ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 45/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 aprilie 2007,

reclamantul P.N. a chemat în judecată A.N.V., solicitând anularea Ordinului nr.

508 din 6 februarie 2007 prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor

salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că ordinul este nelegal, cercetarea disciplinară fiind

efectuată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 23 alin. (4) din H.G.

nr. 1210/2003. De asemenea, a mai arătat reclamantul, ordinul a fost emis cu

încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G. nr. 1210/2003,

necuprinzând mențiunile procesului - verbal al comisiei de disciplină și nici

motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate.

Prin sentința nr. 253 din 10

septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea ordinului contestat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut nulitatea absolută a actului administrativ, întrucât

în cuprinsul său nu se regăsesc mențiunile, prevăzute de art. 35 alin. (2) lit.

b) și c) din H.G. nr. 1210/2003, respectiv menționarea conținutului procesului -

verbal al comisiei de disciplină, precum și a motivelor pentru care au fost

înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării

disciplinare.

Hotărârea Instanței este

motivată și pe fondul litigiului, sub acest aspect reținându-se că reclamantul

a fost în mod greșit sancționat disciplinar, întrucât nu avea obligația verificării

modului de întocmire a planificării turelor de serviciu, atribuție ce revenea

șefului biroului vamal.

Împotriva sentinței, a

declarat recurs D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu și în numele și pentru A.N.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurentele au

arătat că în ordinul contestat se face referire la raportul emis de comisia de

disciplină, act în cuprinsul căruia se precizează prevederile procesului -

verbal din 24 noiembrie 2006. Totodată, s-a învederat că ordinul este motivat,

conținând toate aspectele ce au format convingerea vinovăției funcționarului

public.

Recurentele au precizat și

faptul că, invocând excepția nulității ordinului, reclamantul nu a făcut dovada

vătămării drepturilor sau intereselor sale legitime.

Pe fondul litigiului, se

motivează în recurs că sarcina verificării respectării atribuțiilor trasate

prin ordine de servicii de personalul vamal angajat la Biroul Vamal Calafat revenea reclamantului, care avea calitatea de șef adjunct al biroului

vamal și care nu a asigurat corect planificarea turei de serviciu.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că

potrivit art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și

funcționarea comisiilor de disciplină, act normativ în vigoare la data emiterii

ordinului atacat, actul administrativ de sancționare a funcționarului public

trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, printre altele,

precizarea prevederilor din procesul - verbal al comisiei de disciplină și

motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul

cercetării disciplinare prealabile.

În cauză, prin Ordinul nr.

508 din 6 mai 2007, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului conform

art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin

Legea nr. 251/2006.

Din cuprinsul ordinului se

reține că acesta s-a întemeiat pe raportul din 29 ianuarie 2007 al comisiei de

disciplină din care rezultă că reclamantul „nu a sesizat șefului biroului vamal

faptul că șefii de tură nu au asigurat în mod corect planificarea turelor de

serviciu”.

Actul administrativ atacat

nu face nici un fel de referire la prevederile procesului - verbal și ale

referatului întocmite de comisia de disciplină și nici la motivele pentru care

au fost înlăturate apărările reclamantului, concretizate în note explicativă

dată la 27 septembrie 2006.

În raportul menționat în cuprinsul

ordinului se consemnează doar că în urma audierii reclamantului și a

administrării tuturor probelor, s-a constatat săvârșirea unei abateri

disciplinare.

Lipsa mențiunilor prevăzute

în mod obligatoriu de dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G. nr.

1210/2003 atrage nulitatea absolută a ordinului de sancționare disciplinară,

hotărârea Instanței fiind astfel justificată.

Întrucât primul motiv de

recurs vizând greșita constatare a nulității absolute a ordinului contestat nu

este întemeiat, sentința fiind legală sub acest aspect, apare inutilă

analizarea motivelor privind fondul litigiului.

În consecință, în raport de

cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu precum și în numele A.N.V. împotriva

sentinței civile nr. 253 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2008.