ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1592/2008

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 iulie

2007, SC E.O. SRL cu sediul în București a formulat cerere de revizuire în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei

comerciale nr. 1113 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială

și a solicitat anularea acesteia și pe cale de consecință admiterea recursului

declarat împotriva sentinței comerciale nr. 946 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului

București, secția a VII-a comercială, schimbarea în tot a acestei hotărâri în

sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii prevăzută de legea nr. 85/2006,

cu obligarea intimatei C.D. la cheltuieli de judecată.

În motivare revizuienta a susținut că

prin decizia comercială nr. 1113 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București a

cărei anulare se cere, instanța i-a respins recursul declarat împotriva

sentinței nr. 946 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului București și a reținut în

considerente că cererea de executare silită formulată de intimată la 7

octombrie 2005 la Biroul Executorului Judecătoresc Bran Cristian este înăuntrul

termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc. civ.

Anterior, prin hotărârea din 18

ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr. 970/299/2006,

rămasă definitivă, s-a statuat că termenul de prescripție a dreptului intimatei

de a cere executarea silită s-a împlinit, astfel că cererea de încuviințare a

executării silite înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B.C., la

data de 7 octombrie 2005, a fost respinsă.

S-a invocat că sunt întrunite astfel

cerințele prevăzute de art. 327 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că cele două

hotărâri sunt contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, existând

identitate de părți, obiect și cauză, au fost date în dosare diferite, iar în

al doilea proces deși a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, instanța

a omis să se pronunțe asupra ei.

Deci așa cum a arătat și în motivele

de recurs a existat o instanță de judecată care s-a pronunțat asupra excepției

de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sumelor cuprinse în

titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 41/A/2005 din 4 aprilie 2000 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, deși cu privire la acest aspect există

autoritate de lucru judecat.

În concluzie, s-a solicitat în temeiul

dispozițiilor art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., anularea celei de-a

doua hotărâri supusă revizuirii, care a fost pronunțată cu încălcarea autorității

de lucru judecat.

Cu privire la cererea de revizuire Înalta

Curte reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 946 din

14 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, s-a

respins, ca neîntemeiată, contestația debitoarei SC E.O. SRL BUCUREȘTI, s-a

admis cererea creditoarei C.D. și s-a dispus deschiderea procedurii prevăzută

de Legea nr. 64/1995 republicată și modificată și a celeilalte măsuri adiacente

corespunzătoare acestei faze a executării silite colective, împotriva debitoarei

pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 45.022,93 ron.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin

decizia comercială nr. 1113 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București,

Secția a V-a comercială, în urma respingerii recursului declarat de debitoare

împotriva hotărârii instanței de fond.

Anterior, prin încheierea din camera

de consiliu pronunțată la 18 ianuarie 2006 de Judecătoria sector 1 București

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea C.D. împotriva

debitoarei SC E.O. SA de încuviințare a executării silite prin poprire asupra

conturilor debitoarei, pentru recuperarea creanței de 45.022,93 Ron actualizată

cu indicele de inflație în baza titlului executor, respectiv decizia nr. 41/ A

din 4 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și decizia civilă nr.

13 din 13 9 ianuarie 200 a Curții Supreme de Justiție, completul de 9

judecători.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin decizia civilă nr. 1259 din 23 iunie 2006, a admis recursul

declarat de creditoarea C.D. împotriva acestei încheieri pe care a modificat-o în

tot în sensul că a încuviințat executarea silită prin poprire împotriva

debitoarei până la concurența sumei de 45.022,93 lei stabilită prin titlu

executoriu, actualizată cu indicele de inflație.

Prin decizia nr. 1924 din 17 noiembrie

2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a admis contestația în

anulare formulată de SC V.A. SRL împotriva susmenționatei decizii ce a fost anulată

și s-a fixat termen la 19 ianuarie 2007 pentru soluționarea recursului, acesta

fiind suspendat în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin încheierea pronunțată

în Camera de Consiliu la data de 15 iunie 2007 de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7

C. proc. civ., text de lege invocat de revizuientă, se poate formula cerere de

revizuire dacă există hotărâri potrivnice date de instanța de același grad sau

de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având

aceeași calitate .

Acest motiv de revizuire poate fi

invocat dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: să fie hotărâri

definitive contradictorii pronunțate în același litigiu, adică să existe tripla

identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate

în cauze diferite și în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii

de lucru judecat.

În speță, se constată că nu sunt întrunite

cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate.

Astfel, cele două litigii s-au purtat

între aceleași părți, dar obiectul și cauza sunt diferite.

Primul litigiu are ca obiect cererea

creditoarei C.D. privind deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995,

iar cel de-al doilea se referă la cererea aceleiași creditoare, privind

încuviințarea executării silite prin poprire asupra conturilor debitoarei

revizuiente pentru recuperarea creanței de 45.022,93 Ron în baza titlului

executor, decizia nr. 41/ A din 4 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă.

Pe de altă parte, se constată că nu

este îndeplinită nici o altă condiție esențială privind neinvocarea excepției

autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces.

Din considerentele deciziei comerciale

nr. 1113 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

a cărei revizuire se solicită rezultă că această excepție a fost invocată în

cadrul celui de-al doilea motiv de recurs și a fost reținută de instanță ca fiind

întemeiată în raport de hotărârea pronunțată la 18 ianuarie 2006 de Judecătoria

Sectorului 1 București.

Pentru considerentele reținute,

urmează a se respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC E.O. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC E.O. SRL BUCUREȘTI prin administrator judiciar V.V. IPURL

împotriva deciziei nr. 1113 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială și încheierii din 18 ianuarie 2006 a

Judecătoriei, Sectorului 1 București, în dosar nr. 970/299/2006, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

mai 2008.