ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1924/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 21/CA din 20 februarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și a anulat Ordinul de sancționare disciplinară nr. 6451 din 29 iulie 2005, emis de pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul, funcționar în cadrul Direcției Regionale Vamale Iași - Serviciul Juridic, Urmărire și Încasări a fost mandatat de către Autoritatea Națională a Vămilor, astfel cum rezultă din actul nr. 29182 din 30 mai 2005, să reprezinte interesele acesteia, în raporturile cu administratorul judiciar al SC R. SA Onești, conținutul împuternicirii sale constând în aceea că la pct. 3 de pe ordinea de zi, urma să voteze împotriva continuării activității societății respective, iar la pct. 4 să se opună modificării structurii comitetului creditorilor, prin înlocuirea Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău.

Ulterior, urmare a controlului efectuat de Serviciul Verificări Interne din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, s-a apreciat că reclamantul nu a respectat mandatul încredințat la pct. 3 de pe ordinea de zi, abținându-se de la vot și s-a dispus sancționarea sa disciplinară, în condițiile art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, prin diminuarea retribuției cu 20%, pe o perioadă de 3 luni, emițându-se în acest sens, actul administrativ a cărui anulare se solicită. Instanța de fond a mai reținut că, astfel cum rezultă din procesul-verbal al ședinței la care reclamantul a participat în calitate de reprezentant al Autorității Naționale a Vămilor, la pct. 3 de pe ordinea de zi nu s-a supus la vot, cererea privind continuarea activității SC R. SA Onești, la care reclamantul avea mandat să se opună, ci s-a luat în discuție propunerea de a se aștepta decizia instanțelor, variantă pentru care reclamantul nu avea mandat, astfel că acesta s-a abținut.

A fost și motivul pentru care, cu ocazia semnării procesului-verbal, reclamantul a menționat, în scris, obiecțiunea sa față de consemnarea greșită a susținerilor sale făcută la pct. 3 din procesul-verbal și a precizat poziția Autorității Naționale a Vămilor, în sensul opțiunii de încetare a activității societății debitoare. În raport cu aceste mențiuni, instanța a apreciat că reclamantul C.V. nu a încălcat dispozițiile mandatului și, prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii disciplinare, în condițiile art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, susținând că și în condițiile în care nu s-a supus la vot opțiunea continuării activității societății creditoare, „intimatul-reclamant trebuia să-și exprime, în mod clar și fără echivoc, opțiunea precizată în mandatul dat”.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Prin ordinul a cărui anulare se solicită - nr. 6461 din 29 iulie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor, intimatul-reclamant a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) lit. b) și i) din Legea nr. 188/1999, imputându-i-se nerespectarea mandatului de reprezentare încredințat de pârâtă pentru adunarea creditorilor SC R. SA Onești, la pct. 3 din ordinea de zi. Din actele aflate la dosar rezultă, însă, că, departe de a nu-și fi îndeplinit mandatul, intimatul-reclamant, constatând menționarea greșită a opțiunii sale în procesul-verbal de ședință, a făcut, în scris, cu ocazia semnării acestuia, cuvenitele precizări cu privire la poziția Autorității Naționale a Vămilor, în conformitate cu mandatul încredințat.

În acest context, instanța de fond, în mod corect, a reținut că, atâta timp, cât nu s-a încălcat mandatul dat, nu există temei pentru angajarea răspunderii disciplinare a intimatului. Așa fiind, încadrarea „faptei” acestuia în dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. b) și i) din Legea nr. 188/1999, „neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor” și „refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu”, nu are nici un fundament în probele dosarului. Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 21/CA din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.