ÎCCJ, decizie (scj.ro #83751)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. Tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață - tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav C. proc. pen., art. 320 1 Potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În consecință, procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției nu este aplicabilă, dacă acțiunea penală privește tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, deoarece, potrivit art. 176 C. pen., infracțiunea de omor deosebit de grav se pedepsește cu detențiune pe viață, iar utilizarea în lege a sintagmei „o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață” presupune neluarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cum este tentativa. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 250 din 27 ianuarie 2012 Prin sentința nr. 199 din 11 august 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor săvârșite de inculpatul P.D.

din dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 33 - art. 34 C. pen., în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 33 - art. 34 C. pen. și a infracțiunilor săvârșite de inculpatul P.N. din dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen.

și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 - art. 34 C. pen., în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 - art. 34 C. pen. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare; în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar în baza art. 33 - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 71 C. pen.; în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului, cu referire la pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355 din 19 noiembrie 2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2969 din 20 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1.206 zile închisoare din pedeapsa aplicată anterior, cu pedeapsa de 7 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la o pedeapsă de 7 ani închisoare; în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare și, conform art. 33 - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat; s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 71 C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, în fapt, că între inculpatul P.D. și partea vătămată B.D. există o stare conflictuală mai veche. Pe fondul acestui conflict, în data de 21 octombrie 2008, în jurul orelor 19.00, în timp ce se deplasau cu un autoturism condus de inculpatul P.N.

pe raza satului P., inculpații au întâlnit partea vătămată B.D., care se deplasa cu o căruță împreună cu martorul T.Ș. și, profitând de faptul că zona este puțin circulată, au luat hotărârea să aplice o corecție părții vătămate. Inculpatul P.N. a oprit autoturismul, având asupra sa o bâtă de baseball. Din autoturism a coborât și inculpatul P.D., cei doi deplasându-se spre locul unde T.Ș. oprise căruța. Între B.D., pe de o parte, și inculpați, pe de altă parte, a izbucnit un conflict, cei doi inculpați amenințând și adresând cuvinte jignitoare părții vătămate. În aceste împrejurări, partea vătămată a încercat să folosească un aparat cu electroșocuri, fiind la rândul său lovită de P.N. cu bastonul din lemn și de inculpatul P.D.

cu pumnii și picioarele până când a căzut la pământ. În continuare, inculpații au urcat partea vătămată în autoturism împotriva voinței sale, solicitând în mod imperativ martorului T.Ș. să urce în autoturism. Ajungând pe raza satului B., martorul T.Ș. a solicitat inculpaților să oprească autoturismul, partea vătămată a încercat să coboare din autoturism, fiind împiedicată de cei doi inculpați care au lovit-o, iar inculpatul P.N. și-a continuat deplasarea spre comuna S. Ajungând la intersecția cu DJ 605 B, inculpatul P.N. a văzut un echipaj de poliție, iar la semnalul de oprire al unui lucrător de poliție a virat stânga continuându-și deplasarea. Întrucât echipajul de poliție format din agenții de poliție P.B.

și T.L., precum și agenții de pază M.G. și C.M. a fost alertat de către partea vătămată B.D. care a reușit să deschidă portiera autoturismului și să strige după ajutor, a plecat în urmărirea autoturismului condus de inculpatul P.N. La o distanță de aproximativ 400-500 metri de intersecția DJ 605 A cu DJ 605 B, în timp ce autoturismul rula cu o viteză de circa 40-50 km/h, cei care urmăreau autoturismul condus de inculpatul P.N. au observat căderea victimei din autoturism pe partea carosabilă, după care inculpații și-au continuat deplasarea spre comuna S. fiind urmăriți de echipajul de poliție, după ce martorul M.G. a fost lăsat lângă partea vătămată pentru a-i acorda primul ajutor. După aproximativ 2 km de mers, inculpatul P.N.

a oprit autoturismul pentru a coborî inculpatul P.D., care a luat cu el bâta de baseball folosită anterior pentru agresarea victimei B.D., continuându-și deplasarea aproximativ un km până când echipajul de poliție a reușit să blocheze autoturismul condus de inculpatul P.N. și să-l determine să-l oprească. Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele comise de inculpații P.D. și P.N. în ziua de 21 octombrie 2008, constând în lovirea părții vătămate B.D. și în lipsirea de libertate în mod ilegal a acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și 33 - art. 34 C. pen.

și, respectiv, art. 189 alin. (1) și (2) și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 - art. 34 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal, atât procurorul, cât și inculpații P.N. și P.D. Procurorul a criticat sentința, susținând, în principal, că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, că în mod nelegal ambii inculpați nu au fost condamnații și pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, respectiv tentativă la omor deosebit de grav. Apelurile formulate de inculpați s-au apreciat ca fiind nefondate, iar apelul promovat de procuror s-a constatat a fi fondat, pentru următoarele considerente: În drept, faptele ambilor inculpați de a lovi concomitent victima cu corpuri contondente, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecarea lor îngrijiri medicale care nu au depășit 20 de zile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen.

Faptele acelorași inculpați de a urca cu forța și sub amenințarea violenței în autoturismul lor pe partea vătămată, de a o deplasa spre o altă localitate, de a refuza să se oprească și să permită coborârea din autoturism la cerea părții vătămate a acesteia, de a refuza să oprească la cererea organelor de poliție autoturismul în care se afla aceeași parte vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. Fapta acelorași inculpați, care împreună au cooperat, inculpatul P.N. conducând autoturismul, iar inculpatul P.D.

deschizând portiera și împingând în exteriorul autoturismului pe partea vătămată - în tot acest timp inculpații comunicându-și între ei intențiile -, în vederea uciderii părții vătămate, ca urmare a proiectării, pe carosabil, dintr-un autovehicul aflat în mișcare, în fața altui autoturism ce se afla în urmărirea autoturismului inculpaților, întrunește elementele constitutive, pentru inculpatul P.N., a infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar pentru inculpatul P.D., a infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., fiindcă ambii inculpați au prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat cu certitudine producerea lui, decesul părții vătămate nerealizându-se datorită manevrelor de evitare ale autoturismului poliției.

În consecință, prin decizia nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, apelurile inculpaților au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar apelul procurorului a fost admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a desființat sentința pe latură penală, s-au înlăturat dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-au repus în individualitatea lor pedepsele și, rejudecându-se cauza: În baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.D.

la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară în baza art. 65 C. pen.; în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 6 luni închisoare; au fost contopite toate pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului P.D.

din pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 355 din 19 noiembrie 2002, definitivă și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1.206 zile de închisoare din această pedeapsă, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, respectiv 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în baza art. 71 C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.N.

la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară în baza art. 65 C. pen.; au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară și cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În continuare, împotriva deciziei nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal s-au exercitat recursuri de către cei doi inculpați. Inculpatul P.D., încunoștințat asupra conținutului și efectelor dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. vizând recunoașterea vinovăției, a înțeles să se prevaleze expres de acestea. În acest context, probele de vinovăție evidențiate pe parcursul derulării cauzei, în sarcina ambilor inculpați, raportat la învinuirile așa cum au fost evidențiate în rechizitoriu, nu pot fi constatate decât ca fiind întărite și printr-o declarație a unuia dintre inculpați prin care se recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței.

Apărările singulare din partea inculpatului P.N., că ar fi agresat pe partea vătămată ca urmare a provocării acesteia ori că s-ar fi aflat în legitimă apărare față de acțiunile violente ale părții vătămate, că partea vătămată ar fi însoțit de bună-voie pe inculpați ori că aceasta nu ar fi fost aruncată din autoturism în timpul deplasării și în fața autoturismului poliției sunt contrazise de probatoriile administrate în cauză, inclusiv declarația de recunoaștere a faptelor, așa cum au fost descrise în rechizitoriu din partea inculpatului P.D. Declarația inițială a părții vătămate este confirmată de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de polițiștii care au plecat în urmărirea autoturismului în care se afla victima și cei doi inculpați, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de examinare a hainelor victimei, procesul-verbal de reconstituire.

Aceste înscrisuri sunt confirmate și de declarațiile martorilor. Instanța de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare în drept; faptele ambilor inculpați de a lovi concomitent victima cu corpuri contondente, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecarea lor îngrijiri medicale care nu au depășit 20 de zile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen.

Faptele acelorași inculpați de a urca cu forța și sub amenințarea violenței în autoturismul lor pe partea vătămată, de a o deplasa spre o altă localitate, de a refuza să se oprească și să permită coborârea din autoturism la cerea părții vătămate a acesteia, de a refuza să oprească la cererea organelor de poliție autoturismul în care se afla aceeași parte vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., deoarece este evident că privarea de libertate a persoanei parte vătămată s-a făcut fără acordul ei. Fapta acelorași inculpați, care împreună au cooperat, inculpatul P.N. conducând autoturismul, iar inculpatul P.D.

deschizând portiere și împingând în exteriorul autoturismului pe partea vătămată - în tot acest timp inculpații comunicându-și între ei intențiile -, în vederea uciderii părții vătămate, ca urmare a proiectării, pe carosabil, dintr-un autovehicul aflat în mișcare, în fața altui autoturism ce se afla în urmărirea autoturismului inculpaților, întrunește elementele constitutive pentru inculpatul P.N. ale infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar pentru inculpatul P.D., ale infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., fiindcă ambii inculpați au prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat cu certitudine producerea lui, decesul părții vătămate nerealizându-se datorită manevrelor de evitare ale autoturismului poliției.

O notă aparte vizează tratarea noului art. 320 1 C. proc. pen., text de care a înțeles să se prevaleze inculpatul P.D., cercetat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Dată fiind incidența O. U. G. nr. 121/2011, cu impact asupra aplicării teoretice a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. în speță, va fi de abordat instituția juridică nou introdusă. Esențial de arătat este însă că, conform alin. (7), cauza de reducere a limitelor de pedeapsă legale nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

Or, în funcție de incriminarea stipulată în sarcina acestui inculpat, se poate constata că textul nu poate avea incidență. Facem precizarea că legea face trimitere la sintagma - „o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață”-, așadar fără a se lua în considerare, în raportarea aplicabilității concrete a cauzei de reducere, eventualele situații de atenuare a pedepsei, precum este starea de tentativă. În consecință, față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.