ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, reclamanta B.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București, anularea Ordinului nr. 489 din 1 februarie 2007 emis de pârâtă, prin care a fost sancționată, începând cu data de 01 februarie 2007, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost sancționată disciplinar, reținându-se în sarcina sa faptul că, deși a fost nominalizată prin ordin de serviciu, să emită adeverințe de reținere a bunurilor de la călători, precum și a restitui bunurile tuturor titularilor de adeverințe, a permis altor lucrători vamali să efectueze aceste operațiuni, nu a respectat ordinele de serviciu nr. 52/2006 (pct. c), nr. 121/2006, nr. 125/2006, și nr. 129/2006, atribuind gestionarilor alte sarcini decât cele de a emite adeverințe de reținere a bunurilor. A arătat reclamanta că ordinul atacat este nelegal întrucât, în baza ordinului de serviciu nr. 52/2006 pct. c, șeful de tură asigură planificarea turei de serviciu pentru cele două sensuri de control, iar regulamentul de organizare și funcționare al birourilor vamale, precum și fișa postului, prevăd că toți lucrătorii îndeplinesc orice alte dispoziții date de conducătorul ierarhic.

A mai precizat că toți lucrătorii vamali operativi, deci și cei nominalizați gestionari, aveau desemnate atribuții de control și vămuire a bunurilor aparținând călătorilor, atribuții acordate prin ordine de serviciu. Reclamanta a invocat și excepția tardivității privind cercetarea disciplinară efectuată de pârâtă, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților publice. Prin sentința nr. 268 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost anulat actul administrativ atacat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a stabilit că excepția tardivității sesizării Comisiei de disciplină invocată de reclamantă este neîntemeiată astfel că a respins-o ca atare, întrucât în raport de înscrisurile depuse la dosar, se constată că pârâta a respectat termenul prevăzut de dispozițiile legale invocate.

Instanța a reținut însă că actul administrativ atacat nu cuprinde mențiunile expres prevăzute de dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G. nr. 1210/2003, mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, respectiv menționarea conținutului procesului verbal al comisiei de disciplină și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare, astfel că a aplicat sancțiunea prevăzută de actul normativ indicat. Hotărârea instanței a fost motivată și pe fondul litigiului, sub acest aspect reținându-se că reclamantul a fost în mod greșit sancționat disciplinar, întrucât nu avea obligația verificării modului de întocmire a planificării turelor de serviciu, atribuție ce revenea șefului biroului vamal.

Mai mult, s-a arătat că ulterior sancționării contestatoarei, prin ordin de serviciu s-a reglementat expres posibilitatea ca adeverința de reținere a bunurilor să fie emisă și de alți lucrători, în afară de gestionari, planificați de șeful de tură. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. , precum și dispozițiile generale cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ . Consideră recurentele, prin motivele de recurs dezvoltate, că prima instanță a greșit atunci când a apreciat că ordinul contestat nu îndeplinește condiția de conținut reglementată de art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G.

nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină. Recurentele au arătat că în ordinul contestat se face referire la raportul emis de Comisia de disciplină, act în cuprinsul căruia sunt menționate prevederile procesului-verbal din 24 noiembrie 2006. Totodată, s-a susținut de către recurente că ordinul este motivat, conținând toate aspectele ce au format convingerea cu privire la vinovăția funcționarului public. Recurentele au precizat că, invocând excepția nulității ordinului, reclamanta-intimată nu a făcut dovada vătămării drepturilor sau intereselor sale legitime.

Cu privire la fondul cauzei recurentele au susținut că soluția instanței de fond este nelegală și neconformă cu situația de fapt, întrucât pentru perioada 05 iunie 2006–31 august 2006 au fost emise ordine de serviciu în care erau nominalizați lucrătorii vamali gestionari la magazia de bunuri reținute de la călători, cei nominalizați primind câte un exemplar al respectivelor ordine de serviciu. S-a mai arătat că prin repartizarea sarcinilor pe lucrători, reclamanta-intimată a încălcat prevederile ordinelor de serviciu, în sensul că a atribuit gestionarilor alte sarcini. Aceasta rezultă din faptul că deși gestionarii de drept se aflau la serviciu, parte din adeverințele de reținere pe baza cărora au fost reținute bunurile de la călători, au fost completate de lucrătorii vamali care nu aveau acest drept.

În fine, recurentele au mai susținut că, vinovăția reclamantei-intimate, contrar celor reținute de instanța de fond, rezultă din încălcarea sarcinilor conferite expres prin Ordinele de serviciu nr. 52 din 01 februarie 2006, nr. 121 din 05 iunie 2006, nr. 125 din 30 iunie 2006 și nr. 129 din 31 iulie 2006. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. , Înalta Curte reține că recursul de față este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în considerarea celor în continuare arătate.

Prealabil însă analizării motivelor de recurs formulate prin recursul comun, Înalta Curte menționează că acesta va fi examinat numai în considerarea declarării lui de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor . Întrucât Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova nu a participat la judecarea cauzei soluționată în fond, nefiind parte în proces, aceasta nu are calitatea a declara recurs decât în numele și pentru partea care a participat la judecarea cauzei, în baza mandatului legal primit, dar nu și în nume propriu. Prin Ordinul nr. 489 din 01 februarie 2007, s-a dispus sancționarea doamnei B.R., cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006.

Rezultă din preambulul ordinului că acesta s-a întemeiat pe raportul întocmit de Comisia de disciplină organizată la nivelul Autorității Naționale a Vămilor la data de 29 ianuarie 2007, din care rezultă propunerea de sancționare disciplinară pentru că, în calitate de șef de tură, nu a respectat Ordinele de serviciu nr. 121/2006, nr. 125/2006, nr. 129/2006 și nr. 52/2006 (pct. c), atribuind gestionarilor alte sarcini decât cele de a emite adeverințe de reținere a bunurilor. S-a mai menționat că în urma audierii reclamantei-intimate și a administrării tuturor probelor s-a constatat că în cauză se confirmă săvârșirea unei abateri disciplinare.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că actul administrativ atacat nu conține însă nici o referire la prevederile procesului–verbal și ale referatului întocmit de comisia de disciplină și nici la motivele pentru care au fost înlăturate apărările concrete ale reclamantei-intimate cuprinse în nota explicativă dată la 19 decembrie 2006, în care sunt detaliate argumentele pentru care reclamanta consideră că nu a încălcat prevederile ordinelor reținute de comisia de disciplină. De altfel și în raportul menționat în cuprinsul Ordinului nr. 488 din 1 februarie 2007, ca și în procesul-verbal întocmit la data de 29 ianuarie 2007, se consemnează numai că în urma audierii reclamantei și având în vedere probele administrate, se constată săvârșirea unei abateri disciplinare.

Așa fiind, rezultă cu evidență că în nici unul din actele îndeplinite și mai cu seamă în cuprinsul actului administrativ atacat nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în scris de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare, așa cum expres se prevede în art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G. nr. 1210/2003. Cum lipsa acestor mențiuni obligatorii, conform acelorași prevederi legale, atrage nulitatea absolută a ordinului de sancționare disciplinară, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile recurentelor, soluția atacată fiind astfel justificată. Întrucât, Înalta Curte examinând motivul de recurs vizând greșita constatare a nulității absolute a ordinului contestat a reținut că nu este întemeiat, sentința instanței de fond fiind legală sub acest aspect, nu mai este necesară examinarea motivelor de recurs vizând fondul litigiului.

În considerarea celor mai sus arătate, Înalta Curte, potrivit art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, analizat din perspectiva procesuală deja menționată, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu, precum și în numele Autorității Naționale a Vămilor, împotriva sentinței nr. 268 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.