ÎCCJ, decizie (scj.ro #84195)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84195) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Rejudecare

în caz de extrădare. Procedură

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale.

Asistența judiciară internațională. Rejudecarea în caz de

extrădare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

rejudecare în caz de extrădare

C. proc. pen.,

art. 522

1

Potrivit

prevederilor art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen., în procedura de

rejudecare a cauzei după extrădare, dispozițiile art. 405-408 C.

proc. pen. se aplică în mod corespunzător.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la

rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire,

dispoziții care se aplică în mod corespunzător în procedura

rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența

unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri. În faza

de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după

extrădare, instanța este obligată să efectueze

verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al

hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării

persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială,

în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia. Prin

încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei,

instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea,

procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului și examinând

probele propuse de condamnat.

În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului

solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nicio

influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei

judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține

hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din

aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.

Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că

hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică

și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile

pronunțate în prima judecată și pronunță o nouă

hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar

sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune oricare dintre

soluțiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării

corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 5173 din 1 noiembrie 2007

Prin sentința

penală nr. 268 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Mureș, reînvestit cu judecarea

cauzei prin decizia nr. 2369 din 8 aprilie 2005 a Secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în baza art. 522

1

alin. (2) raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a respins ca

neîntemeiată cererea de rejudecare formulată de condamnatul N.V. cu

privire la sentința penală nr. 1732/2001 a Judecătoriei Târgu

Mureș.

În considerentele

sentinței, instanța de fond a menționat, în mod expres, că

a fost reînvestită de instanța supremă, prin decizia nr. 2369

din 8 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secția penală, și a rejudecat în limita stabilită de

aceasta, în sensul că prin încheierea din 17 iunie 2005 a dispus admiterea

în principiu și a stabilit limitele de rejudecare. Instanța a

ascultat condamnatul N.V., precum și martorii M.A. și S.A.

Totodată, au fost depuse și acte în susținerea cererii de

rejudecare.

Prin decizia nr.

48/A din 28 mai 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.V. împotriva sentinței

penale nr. 268 din 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul

Mureș.

Împotriva acestei

decizii a declarat, în termen legal, recurs condamnatul N.V., criticând-o în

sensul că instanța de rejudecare nu s-a pronunțat asupra unor

probe concludente, solicitând audierea martorilor M.A. și C.J., deoarece

condamnatul nu a fost prezent la ascultarea acestora, fiind încălcat

dreptul la apărare. Un alt motiv de recurs, în cazul în care se trece

peste primul invocat, s-a concretizat în solicitarea achitării

condamnatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei

aplicate condamnatului.

Examinând recursul declarat de recurentul condamnat N.V. împotriva deciziei

instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin

prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1)

pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază recursul condamnatului ca fiind fondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin Legea nr. 281/2003, legiuitorul a introdus în dispozițiile Codului de

procedură penală, în Capitolul IV referitor la asistența

judiciară internațională, o nouă secțiune, a IV-a,

intitulată „Rejudecarea în caz de extrădare” ce cuprinde un singur

articol, respectiv art. 522

1

, care prevede că:

„(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și

condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța

care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

(2)

Dispozițiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător.”

Astfel, din

conținutul acestor prevederi rezultă că a fost instituită o

procedură nouă, specială, de judecată, ce are ca scop

asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin

contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în

lipsă a inculpatului, rejudecarea cauzei după extrădare putând

fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat.

Sub aspectul

procedurii propriu-zise, legiuitorul a făcut trimitere la

dispozițiile privind rejudecarea, soluțiile după rejudecare,

calea de atac și revizuirea dispozițiilor civile de la calea

extraordinară de atac a revizuirii.

Altfel spus,

legiuitorul a voit, din perspectiva tehnicii de reglementare folosite, ca în

procedura rejudecării după extrădare, care constituie o

nouă procedură de judecată, să fie puse în aplicare de

către instanța de judecată competentă regulile impuse în

conținutul dispozițiilor art. 405-408 C. proc. pen.

Procedura

rejudecării după extrădare nu constituie nicidecum un nou caz de

revizuire, deși se poate ajunge ca prima instanță

să-și retracteze propria hotărâre, la desființarea unor

hotărâri judecătorești definitive sau la modificarea hotărârii

de condamnare, atât în ce privește latura penală, cât și în ce

privește latura civilă.

Cu toate acestea,

există distincții semnificative între procedura rejudecării

cauzei după extrădare și revizuire sub aspectul obiectului,

limitelor de judecată, titularilor, efectelor.

Din interpretarea

conținutul dispoziției art. 405 alin. (1) C. proc. pen., respectiv

„rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se

face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă

instanță”, prevedere ce se aplică corespunzător în

procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă

existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei noi

proceduri instituite.

Deși nu a

fost reglementată distinct și concret faza de admitere în principiu

în procedura rejudecării cauzei după extrădare, a cărei

existență rezultă, însă, din conținutul art. 405 alin.

(1) C. proc. pen. ce se aplică corespunzător, judecătorul este

ținut, totuși, a face anumite verificări prealabile privind

obiectul acestei proceduri, și anume dacă hotărârea dată în

cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei

condamnate - respectiv dacă s-a făcut în vederea executării

pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept

consecință verificarea competenței de judecată și

dispunerea în consecință -, asupra modului în care a avut loc

judecata inițială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa

condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei.

Prin încheierea de

admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța

fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod

obligatoriu la audierea condamnatului, urmând a examina probele propuse de

condamnat, iar probele noi cerute de condamnat vor fi analizate prin prisma

caracterului pertinent și concludent al acestora, instanța

pronunțându-se asupra tuturor probelor solicitate, fie în sensul admiterii

lor, în integralitate sau parțial, motivând respingerea celor pe care nu

le găsește pertinente și concludente, fie, dacă

găsește că este necesar, readministrează din nou

probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți.

Admiterea în

principiu a cererii de rejudecare nu are efect asupra hotărârii de

condamnare.

În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului

solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nicio

influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei

judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține

hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din

aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.

Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că

hotărârea pronunțată în primă judecată este

netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza,

anulează hotărârile pronunțate în prima judecată, chiar

dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată de

instanța de apel sau de recurs, și pronunță o nouă

hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar

sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune asupra oricărora

din cele prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării

corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în

contextul cauzei, atât instanța de apel, cât și instanța de fond

nu au dat eficiență în integralitate procedurii de rejudecare a

cauzei după extrădare privind pe condamnatul N.V., și anume, în

concret, condițiilor prevăzute în art. 405 alin. (2) C. proc. pen. referitoare

la administrarea probelor, ce se aplică corespunzător și în noua

procedură de judecată instituită.

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că

ambele instanțe nu au asigurat respectarea în integralitate a

garanției procesuale referitoare la dreptul la apărare al condamnatului,

ce caracterizează această procedură nouă de judecată,

instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 522

1

C.

proc. pen., limitând aplicarea principiului contradictorialității în

administrarea numai a unor mijloace de probă, care anterior, cu ocazia judecării

inițiale, au fost administrate, însă în lipsa inculpatului.

Deși dispozițiile art. 405 alin. (2) C. proc. pen. nu au un caracter

imperativ cu privire la administrarea din nou a probelor, lăsând la

apreciere oportunitatea administrării lor, prin folosirea sintagmei

„dacă găsește necesar”, totuși, în contextul concret al

cauzei, se impunea readministrarea probelor solicitate, respectiv reaudierea

martorilor C.J. și M.A., pentru acesta din urmă fiind necesară

mai întâi lămurirea împrejurării invocate, respectiv a decesului, în

condițiile în care exista un înscris prin care se atesta contrariul, iar,

ulterior, fie ascultarea martorului, fie aplicarea dispozițiilor art. 327

alin. (3) C. proc. pen. prin consemnarea expresă a poziției

condamnatului și/sau a apărătorului cu privire la

conținutul declarațiilor citite, în vederea asigurării

contradictorialității, dar și reascultarea celorlalți

martori care au fost inițial audiați.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

respingerea de către tribunal, în rejudecarea cererii întemeiată pe

dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen., a reascultării

martorilor C.J. și M.A., cu motivarea că acești doi martori au

fost ascultați la Judecătoria Târgu Mureș, instanță

competentă la acel moment procesual, a afectat dreptul la apărare al

condamnatului, atâta timp cât acesta, la momentul ascultării lor, nu a

fost prezent.

Altfel spus, chiar dacă au fost respectate garanțiile procesuale

referitoare la organul judiciar, așa cum sunt instituite atât de

dispozițiile Codului de procedură penală, cât și de art. 6

paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul

că martorii au fost ascultați la judecătorie, instanță

competentă la acel moment, instituită de lege, independentă

și imparțială, nu a fost asigurat dreptul complet la

apărare al inculpatului N.V., acesta lipsind și neputând

să-și exercite în mod contradictoriu și nemijlocit dreptul de a

pune întrebări, de a solicita a fi efectuate eventuale confruntări cu

martorii.

Inculpatul N.V. a fost judecat și condamnat în lipsă, atât la

instanța de fond competentă, cât și în apel, iar în rejudecarea

cauzei după extrădare, în condițiile art. 522

1

C.

proc. pen., după casarea de către instanța supremă și

reînvestirea tribunalului, după admiterea în principiu, cu ocazia

rejudecării, a fost afectat dreptul la apărare al condamnatului prin

readministrarea numai a unora din mijloacele de probă.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind

întemeiată critica invocată de către apărătorul

condamnatului N.V., privind neadministrarea unora din probele solicitate, cu

ocazia rejudecării după extrădare, de către instanța

de fond, reînvestită de către instanța supremă, în limitele

casării dispuse, dar și prin neascultarea celorlalți martori,

audiați la judecătorie, deoarece, atât prin motivarea respingerii

cererii de probatorii solicitate, cât și prin omisiunea

readministrării probelor care au fost efectuate de o instanță

competentă inițial, dar care ulterior a devenit necompetentă, a

fost afectat dreptul la apărare, prin nerespectarea principiilor

contradictorialității și nemijlocirii, fiind de natură

să influențeze realizarea unui proces echitabil, chiar în

această procedură nouă instituită de legiuitor, așa

încât este incident cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a apreciat că motivul de recurs mai sus

menționat prevalează în raport cu celelalte critici invocate de

apărare, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., ce au ca finalitate, fie achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., fie, în subsidiar, redozarea pedepsei, acestea vizând

fondul cauzei, care însă urmează a fi examinate sub aspectul

incidenței numai după administrarea probelor și coroborării

acestora.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a

admis recursul declarat de condamnatul N.V., a casat decizia penală

atacată și sentința penală nr. 268 din 8 decembrie 2006 a

Tribunalului Mureș și a trimis cauza spre rejudecarea cererii, întemeiată

pe dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen., la Tribunalul

Mureș, care va ține cont de limitele impuse, atât prin decizia

anterioară de casare, respectiv decizia penală nr. 2369 din 8 aprilie

2005, cât și prin prezenta decizie, urmând ca după examinarea admisibilității

în principiu, în sensul verificării prealabile a obiectului acestei

proceduri, și anume dacă hotărârea dată în cauza

inițială este definitivă, asupra scopului extrădării

persoane condamnate, respectiv dacă s-a făcut în vederea

executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă,

ceea ce are drept consecință verificarea competenței de

judecată, asupra modului în care a avut loc judecata inițială,

în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului, să se

pronunțe asupra admisibilității în principiu.

După pronunțarea

asupra admisibilității în principiu, prin aceeași încheiere,

tribunalul va fixa și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând

în mod obligatoriu la reaudierea condamnatului N.V., urmând a examina și

administra probele propuse de condamnat, respectiv reascultarea martorilor C.J.

și M.A., în situația acestuia din urmă impunându-se mai întâi a

clarifica împrejurarea dacă a decedat sau nu, prin întocmirea unei adrese

la Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Municipiului Târgu

Mureș și numai după primirea răspunsului și anexarea

unui înscris cert cu privire la starea civilă a acestuia, fie va audia

martorul, fie va da citire declarațiilor acestuia în condițiile

prevăzute în art. 327 alin. (3) C. proc. pen., consemnând poziția

recurentului condamnat și/sau a apărătorului acestuia, cu

privire la conținutul declarațiilor, în vederea asigurării

respectării principiului contradictorialității.

Totodată, în

limitele impuse prin prezenta decizie, cu ocazia rejudecării, prin

încheierea mai sus arătată, tribunalul va examina și va dispune

reascultarea martorilor D.M., T.G., P.M., P.G., P.C. și Y.I., urmând ca în

situația martorei P.M., față de conținutul

declarațiilor anterioare, să se aprecieze asupra

oportunității declarării ședinței secrete, potrivit

art. 290 C. proc. pen., însă cu respectarea dreptului la apărare al

condamnatului.

Tribunalul va

aprecia și asupra oportunității reascultării martorilor

M.V. și S.A., ce au fost ascultați cu ocazia rejudecării

după casare, împrejurare în care va pune în discuție necesitatea

acestei măsurii, urmând a se pronunța, motivat, prin încheiere.

De asemenea, cu

ocazia reascultării martorilor, tribunalul va da eficiență

dispozițiilor art. 327 și art. 327

1

C. proc. pen., urmând

să asigure în mod concret respectarea principiilor

contradictorialității și nemijlocirii, prin punerea de

întrebări, atât de condamnat personal, cât și de apărătorul

său, consemnându-se pozițiile acestora în limitele prevăzute de

normele mai sus arătate, în vederea asigurării complete a dreptului

la apărare.

În situația

în care apărătorul condamnatului va solicita probe noi, tribunalul le

va analiza prin prisma caracterului pertinent și concludent al acestora,

pronunțându-se fie în sensul admiterii lor, în integralitate sau parțial,

fie motivând respingerea celor pe care nu le găsește pertinente

și concludente, în condițiile art. 67 C. proc. pen.

Tribunalul, în urma rejudecării cererii, după administrarea

probatoriului solicitat și dispus, cu respectarea principiilor contradictorialității

și nemijlocirii, în vederea asigurării complete a dreptului la

apărare al condamnatului, în conformitate cu dispozițiile art. 6 C.

proc. pen., a celorlalte norme care garantează realizarea dreptului la apărare

și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în

vederea asigurării unui proces echitabil, precum și coroborării

mijloacelor de probă, în ansamblul lor, va face aplicarea în contextul

cauzei a dispozițiilor pe care le constată ca fiind incidente, prevăzute

în art. 406 C. proc. pen, referitoare la soluțiile după rejudecare.