ÎCCJ, decizie (scj.ro #84195)

Rejudecare în caz de extrădare. Procedură Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistența judiciară internațională. Rejudecarea în caz de extrădare Indice alfabetic: Drept procesual penal - rejudecare în caz de extrădare C. proc. pen., art. 522 1 Potrivit prevederilor art. 522 1 alin. (2) C. proc. pen., în procedura de rejudecare a cauzei după extrădare, dispozițiile art. 405-408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispoziții care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri.

În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia. Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului și examinând probele propuse de condamnat. În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nicio influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc.

pen. Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune oricare dintre soluțiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5173 din 1 noiembrie 2007 Prin sentința penală nr. 268 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Mureș, reînvestit cu judecarea cauzei prin decizia nr. 2369 din 8 aprilie 2005 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 522 1 alin. (2) raportat la art. 406 alin. (4) C. proc.

pen., a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare formulată de condamnatul N.V. cu privire la sentința penală nr. 1732/2001 a Judecătoriei Târgu Mureș. În considerentele sentinței, instanța de fond a menționat, în mod expres, că a fost reînvestită de instanța supremă, prin decizia nr. 2369 din 8 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, și a rejudecat în limita stabilită de aceasta, în sensul că prin încheierea din 17 iunie 2005 a dispus admiterea în principiu și a stabilit limitele de rejudecare. Instanța a ascultat condamnatul N.V., precum și martorii M.A. și S.A. Totodată, au fost depuse și acte în susținerea cererii de rejudecare. Prin decizia nr. 48/A din 28 mai 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.V.

împotriva sentinței penale nr. 268 din 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Mureș. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs condamnatul N.V., criticând-o în sensul că instanța de rejudecare nu s-a pronunțat asupra unor probe concludente, solicitând audierea martorilor M.A. și C.J., deoarece condamnatul nu a fost prezent la ascultarea acestora, fiind încălcat dreptul la apărare. Un alt motiv de recurs, în cazul în care se trece peste primul invocat, s-a concretizat în solicitarea achitării condamnatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate condamnatului. Examinând recursul declarat de recurentul condamnat N.V.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursul condamnatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin Legea nr. 281/2003, legiuitorul a introdus în dispozițiile Codului de procedură penală, în Capitolul IV referitor la asistența judiciară internațională, o nouă secțiune, a IV-a, intitulată „Rejudecarea în caz de extrădare” ce cuprinde un singur articol, respectiv art. 522 1 , care prevede că: „(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

(2) Dispozițiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător.” Astfel, din conținutul acestor prevederi rezultă că a fost instituită o procedură nouă, specială, de judecată, ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsă a inculpatului, rejudecarea cauzei după extrădare putând fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat. Sub aspectul procedurii propriu-zise, legiuitorul a făcut trimitere la dispozițiile privind rejudecarea, soluțiile după rejudecare, calea de atac și revizuirea dispozițiilor civile de la calea extraordinară de atac a revizuirii. Altfel spus, legiuitorul a voit, din perspectiva tehnicii de reglementare folosite, ca în procedura rejudecării după extrădare, care constituie o nouă procedură de judecată, să fie puse în aplicare de către instanța de judecată competentă regulile impuse în conținutul dispozițiilor art. 405-408 C. proc.

pen. Procedura rejudecării după extrădare nu constituie nicidecum un nou caz de revizuire, deși se poate ajunge ca prima instanță să-și retracteze propria hotărâre, la desființarea unor hotărâri judecătorești definitive sau la modificarea hotărârii de condamnare, atât în ce privește latura penală, cât și în ce privește latura civilă. Cu toate acestea, există distincții semnificative între procedura rejudecării cauzei după extrădare și revizuire sub aspectul obiectului, limitelor de judecată, titularilor, efectelor. Din interpretarea conținutul dispoziției art. 405 alin. (1) C. proc. pen., respectiv „rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță”, prevedere ce se aplică corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei noi proceduri instituite.

Deși nu a fost reglementată distinct și concret faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, a cărei existență rezultă, însă, din conținutul art. 405 alin. (1) C. proc. pen. ce se aplică corespunzător, judecătorul este ținut, totuși, a face anumite verificări prealabile privind obiectul acestei proceduri, și anume dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei condamnate - respectiv dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecință verificarea competenței de judecată și dispunerea în consecință -, asupra modului în care a avut loc judecata inițială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei.

Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului, urmând a examina probele propuse de condamnat, iar probele noi cerute de condamnat vor fi analizate prin prisma caracterului pertinent și concludent al acestora, instanța pronunțându-se asupra tuturor probelor solicitate, fie în sensul admiterii lor, în integralitate sau parțial, motivând respingerea celor pe care nu le găsește pertinente și concludente, fie, dacă găsește că este necesar, readministrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți. Admiterea în principiu a cererii de rejudecare nu are efect asupra hotărârii de condamnare.

În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nicio influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată, chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată de instanța de apel sau de recurs, și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C. proc.

pen., iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune asupra oricărora din cele prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în contextul cauzei, atât instanța de apel, cât și instanța de fond nu au dat eficiență în integralitate procedurii de rejudecare a cauzei după extrădare privind pe condamnatul N.V., și anume, în concret, condițiilor prevăzute în art. 405 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la administrarea probelor, ce se aplică corespunzător și în noua procedură de judecată instituită. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că ambele instanțe nu au asigurat respectarea în integralitate a garanției procesuale referitoare la dreptul la apărare al condamnatului, ce caracterizează această procedură nouă de judecată, instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 522 1 C. proc.

pen., limitând aplicarea principiului contradictorialității în administrarea numai a unor mijloace de probă, care anterior, cu ocazia judecării inițiale, au fost administrate, însă în lipsa inculpatului. Deși dispozițiile art. 405 alin. (2) C. proc. pen. nu au un caracter imperativ cu privire la administrarea din nou a probelor, lăsând la apreciere oportunitatea administrării lor, prin folosirea sintagmei „dacă găsește necesar”, totuși, în contextul concret al cauzei, se impunea readministrarea probelor solicitate, respectiv reaudierea martorilor C.J. și M.A., pentru acesta din urmă fiind necesară mai întâi lămurirea împrejurării invocate, respectiv a decesului, în condițiile în care exista un înscris prin care se atesta contrariul, iar, ulterior, fie ascultarea martorului, fie aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. prin consemnarea expresă a poziției condamnatului și/sau a apărătorului cu privire la conținutul declarațiilor citite, în vederea asigurării contradictorialității, dar și reascultarea celorlalți martori care au fost inițial audiați. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că respingerea de către tribunal, în rejudecarea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen., a reascultării martorilor C.J. și M.A., cu motivarea că acești doi martori au fost ascultați la Judecătoria Târgu Mureș, instanță competentă la acel moment procesual, a afectat dreptul la apărare al condamnatului, atâta timp cât acesta, la momentul ascultării lor, nu a fost prezent.

Altfel spus, chiar dacă au fost respectate garanțiile procesuale referitoare la organul judiciar, așa cum sunt instituite atât de dispozițiile Codului de procedură penală, cât și de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că martorii au fost ascultați la judecătorie, instanță competentă la acel moment, instituită de lege, independentă și imparțială, nu a fost asigurat dreptul complet la apărare al inculpatului N.V., acesta lipsind și neputând să-și exercite în mod contradictoriu și nemijlocit dreptul de a pune întrebări, de a solicita a fi efectuate eventuale confruntări cu martorii. Inculpatul N.V. a fost judecat și condamnat în lipsă, atât la instanța de fond competentă, cât și în apel, iar în rejudecarea cauzei după extrădare, în condițiile art. 522 1 C. proc.

pen., după casarea de către instanța supremă și reînvestirea tribunalului, după admiterea în principiu, cu ocazia rejudecării, a fost afectat dreptul la apărare al condamnatului prin readministrarea numai a unora din mijloacele de probă.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind întemeiată critica invocată de către apărătorul condamnatului N.V., privind neadministrarea unora din probele solicitate, cu ocazia rejudecării după extrădare, de către instanța de fond, reînvestită de către instanța supremă, în limitele casării dispuse, dar și prin neascultarea celorlalți martori, audiați la judecătorie, deoarece, atât prin motivarea respingerii cererii de probatorii solicitate, cât și prin omisiunea readministrării probelor care au fost efectuate de o instanță competentă inițial, dar care ulterior a devenit necompetentă, a fost afectat dreptul la apărare, prin nerespectarea principiilor contradictorialității și nemijlocirii, fiind de natură să influențeze realizarea unui proces echitabil, chiar în această procedură nouă instituită de legiuitor, așa încât este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că motivul de recurs mai sus menționat prevalează în raport cu celelalte critici invocate de apărare, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., ce au ca finalitate, fie achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fie, în subsidiar, redozarea pedepsei, acestea vizând fondul cauzei, care însă urmează a fi examinate sub aspectul incidenței numai după administrarea probelor și coroborării acestora. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de condamnatul N.V., a casat decizia penală atacată și sentința penală nr. 268 din 8 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și a trimis cauza spre rejudecarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 522 1 C. proc.

pen., la Tribunalul Mureș, care va ține cont de limitele impuse, atât prin decizia anterioară de casare, respectiv decizia penală nr. 2369 din 8 aprilie 2005, cât și prin prezenta decizie, urmând ca după examinarea admisibilității în principiu, în sensul verificării prealabile a obiectului acestei proceduri, și anume dacă hotărârea dată în cauza inițială este definitivă, asupra scopului extrădării persoane condamnate, respectiv dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecință verificarea competenței de judecată, asupra modului în care a avut loc judecata inițială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului, să se pronunțe asupra admisibilității în principiu.

După pronunțarea asupra admisibilității în principiu, prin aceeași încheiere, tribunalul va fixa și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la reaudierea condamnatului N.V., urmând a examina și administra probele propuse de condamnat, respectiv reascultarea martorilor C.J. și M.A., în situația acestuia din urmă impunându-se mai întâi a clarifica împrejurarea dacă a decedat sau nu, prin întocmirea unei adrese la Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Municipiului Târgu Mureș și numai după primirea răspunsului și anexarea unui înscris cert cu privire la starea civilă a acestuia, fie va audia martorul, fie va da citire declarațiilor acestuia în condițiile prevăzute în art. 327 alin. (3) C. proc.

pen., consemnând poziția recurentului condamnat și/sau a apărătorului acestuia, cu privire la conținutul declarațiilor, în vederea asigurării respectării principiului contradictorialității. Totodată, în limitele impuse prin prezenta decizie, cu ocazia rejudecării, prin încheierea mai sus arătată, tribunalul va examina și va dispune reascultarea martorilor D.M., T.G., P.M., P.G., P.C. și Y.I., urmând ca în situația martorei P.M., față de conținutul declarațiilor anterioare, să se aprecieze asupra oportunității declarării ședinței secrete, potrivit art. 290 C. proc. pen., însă cu respectarea dreptului la apărare al condamnatului. Tribunalul va aprecia și asupra oportunității reascultării martorilor M.V.

și S.A., ce au fost ascultați cu ocazia rejudecării după casare, împrejurare în care va pune în discuție necesitatea acestei măsurii, urmând a se pronunța, motivat, prin încheiere. De asemenea, cu ocazia reascultării martorilor, tribunalul va da eficiență dispozițiilor art. 327 și art. 327 1 C. proc. pen., urmând să asigure în mod concret respectarea principiilor contradictorialității și nemijlocirii, prin punerea de întrebări, atât de condamnat personal, cât și de apărătorul său, consemnându-se pozițiile acestora în limitele prevăzute de normele mai sus arătate, în vederea asigurării complete a dreptului la apărare. În situația în care apărătorul condamnatului va solicita probe noi, tribunalul le va analiza prin prisma caracterului pertinent și concludent al acestora, pronunțându-se fie în sensul admiterii lor, în integralitate sau parțial, fie motivând respingerea celor pe care nu le găsește pertinente și concludente, în condițiile art. 67 C. proc.

pen. Tribunalul, în urma rejudecării cererii, după administrarea probatoriului solicitat și dispus, cu respectarea principiilor contradictorialității și nemijlocirii, în vederea asigurării complete a dreptului la apărare al condamnatului, în conformitate cu dispozițiile art. 6 C. proc. pen., a celorlalte norme care garantează realizarea dreptului la apărare și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în vederea asigurării unui proces echitabil, precum și coroborării mijloacelor de probă, în ansamblul lor, va face aplicarea în contextul cauzei a dispozițiilor pe care le constată ca fiind incidente, prevăzute în art. 406 C. proc. pen, referitoare la soluțiile după rejudecare.