ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul N.M. a solicitat în contradictoriu cu intimații Autoritatea Națională a Vămilor, A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1099 din 22 mai 2009 emis de A.N.A.F., precum și a Ordinului nr. 1310 din 22 mai 2009 emis de A.N.V., până la soluționarea de către instanța de fond a cererii de anulare a acestor acte. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată. î n motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite cele două condiții impuse de textul susmenționat, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel cazul bine justificat, prevăzut ca primă condiție, așa cum este definită de art. 2 lit. t) din actul normativ precitat, este dovedit de existența împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept ce conduce la o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative care sunt apreciate ca nelegale și abuzive. Ordinul nr. 1099 din 22 mai 2009 este considerat nelegal, deoarece dispune eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv al, Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, fără a fi motivat și încălcând prevederile Legii nr. 188/1999, precum și pentru faptul că se întemeiază pe un act normativ, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, act normativ neconstituțional și nelegal.

Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, definită în mod general de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 - ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil - s-a susținut că prin măsurile dispuse prin cele două ordine i s-a creat un prejudiciu ca urmare a reducerii venitului salarial, de natură a afecta întreținerea și nivelul de trai al familiei sale, în mod special, al copilului său în vârstă de 1 an și 7 luni. Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată la 13 iulie 2009, a solicitat respingerea cererii de suspendarea a celor două ordine, în principal invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, prin aceea că nici unul din ordinele în discuție nu este emis de către această autoritate, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiată, prin ne îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de textul art.14, invocat în susținerea cererii.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 128/F-CONT din 22 iulie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de contestator. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în cauză, nu s-a dovedit cerința privind îndoiala serioasă asupra legalității actelor administrative și nici faptul că petentul a suferit o pagubă materială, iminentă, pentru ca solicitarea sa să fie justificată. Presupusul prejudiciu suferit de contestator, susține recurentul, nu poate fi apreciat, de sine stătător, ca reprezentând un temei suficient de admitere a acțiunii atâta vreme cât diferențele de salariu dintre cele două funcții constau numai în eliminarea sporului de conducere prevăzut în cazul funcției deținute anterior de contestator.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor, s-a reținut că față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Curtea urmează sa se pronunțe, mai întâi, asupra excepției invocate de intimatul Ministerul Finanțelor Publice, privind lipsa calității sale procesuale pasive, excepție pe care Curtea o consideră întemeiată, în raport de obiectul cererii, întrucât emitenții celor două acte administrative, a căror suspendare se solicită, sunt ceilalți doi intimați, organe de specialitate ale administrației publice centrale, instituții cu personalitate juridică în determinarea art. 7 din H.G. nr. 109/2009, respectiv Autoritatea Națională a Vămilor și A.N.A.F. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul N.M.

Recurentul a susținut, în esență, următoarele: 1) Excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciată ca întemeiată pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, exclude analizarea temeiniciei cererii în raport de acest pârât, iar excepția lipsei de obiect a cererii exclude analizarea fondului în raport cu toți pârâții. 2) Ministerul Finanțelor Publice avea calitatea procesuală pasivă într-o cerere de suspendare a executării actului, fiind implicat în baza legii în procedura de soluționare a contestațiilor de orice fel îndreptate împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică inferioară. 3) Prima instanță a apreciat greșit că excepția lipsei de obiect a cererii este întemeiată.

Astfel, împrejurarea că executarea celor două ordine a început, nu lipsea de obiect cererea de suspendare a acestei executări, ci o întărea și mai mult. 4) Instanța de fond a soluționat greșit cauza, și cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut nu numai prejudiciul cauzat ca urmare a diminuării veniturilor salariale, ci și faptul că diminuarea se întemeiază pe acte cu privire la care există o îndoială serioasă de nelegalitate. Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta este lipsit de interes, urmând a fi respins ca atare.

Într-adevăr, în literatura juridică interesul este definit ca fiind folosul urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, folos care poate fi material și moral. Din punct de vedere al doctrinei juridice, interesul trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut și actual, să fie personal și direct. Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie. În speță, așa cum rezultă din adresa de la fila 32 din dosarul de recurs, recurentul face cunoscut instanței că dosarul de fond nr. 833/46/2009, având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o în cauza de față, a avut termen la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 martie 2010, când a fost soluționat în sensul respingerii recursurilor formulate de intimați (Decizia nr. 1499/2010) și anulate actele administrative contestate.

Așa fiind, recursul declarat de reclamantul N.M. va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.M. împotriva sentinței civile nr. 128/F-CONT din 22 iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.