ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova reclamanta

G.A. a solicitat în contradictoriu cu A.N.V. București anularea Ordinului nr.

487 din 1 februarie 2007 prin care a fost sancționată, începând cu data de 01

februarie 2007, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni,

conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost sancționată disciplinar, reținându-se

în sarcina că, în calitate de șef de tură la Biroul Vamal Calafat, nu a respectat

ordinele de serviciu, întrucât a atribuit gestionarilor alte sarcini decât cele

de a emite adeverințe de reținere a bunurilor.

A arătat că ordinul atacat

este nelegal, întrucât există un ordin de serviciu în conformitate cu care șeful

de tură asigură planificarea turei de serviciu pentru cele două sensuri de control,

iar în regulamentul de organizare și funcționare a birourilor vamale și în fișa

postului se prevede că toți lucrătorii îndeplinesc orice alte dispoziții date de

conducătorul ierarhic.

A precizat că lucrătorii

vamali operativi, deci și cei desemnați ca gestionari, aveau atribuții de control

și vămuire a bunurilor aparținând călătorilor, acordate prin ordinele de serviciu

nr. 121/2006, nr. 125/2006 și nr. 129/2006.

Prin sentința nr. 254

din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția nulității absolute a actului administrativ

atacat este întemeiată, întrucât ordinul contestat nu cuprinde mențiunile prevăzute

de art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G. nr. 1210/2003.

Instanța de fond a apreciat

că lipsa mențiunilor pe care trebuia să le cuprindă ordinul atacat, conform dispozițiilor

imperative ale legii, este sancționată cu nulitatea actului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale Craiova

în nume propriu, precum și în numele A.N.V.

În motivarea cererii,

recurentele reiau descrierea situației de fapt privind controlul efectuat la Biroul

Vamal Calafat și constatările în urma acestuia.

Recurentele

invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., precum și pe cele ale

art. 304

1

C. proc. civ.

Arată acestea

că instanța a reținut în mod greșit nulitatea Ordinului nr. 487 din 1 februarie

2007 al A.N.V., raportat la art. 35 alin. (2) lit. b) și c) din H.G. nr. 1210/2003,

deoarece în preambulul acestui ordin se face referire la raportul comisiei de disciplina

care face corp comun cu ordinul și care cuprinde toate elementele prevăzute în textul

art. 35 alin. (2).

Pe de altă

parte, susțin recurentele că reclamanta, invocând excepția nulității ordinului,

nu a făcut dovada vătămării dreptului ori interesului său legitim, lipsind astfel

condiția esențială pentru exercitarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii

nr. 554/2004.

Asupra fondului,

susțin recurentele că reclamanta G.A., ca șef de tură la Biroul Vamal Calafat, a

încălcat dispozițiile celor trei ordine de serviciu ale șefului biroului care reglementau

sarcinile funcționarilor vamali și ale lucrătorilor contractuali, pe ture de serviciu,

pentru lunile iunie, iulie și august 2006, dovada săvârșirii acestei abateri disciplinare

fiind lipsa în gestiune înregistrată la magazia de bunuri reținute de la calatori.

Consideră

recurentele ca au probat vinovăția reclamantei prin procesele-verbale pe tura încheiate

in perioada celor trei luni și prin adeverințele de reținere a bunurilor din aceeași

perioadă, acte care dovedesc îndeplinirea unor activități obligatorii de către persoane

care nu erau abilitate prin ordinele de serviciu, din culpa reclamantei, ca șefă

de tură.

Arată recurentele

că, în acest mod, reclamanta–intimată a încălcat dispozițiile art. 23 și 24 din

O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 234/2004.

Recursul

nu se fondează.

Potrivit

art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor

de disciplină – act normativ in vigoare la data emiterii Ordinului nr. 487 din

1 februarie 2007 – actul administrativ de sancționare a funcției publice trebuie

să cuprindă – sub sancțiunea nulității absolute - printre altele, precizarea prevederilor

din procesul–verbal al comisiei de disciplină, precum și motivele pentru care au

fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Este evident

că aceste dispoziții reprezintă garanții procesuale pentru funcționar în procedura

administrativă, atât în ceea ce privește dreptul său la apărare, cât și contradictorialitatea

în fața comisiei de disciplină. Din acest motiv, sancțiunea pentru încălcarea acestor

principii este severă.

În speță,

din conținutul considerentelor ordinului atacat nu rezultă deloc în ce au constat

apărările funcționarei – reclamante în fața comisiei și, mai cu seamă, argumentele

în baza cărora autoritatea a înlăturat aceste apărări. Este adevărat că în considerentele

ordinului se face trimitere la raportul Comisiei de disciplină, ca temei de fapt

al emiterii ordinului, dar numai în ceea ce privește sancțiunea propusă de Comisie,

nu și analiza apărărilor reclamantei și a probelor în combaterea lor.

De altfel,

nulitatea prevăzută de textul mai sus invocat se referă în mod expres la actul administrativ

de sancționare, astfel încât ea nu poate fi acoperită recurgând la complinirea lacunelor

ordinului cu mențiunile din actele premergătoare lui.

În raport

cu aceste aspecte de ordin formal care duc la nulitatea actului, argumentele recurentelor

referitoare la situația de fapt, așadar la fondul și temeinicia ordinului, sunt

irelevante și, de altfel, este inutil a fi analizate aici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu,

precum și în numele A.N.V. împotriva sentinței nr. 254 din 10 septembrie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2008.