ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2276/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 14 septembrie 2009, reclamantul B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.V. București, pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună suspendarea Ordinului nr. 2165 din 21 august 2009 emis de Vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivare, s-a arată că prin Ordinul nr. 2165 din 21 august 2009 emis de Vicepreședintele A.N.V., s-a dispus mutarea temporară a reclamantului din funcția de șef serviciu la Serviciul de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, în funcția publică de șef serviciu la Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Buzău, pe o perioadă de 6 luni. Reclamantul a mai precizat că împotriva ordinului amintit a formulat recurs grațios, în temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. S-a apreciat ca atât condiția cazului bine justificat cât și cea a prevenirii unei pagube iminente sunt îndeplinite în cauză.

S-a menționat că în speță există un "caz bine justificat" rezultând dintr-o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a ordinului atacat. Astfel, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 statuează că mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raporturilor de serviciu în scopul eficientizării activității instituțiilor publice. S-a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public.

S-a învederat că ordinul atacat este întemeiat numai în drept și nu cuprinde motivele de fapt care au justificat actul de dispoziție al autorității publice, astfel încât nu permite cenzurarea în mod corespunzător, spre a se putea stabili legalitatea sa prin prisma art. 87 alin. (1) lit. a) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, respectiv daca mutarea temporară s-a dispus pentru eficientizarea activității autorității publice, ori dacă este în interesul autorității publice. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public, ordinul în speță fiind nelegal deoarece mutarea temporară s-a dispus cu încălcarea pregătirii profesionale și cu schimbarea felului muncii.

Reclamantul a mai precizat ca până în data de 24 august 2009 a îndeplinit funcția de șef serviciu în cadrul S.S.O.V.M.A. - D.R.A.O.V. Timișoara, în considerarea acestei funcții publice, precum și a calităților personale și pregătirii profesionale, fiind inclus în grupurile de cooperare pentru combaterea infracționalității transfrontaliere și a criminalității organizate. Nominalizarea sa în cadrul grupului de persoane care asigură cooperarea s-a efectuat intuituu personae, deoarece realizarea obiectivelor cooperării impune cu necesitate întreprinderea unor acțiuni și operațiuni specifice, care se identifică cu atribuțiile S.S.O.V.M.A.

S-a mai precizat că în absența unor criterii suficiente pentru analiza completă a instituțiilor juridice române - în speță suspendarea executării actelor administrative individuale - apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 348 din 9 noiembrie 2009 a fost admisă cererea formulată de reclamantul B.L., dispunându-se suspendarea executării actului reprezentat de Ordinul nr. 2165 din 21 august 2009 emis de Vicepreședintele A.N.V., până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din analiza articolelor de lege invocate în cuprinsul ordinului ca fiind temei al emiterii acestui act, și anume art. 87 alin. (1) lit. a) și cele ale art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, rezultă că legalitatea măsurii mutării temporare a funcționarului public este condiționată de îndeplinirea a două cerințe relative la autoritatea publică: l) mutarea temporară să aibă finalitatea de a eficientiza activitatea autorității publice; II) mutarea temporară să fie în interesul autorității publice. S-a mai reținut că acest ordin a fost emis in temeiul art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 110/2009, precum și art. 87 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d), art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, însă în cuprinsul său nu este precizată, în concret, situația de fapt care a determinat dispunerea unei astfel de măsuri.

Or, raportat la neprecizarea motivelor de fapt pe care se bazează măsura, reclamantul a invocat o serie de neregularități care creează suficiente îndoieli în legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat. În ceea ce privește a doua condiție prevăzută de lege, definiția legală a sintagmei de „paguba iminentă" este data de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în sensul ca ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public. A constatat judecătorul fondului că reclamantul ocupă o funcție ce necesită, conform fișei postului, pregătire de specialitate și care impune în sarcina acestuia mai multe obligații de serviciu, pentru îndeplinirea cărora este nevoie de continuitate.

3. Recursul declarat de A.N.V. Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs în termen legal pârâta A.N.V., prin reprezentanta sa D.R.A.O.V. Timișoara, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În concret, recurenta susține că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate până la anularea lui de către o instanță judecătorească. Nemotivarea actului, invocată de reclamant, nu poate fi reținută câtă vreme prin adresele nr. 49471 din 25 septembrie 2009, nr. 56489 din 21 octombrie 2009, dar și în cuprinsul ordinului s-a explicat măsura dispusă.

Referitor la cea de-a doua condiție, recurenta afirmă că reclamatul nu a fost prejudiciat, el păstrându-și atât funcția de șef serviciu cât și indemnizația salarială. În același timp, activitatea autorități publice nu a fost tulburată, ci „s-a îmbogățit semnificativ”. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii formulate de B.L. vizează suspendarea executării Ordinului nr. 2165 din data de 21 august 2009, emis de vicepreședintele A.N.V., prin care, începând cu data de 24 august 2009 s-a dispus mutarea sa temporară în funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Buzău, pe o perioadă de 6 luni.

Cererea de chemare în judecată s-a fundamentat pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”. Examinând cele două condiții impuse prin textul de lege citat: „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”, Curtea de apel a ajuns la concluzia corectă că se impune suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: Motivarea actului administrativ este esențială pentru exercitarea controlului de legalitate pe care îl înfăptuiesc instanțele de judecată, iar în cauză este impusă chiar de dispozițiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care stabilesc că: „Mutarea temporară pe o altă funcție publică se dispune motivat”. Simpla indicare a unor texte legale: art. 87 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d), ca și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 1999 nu satisface imperativul motivării, în contextul în care examinarea legalității actului nu se realizează doar formal, prin raportare la normele aplicabile, ci și din punctul de vedere al oportunității adoptării soluției administrative respective, în cadrul marjei de apreciere de care beneficiază autoritățile publice.

Ca urmare, contrar susținerilor recurentei, și instanța de recurs consideră că în cauză există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ analizat. În lipsa indicării motivelor concrete care au determinat recurenta să dispună schimbarea temporară a unui element definitoriu al raportului de serviciu: locul muncii, obligându-l pe funcționarul public să se mute de la Timișoara la Buzău, instanța nu poate verifica dacă în speță s-au respectat cerințele impuse de dispozițiile art. 87 din Legea nr. 188/1999. Comunicarea ulterioară a motivelor, prin cele două adrese indicate de recurentă, nu suplinește obligativitatea motivării, legalitatea actului administrativ apreciindu-se prin raportare la situația existentă la momentul emiterii lui.

Și în ceea ce privește condiția „pagubei iminente” Curtea de apel a făcut o analiză justă a situației concrete. Elementul de natură salarială invocat de recurentă este străin de hotărârea judecătorească examinată, instanța având în vedere a doua teză a dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, și anume „perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. Din înscrisurile administrate la judecarea cauzei în primă instanță, s-a conturat cu pregnanță concluzia că dislocarea intimatului de la D.R.A.O.V. Timișoara creează premisele unor dificultăți însemnate în funcționarea autorității publice, generate de specificul activității și pregătirii sale, dar mai ales de poziția pe care o ocupă în diverse proiecte regionale, care reclamă continuitate.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Timișoara, împuternicită să reprezinte interesele A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 348 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2010.