ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

dosarului a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova,

reclamanta B.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională

a Vămilor

București, anularea Ordinului nr. 489 din 1 februarie 2007 emis de pârâtă, prin

care a fost sancționată, începând cu data de 01 februarie 2007, cu diminuarea drepturilor

salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din

Legea nr. 188/1999 republicată.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că prin ordinul contestat a fost sancționată disciplinar, reținându-se

în sarcina sa faptul că, deși a fost nominalizată prin ordin de serviciu, să emită

adeverințe de reținere a bunurilor de la călători, precum și a restitui bunurile

tuturor titularilor de adeverințe, a permis altor lucrători vamali să efectueze

aceste operațiuni, nu a respectat ordinele de serviciu nr. 52/2006 (pct. c),

nr. 121/2006, nr. 125/2006, și nr. 129/2006, atribuind gestionarilor alte sarcini

decât cele de a emite adeverințe de reținere a bunurilor.

A

arătat reclamanta că ordinul

atacat este nelegal întrucât, în baza ordinului de serviciu nr. 52/2006 pct. c,

șeful de tură asigură planificarea turei de serviciu pentru cele două sensuri de

control, iar regulamentul de organizare și funcționare al birourilor vamale, precum

și fișa postului, prevăd că toți lucrătorii îndeplinesc orice alte dispoziții date

de conducătorul ierarhic. A mai precizat că toți lucrătorii vamali operativi, deci

și cei nominalizați gestionari, aveau desemnate atribuții de control și vămuire

a bunurilor aparținând călătorilor, atribuții acordate prin ordine de serviciu.

Reclamanta a invocat și

excepția tardivității privind cercetarea disciplinară efectuată de pârâtă, arătând

că au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003, privind

organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților publice.

Prin sentința nr. 268

din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova a fost admisă acțiunea reclamantei

și a fost anulat actul administrativ atacat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a stabilit că excepția tardivității sesizării Comisiei

de disciplină invocată de reclamantă este neîntemeiată astfel că a respins-o ca

atare, întrucât în raport de înscrisurile depuse la dosar, se constată că pârâta

a respectat termenul prevăzut de dispozițiile legale invocate.

Instanța a reținut însă

că actul administrativ atacat nu cuprinde mențiunile expres prevăzute de dispozițiile

art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G. nr. 1210/2003, mențiuni prevăzute sub sancțiunea

nulității absolute, respectiv menționarea conținutului procesului verbal al comisiei

de disciplină și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate

de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare, astfel că a aplicat sancțiunea

prevăzută de actul normativ indicat.

Hotărârea instanței a

fost motivată și pe fondul litigiului, sub acest aspect reținându-se că reclamantul

a fost în mod greșit sancționat disciplinar, întrucât nu avea obligația verificării

modului de întocmire a planificării turelor de serviciu, atribuție ce revenea șefului

biroului vamal. Mai mult, s-a arătat că ulterior sancționării contestatoarei, prin

ordin de serviciu s-a reglementat expres posibilitatea ca adeverința de reținere

a bunurilor să fie emisă și de alți lucrători, în afară de gestionari, planificați

de șeful de tură.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Craiova, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, invocând

motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

, precum și dispozițiile

generale cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ

.

Consideră recurentele,

prin motivele de recurs dezvoltate, că prima instanță a greșit atunci când a apreciat

că ordinul contestat nu îndeplinește condiția de conținut reglementată de art. 35

alin. (2) lit. b) și c) din

H.G.

nr.

1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină.

Recurentele au arătat

că în ordinul contestat se face referire la raportul emis de Comisia de disciplină,

act în cuprinsul căruia sunt menționate prevederile procesului-verbal din 24

noiembrie 2006. Totodată, s-a susținut de către recurente că ordinul este motivat,

conținând toate aspectele ce au format convingerea cu privire la vinovăția funcționarului

public.

Recurentele au precizat

că, invocând excepția nulității ordinului, reclamanta-intimată nu a făcut dovada

vătămării drepturilor sau intereselor sale legitime.

Cu privire la fondul cauzei

recurentele au susținut că soluția instanței de fond este nelegală și neconformă

cu situația de fapt, întrucât pentru perioada 05 iunie 2006–31 august 2006 au fost

emise ordine de serviciu în care erau nominalizați lucrătorii vamali gestionari

la magazia de bunuri reținute de la călători, cei nominalizați primind câte un exemplar

al respectivelor ordine de serviciu.

S-a mai arătat că prin

repartizarea sarcinilor pe lucrători, reclamanta-intimată a încălcat prevederile

ordinelor de serviciu, în sensul că a atribuit gestionarilor alte sarcini. Aceasta

rezultă din faptul că deși gestionarii de drept se aflau la serviciu, parte din

adeverințele de reținere pe baza cărora au fost reținute bunurile de la călători,

au fost completate de lucrătorii vamali care nu aveau acest drept.

În fine, recurentele au

mai susținut că, vinovăția reclamantei-intimate, contrar celor reținute de instanța

de fond, rezultă din încălcarea sarcinilor conferite expres prin Ordinele de serviciu

nr. 52 din 01 februarie 2006, nr. 121 din 05 iunie 2006, nr. 125 din 30 iunie 2006

și nr. 129 din 31 iulie 2006.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele de recurs invocate și de prevederile art. 304 și

304

1

C.

proc. civ.

,

Înalta Curte reține că recursul de față este nefondat și urmează a fi respins ca

atare, în considerarea celor în continuare arătate.

Prealabil însă analizării

motivelor de recurs formulate prin recursul comun, Înalta Curte menționează că acesta

va fi examinat numai în considerarea declarării lui de către Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în numele și pentru

Autoritatea Națională

a Vămilor

.

Întrucât Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova nu a participat

la judecarea cauzei soluționată în fond, nefiind parte în proces, aceasta nu are

calitatea a declara recurs decât în numele și pentru partea care a participat la

judecarea cauzei, în baza mandatului legal primit, dar nu și în nume propriu.

Prin Ordinul nr. 489 din

01 februarie 2007, s-a dispus sancționarea doamnei B.R., cu diminuarea drepturilor

salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din

Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006.

Rezultă din preambulul

ordinului că acesta s-a întemeiat pe raportul întocmit de Comisia de disciplină

organizată la nivelul

Autorității

Naționale a Vămilor la data de 29 ianuarie 2007, din care rezultă propunerea de

sancționare disciplinară pentru că, în calitate de șef de tură, nu a respectat Ordinele

de serviciu nr. 121/2006, nr. 125/2006, nr. 129/2006 și nr. 52/2006 (pct. c), atribuind

gestionarilor alte sarcini decât cele de a emite adeverințe de reținere a bunurilor.

S-a mai menționat că în urma audierii reclamantei-intimate și a administrării tuturor

probelor s-a constatat că în cauză se confirmă săvârșirea unei abateri disciplinare.

În acord cu instanța de

fond, Înalta Curte reține că actul administrativ atacat nu conține însă nici o referire

la prevederile procesului–verbal și ale referatului întocmit de comisia de disciplină

și nici la motivele pentru care au fost înlăturate apărările concrete ale reclamantei-intimate

cuprinse în nota explicativă dată la 19 decembrie 2006, în care sunt detaliate argumentele

pentru care reclamanta consideră că nu a încălcat prevederile ordinelor reținute

de comisia de disciplină.

De altfel și în raportul

menționat în cuprinsul Ordinului nr. 488 din 1 februarie 2007, ca și în procesul-verbal

întocmit la data de 29 ianuarie 2007, se consemnează numai că în urma audierii reclamantei

și având în vedere probele administrate, se constată săvârșirea unei abateri disciplinare.

Așa fiind, rezultă cu

evidență că în nici unul din actele îndeplinite și mai cu seamă în cuprinsul actului

administrativ atacat nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările

formulate în scris de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare, așa

cum expres se prevede în art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din

H.G.

nr. 1210/2003.

Cum lipsa acestor mențiuni

obligatorii, conform acelorași prevederi legale, atrage nulitatea absolută a ordinului

de sancționare disciplinară, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile

recurentelor, soluția atacată fiind astfel justificată.

Întrucât, Înalta Curte

examinând motivul de recurs vizând greșita constatare a nulității absolute a ordinului

contestat a reținut că nu este întemeiat, sentința instanței de fond fiind legală

sub acest aspect, nu mai este necesară examinarea motivelor de recurs vizând fondul

litigiului.

În considerarea celor

mai sus arătate, Înalta Curte, potrivit art. 312

C. proc. civ.

va respinge recursul

formulat, analizat din perspectiva procesuală deja menționată, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu,

precum și în numele Autorității Naționale a Vămilor, împotriva sentinței nr. 268

din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 martie 2008.