ÎCCJ, decizie (scj.ro #83751)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83751) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Judecata

în cazul recunoașterii vinovăției. Infracțiune care se pedepsește cu detențiune

pe viață. Tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

judecata în cazul recunoașterii vinovăției

-

infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață

-

tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav

C.

proc. pen.,

art. 320

1

Potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în

care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe

viață. În consecință, procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției nu

este aplicabilă, dacă acțiunea penală privește tentativa la infracțiunea de

omor deosebit de grav, deoarece, potrivit art. 176 C. pen., infracțiunea de omor deosebit de grav se pedepsește cu detențiune pe viață, iar

utilizarea în lege a sintagmei „o infracțiune care se pedepsește cu detențiune

pe viață” presupune neluarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei,

cum este tentativa.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 250 din 27 ianuarie 2012

Prin

sentința nr. 199 din 11 august 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția

penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a infracțiunilor săvârșite de inculpatul P.D. din dispozițiilor art.

20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 33 - art. 34 C. pen., în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen., art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a)

C. pen. și art. 33 - art. 34 C. pen. și a infracțiunilor săvârșite de

inculpatul P.N. din dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 33 - art. 34 C. pen., în dispozițiile art. 180 alin.

(2) C. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 - art. 34 C. pen.

În baza

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 7 ani închisoare; în

baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar

în baza art. 33 - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa

cea mai grea, de 7 ani închisoare și s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., în condițiile dispozițiilor art. 71 C. pen.; în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului, cu referire la pedeapsa de 8

ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355 din 19 noiembrie

2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2969 din 20 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1.206 zile

închisoare din pedeapsa aplicată anterior, cu pedeapsa de 7 ani închisoare, în

pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul să

execute o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la o

pedeapsă de 7 ani închisoare; în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare și, conform art.

33 - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai

grea, de 7 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat; s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 71 C. pen.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, în fapt, că între inculpatul

P.D. și partea vătămată B.D. există o stare conflictuală mai veche.

Pe

fondul acestui conflict, în data de 21 octombrie 2008, în jurul orelor 19.00,

în timp ce se deplasau cu un autoturism condus de inculpatul P.N. pe raza

satului P., inculpații au întâlnit partea vătămată B.D., care se deplasa cu o

căruță împreună cu martorul T.Ș. și, profitând de faptul că zona este puțin

circulată, au luat hotărârea să aplice o corecție părții vătămate.

Inculpatul

P.N. a oprit autoturismul, având asupra sa o bâtă de baseball. Din autoturism a

coborât și inculpatul P.D., cei doi deplasându-se spre locul unde T.Ș. oprise

căruța.

Între

B.D., pe de o parte, și inculpați, pe de altă parte, a izbucnit un conflict,

cei doi inculpați amenințând și adresând cuvinte jignitoare părții vătămate.

În

aceste împrejurări, partea vătămată a încercat să folosească un aparat cu

electroșocuri, fiind la rândul său lovită de P.N. cu bastonul din lemn și de

inculpatul P.D. cu pumnii și picioarele până când a căzut la pământ.

În

continuare, inculpații au urcat partea vătămată în autoturism împotriva voinței

sale, solicitând în mod imperativ martorului T.Ș. să urce în autoturism.

Ajungând

pe raza satului B., martorul T.Ș. a solicitat inculpaților să oprească

autoturismul, partea vătămată a încercat să coboare din autoturism, fiind

împiedicată de cei doi inculpați care au lovit-o, iar inculpatul P.N. și-a

continuat deplasarea spre comuna S.

Ajungând

la intersecția cu DJ 605 B, inculpatul P.N. a văzut un echipaj de poliție, iar

la semnalul de oprire al unui lucrător de poliție a virat stânga continuându-și

deplasarea.

Întrucât

echipajul de poliție format din agenții de poliție P.B. și T.L., precum și

agenții de pază M.G. și C.M. a fost alertat de către partea vătămată B.D. care

a reușit să deschidă portiera autoturismului și să strige după ajutor, a plecat

în urmărirea autoturismului condus de inculpatul P.N.

La o

distanță de aproximativ 400-500 metri de intersecția DJ 605 A cu DJ 605 B, în timp ce autoturismul rula cu o viteză de circa 40-50 km/h, cei care urmăreau autoturismul condus de inculpatul P.N. au observat căderea victimei din

autoturism pe partea carosabilă, după care inculpații și-au continuat

deplasarea spre comuna S. fiind urmăriți de echipajul de poliție, după ce

martorul M.G. a fost lăsat lângă partea vătămată pentru a-i acorda primul ajutor.

După

aproximativ 2 km de mers, inculpatul P.N. a oprit autoturismul pentru a coborî

inculpatul P.D., care a luat cu el bâta de baseball folosită anterior pentru

agresarea victimei B.D., continuându-și deplasarea aproximativ un km până când

echipajul de poliție a reușit să blocheze autoturismul condus de inculpatul

P.N. și să-l determine să-l oprească.

Instanța

de fond a constatat că, în drept, faptele comise de inculpații P.D. și P.N. în

ziua de 21 octombrie 2008, constând în lovirea părții vătămate B.D. și în

lipsirea de libertate în mod ilegal a acesteia, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și 33 - art. 34 C. pen. și, respectiv, art. 189 alin. (1) și (2) și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

33 - art. 34 C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal, atât procurorul, cât și

inculpații P.N. și P.D.

Procurorul

a criticat sentința, susținând, în principal, că în mod greșit s-a schimbat

încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, că în mod nelegal ambii

inculpați nu au fost condamnații și pentru infracțiunea de tentativă la omor

calificat, respectiv tentativă la omor deosebit de grav.

Apelurile

formulate de inculpați s-au apreciat ca fiind nefondate, iar apelul promovat de

procuror s-a constatat a fi fondat, pentru următoarele considerente:

În

drept, faptele ambilor inculpați de a lovi concomitent victima cu corpuri

contondente, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecarea

lor îngrijiri medicale care nu au depășit 20 de zile, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 180 alin. (2) C.

pen.

Faptele

acelorași inculpați de a urca cu forța și sub amenințarea violenței în

autoturismul lor pe partea vătămată, de a o deplasa spre o altă localitate, de

a refuza să se oprească și să permită coborârea din autoturism la cerea părții

vătămate a acesteia, de a refuza să oprească la cererea organelor de poliție

autoturismul în care se afla aceeași parte vătămată, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 189 alin. (1) și (2)

C. pen.

Fapta

acelorași inculpați, care împreună au cooperat, inculpatul P.N. conducând

autoturismul, iar inculpatul P.D. deschizând portiera și împingând în

exteriorul autoturismului pe partea vătămată - în tot acest timp inculpații

comunicându-și între ei intențiile -, în vederea uciderii părții vătămate, ca

urmare a proiectării, pe carosabil, dintr-un autovehicul aflat în mișcare, în

fața altui autoturism ce se afla în urmărirea autoturismului inculpaților,

întrunește elementele constitutive, pentru inculpatul P.N., a infracțiunii prevăzute

în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar pentru inculpatul P.D., a infracțiunii prevăzute

în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu

art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., fiindcă ambii

inculpați au prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat

cu certitudine producerea lui, decesul părții vătămate nerealizându-se datorită

manevrelor de evitare ale autoturismului poliției.

În

consecință, prin decizia nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, apelurile inculpaților au fost

respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar

apelul procurorului a fost admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., s-a desființat sentința pe latură penală, s-au înlăturat dispozițiile

art. 334 C. proc. pen., s-au repus în individualitatea lor pedepsele și,

rejudecându-se cauza:

În baza

art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și

art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

ca pedeapsă complementară în baza art. 65 C. pen.; în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 6 luni

închisoare; au fost contopite toate pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să

execute 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza

art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului P.D. din

pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 355

din 19 noiembrie 2002, definitivă și a fost contopit restul rămas neexecutat de

1.206 zile de închisoare din această pedeapsă, urmând ca, în final, inculpatul

să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni,

respectiv 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

cu aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în baza art. 71 C. pen.

În baza

art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa de 6

luni închisoare; în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 20 raportat

la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7

ani și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară în baza art. 65 C. pen.; au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani

și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară și cu aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În

continuare, împotriva deciziei nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal s-au

exercitat recursuri de către cei doi inculpați.

Inculpatul

P.D., încunoștințat asupra conținutului și efectelor dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. vizând recunoașterea vinovăției, a înțeles să se prevaleze expres de

acestea.

În

acest context, probele de vinovăție evidențiate pe parcursul derulării cauzei,

în sarcina ambilor inculpați, raportat la învinuirile așa cum au fost

evidențiate în rechizitoriu, nu pot fi constatate decât ca fiind întărite și

printr-o declarație a unuia dintre inculpați prin care se recunosc în

totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței.

Apărările

singulare din partea inculpatului P.N., că ar fi agresat pe partea vătămată ca

urmare a provocării acesteia ori că s-ar fi aflat în legitimă apărare față de

acțiunile violente ale părții vătămate, că partea vătămată ar fi însoțit de

bună-voie pe inculpați ori că aceasta nu ar fi fost aruncată din autoturism în

timpul deplasării și în fața autoturismului poliției sunt contrazise de

probatoriile administrate în cauză, inclusiv declarația de recunoaștere a

faptelor, așa cum au fost descrise în rechizitoriu din partea inculpatului P.D.

Declarația

inițială a părții vătămate este confirmată de procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante încheiat de polițiștii care au plecat în urmărirea

autoturismului în care se afla victima și cei doi inculpați, procesul-verbal de

cercetare la fața locului, procesul-verbal de examinare a hainelor victimei, procesul-verbal

de reconstituire.

Aceste

înscrisuri sunt confirmate și de declarațiile martorilor.

Instanța

de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare în drept; faptele

ambilor inculpați de a lovi concomitent victima cu corpuri contondente,

producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecarea lor îngrijiri

medicale care nu au depășit 20 de zile, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen. Faptele acelorași

inculpați de a urca cu forța și sub amenințarea violenței în autoturismul lor

pe partea vătămată, de a o deplasa spre o altă localitate, de a refuza să se

oprească și să permită coborârea din autoturism la cerea părții vătămate a

acesteia, de a refuza să oprească la cererea organelor de poliție autoturismul

în care se afla aceeași parte vătămată, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., deoarece este

evident că privarea de libertate a persoanei parte vătămată s-a făcut fără

acordul ei. Fapta acelorași inculpați, care împreună au cooperat, inculpatul

P.N. conducând autoturismul, iar inculpatul P.D. deschizând portiere și

împingând în exteriorul autoturismului pe partea vătămată - în tot acest timp

inculpații comunicându-și între ei intențiile -, în vederea uciderii părții

vătămate, ca urmare a proiectării, pe carosabil, dintr-un autovehicul aflat în

mișcare, în fața altui autoturism ce se afla în urmărirea autoturismului

inculpaților, întrunește elementele constitutive pentru inculpatul P.N. ale

infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C.

pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar pentru inculpatul

P.D., ale infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174

alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176

alin. (1) lit. c) C. pen., fiindcă ambii inculpați au prevăzut rezultatul

faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat cu certitudine producerea lui,

decesul părții vătămate nerealizându-se datorită manevrelor de evitare ale

autoturismului poliției.

O notă

aparte vizează tratarea noului art. 320

1

C. proc. pen., text de care a înțeles să se prevaleze inculpatul P.D., cercetat și condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174

alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176

alin. (1) lit. c) C. pen.

Dată

fiind incidența O. U. G. nr. 121/2011, cu impact asupra aplicării teoretice a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în speță, va fi de abordat

instituția juridică nou introdusă. Esențial de arătat este însă că, conform

alin. (7), cauza de reducere a limitelor de pedeapsă legale nu se aplică în

cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu

detențiune pe viață. Or, în funcție de incriminarea stipulată în sarcina

acestui inculpat, se poate constata că textul nu poate avea incidență. Facem

precizarea că legea face trimitere la sintagma - „o infracțiune care se

pedepsește cu detențiune pe viață”-, așadar fără a se lua în considerare, în

raportarea aplicabilității concrete a cauzei de reducere, eventualele situații

de atenuare a pedepsei, precum este starea de tentativă.

În

consecință, față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei

nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru

cauze cu minori.