ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Contestatorul N.M. a solicitat în

contradictoriu cu intimații Autoritatea Națională a

Vămilor, A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin

hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună

suspendarea executării Ordinului nr. 1099 din 22 mai 2009 emis de

A.N.A.F., precum și a Ordinului nr. 1310 din 22 mai 2009 emis de A.N.V.,

până la soluționarea de către instanța de fond a cererii de

anulare a acestor acte.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

î

n motivarea cererii, s-a

arătat că sunt îndeplinite cele două condiții impuse de

textul susmenționat, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Astfel cazul bine justificat,

prevăzut ca primă condiție, așa cum este definită de

art. 2 lit. t) din actul normativ precitat, este dovedit de existența

împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept ce conduce la o

îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative care

sunt apreciate ca nelegale și abuzive.

Ordinul nr. 1099 din 22 mai 2009

este considerat nelegal, deoarece dispune eliberarea sa din funcția

publică de conducere de director executiv al, Direcției Județene

pentru Accize și Operațiuni Vamale, fără a fi motivat

și încălcând prevederile Legii nr. 188/1999, precum și pentru faptul

că se întemeiază pe un act normativ, respectiv O.U.G. nr. 37/2009,

act normativ neconstituțional și nelegal.

Referitor la cea de-a doua

condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, definită în mod

general de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 - ca fiind prejudiciul

material viitor și previzibil -

s-a

susținut că prin măsurile dispuse prin cele două ordine i

s-a creat un prejudiciu ca urmare a reducerii venitului salarial, de

natură a afecta întreținerea și nivelul de trai al familiei sale,

în mod special, al copilului său în vârstă de 1 an și 7 luni.

Ministerul Finanțelor Publice,

prin întâmpinarea formulată la 13 iulie 2009, a solicitat respingerea cererii de suspendarea a celor două ordine, în principal invocând

excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, prin

aceea că nici unul din ordinele în discuție nu este emis de

către această autoritate, iar, pe fond, respingerea ca

neîntemeiată, prin ne îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții impuse de textul art.14, invocat în susținerea cererii.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 128/F-CONT din 22 iulie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de contestator.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, în cauză, nu s-a

dovedit cerința privind îndoiala serioasă asupra

legalității actelor administrative și nici faptul că

petentul a suferit o pagubă materială, iminentă, pentru ca

solicitarea sa să fie justificată.

Presupusul prejudiciu suferit de

contestator, susține recurentul, nu poate fi apreciat, de sine

stătător, ca reprezentând un temei suficient de admitere a

acțiunii atâta vreme cât diferențele de salariu dintre cele două

funcții constau numai în eliminarea sporului de conducere prevăzut în

cazul funcției deținute anterior de contestator.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Ministerul

Finanțelor, s-a reținut că față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., Curtea urmează sa se pronunțe, mai întâi,

asupra excepției invocate de intimatul Ministerul Finanțelor Publice,

privind lipsa calității sale procesuale pasive, excepție pe care

Curtea o consideră întemeiată, în raport de obiectul cererii,

întrucât emitenții celor două acte administrative, a căror

suspendare se solicită, sunt ceilalți doi intimați, organe de

specialitate ale administrației publice centrale, instituții cu

personalitate juridică în determinarea art. 7 din H.G. nr. 109/2009,

respectiv Autoritatea Națională a Vămilor și A.N.A.F.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs

reclamantul N.M.

Recurentul a susținut, în

esență, următoarele:

1) Excepția lipsei

calității procesuale pasive, apreciată ca întemeiată pentru

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, exclude analizarea temeiniciei

cererii în raport de acest pârât, iar excepția lipsei de obiect a cererii

exclude analizarea fondului în raport cu toți pârâții.

2) Ministerul Finanțelor

Publice avea calitatea procesuală pasivă într-o cerere de suspendare

a executării actului, fiind implicat în baza legii în procedura de

soluționare a contestațiilor de orice fel îndreptate împotriva unui

act administrativ emis de o autoritate publică inferioară.

3) Prima instanță a

apreciat greșit că excepția lipsei de obiect a cererii este

întemeiată. Astfel, împrejurarea că executarea celor două ordine

a început, nu lipsea de obiect cererea de suspendare a acestei executări,

ci o întărea și mai mult.

4) Instanța de fond a

soluționat greșit cauza, și cu privire la îndeplinirea sau

neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

întrucât prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut

nu numai prejudiciul cauzat ca urmare a diminuării veniturilor salariale,

ci și faptul că diminuarea se întemeiază pe acte cu privire la

care există o îndoială serioasă de nelegalitate.

Mai înainte însă de a trece la

analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta

este lipsit de interes, urmând a fi respins ca atare.

Într-adevăr, în literatura

juridică interesul este definit ca fiind folosul urmărit de cel care

a pus în mișcare acțiunea civilă, folos care poate fi material

și moral.

Din punct de vedere al doctrinei

juridice, interesul trebuie să fie legitim, juridic, să fie

născut și actual, să fie personal și direct.

Excepția lipsei de interes este

o excepție de fond, absolută și peremptorie.

În speță, așa cum

rezultă din adresa de la fila 32 din dosarul de recurs, recurentul face

cunoscut instanței că dosarul de fond nr. 833/46/2009, având ca

obiect anularea actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o în

cauza de față, a avut termen la Înalta Curte de Casație și

Justiție la data de 17 martie 2010, când a fost soluționat în sensul

respingerii recursurilor formulate de intimați (Decizia nr. 1499/2010)

și anulate actele administrative contestate.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamantul N.M. va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.M.

împotriva sentinței civile nr. 128/F-CONT din 22 iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 martie 2010.