceea ce privește situația de fapt, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică sau tratamentul sancționator.

Potrivit dispozițiilor art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen., prevederile art. 404 - 408 se aplică corespunzător în procedura rejudecării după extrădare.

Prin urmare, este aplicabil art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care prevede că rejudecarea cauzei după admiterea în principiu se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță.

Or, regulile de procedură privind judecarea în primă instanță sunt cuprinse în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen., care potrivit dispozițiilor legale menționate se aplică și în rejudecarea cauzei după extrădare.

Dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - se înscriu în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen. și constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul neînțelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică dispozițiile art. 404 - 408, prin urmare și 405 C. proc. pen., adică regulile de procedură de la judecata în primă instanță, din care fac parte și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Susținerea procurorului, în sensul că „utilizarea acestui procedeu” în rejudecarea cauzei după extrădare „contravine principiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, contradictorialității, dreptului inculpatului de a fi prezent nemijlocit la administrarea probelor”, nu poate fi reținută.

Potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și întru-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Art. 6 din Convenție impune, totodată, publicitatea procedurii, egalitatea armelor, ceea ce înseamnă ca orice parte a unei proceduri, indiferent dacă este în materie civilă sau penală, să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta punctul de vedere în fața tribunalului, în condiții care să nu o dezavantajeze față de celelalte părți ale procesului sau față de acuzare. Contradictorialitatea, legată de garanția egalității armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți.

Dreptul la un proces echitabil mai presupune motivarea hotărârilor judecătorești, administrarea echitabilă a probelor, oralitatea procedurii, dreptul de a fi prezent la propriul proces (Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că prin respingerea unei cereri de rejudecare, condamnatul judecat în lipsă se află într-o detenție ilicită în raport cu prevederile art. 5 din Convenție, stabilind ca și regulă obligativitatea rejudecării unei persoane condamnate în contumacie), dreptul la tăcere și privilegiul contra autoincriminării, dreptul de a fi informat asupra acuzării (art. 6 paragraf 3 lit. a), de a dispune de timpul și facilitățile necesare apărării (art. 6 paragraf 3 lit. b), la asistență juridică și dreptul inculpatului de a convoca și interoga martorii (art. 6 paragraf 3 lit. d).

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției introdusă prin Legea nr. 202/2010 are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă inculpatul declară personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea (în sensul art. 141

1

C. pen.) prevede pedeapsa detențiunii pe viată.

În cauza dedusă judecății, condițiile enumerate sunt întrunite, corect instanțele de fond și apel apreciind că inculpatului B.S. îi sunt aplicabile prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției nu aduce, însă, atingere art. 6 din Convenție, dreptului la un proces echitabil, așa cum susține procurorul, întrucât și în cadrul acestei proceduri judecata are loc într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, procedura fiind una publică, orală, cu ascultarea inculpatului, acesta fiind informat asupra acuzării, cu asigurarea asistenței juridice de către un apărător ales sau desemnat din oficiu.

Cât privește dreptul de a solicita audierea de martori în procedura publică și contradictorie în fața unei instanțe imparțiale și independente garantat de art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenție, acesta este un drept relativ la care acuzatul poate renunța, ceea ce a și făcut inculpatul cu ocazia rejudecării cauzei.

Prin urmare, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt aplicabile și în procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, prevăzută în art. 522

1

C. proc. pen., pentru considerentele arătate.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 188/A din 23 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori.