ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 mai 2006, reclamantul

F.I. a chemat în judecată I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - B.C.C.O. București,

solicitând anularea dispoziției nr. 428321 din 30 martie 2006 emisă de Adjunctul

I.G.P.R., prin care i-a fost respinsă contestația împotriva dispoziției 428321

din 22 mai 2006 de sancționare cu mustrare scrisă pentru săvârșirea abaterii

prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru

existența abaterii disciplinare prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din

O.M.A.I. nr. 400/2004, nefiind vorba de neglijență în îndeplinirea

îndatoririlor de serviciu; a dispozițiilor primite de la șeful ierarhic sau a

dispozițiilor primite de la o autoritate anume abilitată de lege.

Prin sentința civilă nr. 2610 din 24

octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis contestația și a anulat deciziile contestate.

S-a reținut pentru aceasta că temeiul de

drept pentru care s-a aplicat sancțiunea nu se justifică în raport cu fapta

săvârșită, care la rândul ei nu a fost de natură să determine sancționarea

disciplinară, cu atât mai mult cu cât aceasta trebuia aplicată având în vedere

dispozițiile Legii nr. 360/2002, art. 59 și art. 14 din O.M.A.I. nr. 400/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, I.G.P.R. care a susținut în esență, că reclamantul a încălcat dispozițiile

art. 13 din O.M.A.I. nr. 316/2002 în sensul că a părăsit locul de muncă fără a

solicita în prealabil aprobarea șefului ierarhic.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 12

alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004, constituie abateri disciplinare, neglijența

manifestată cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor

primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.

Prin raportul de cercetare prealabilă întocmit

de Șeful Serviciilor Antidrog, subcomisar de poliție, T.M.C., se reține ca în ziua

de 5 ianuarie 2006, reclamantul intimat F.I. a plecat de la serviciu în timpul

orelor de program pentru a se prezenta ca martor la Judecătoria Sector 1 într-un proces civil, fără a raporta șefului de serviciu, solicitând

însă colegei de birou să-l informeze pe acesta.

Deși prin Nota raport a inspectorului

principal P.L., șeful ierarhic al reclamantului, s-a propus sancționarea pentru

săvârșirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. e) din O.M.A.I. nr. 400/2004

, respectiv –„absențe nemotivate și întârzieri repetate de la serviciu”

persoana desemnată să întocmească raportul de cercetare prealabilă a apreciat

că prevederile menționate nu se aplică, absența de aproximativ o oră de la

serviciu a reclamantului, determinată de citarea ca martor într-un proces

civil, nefiind tot una cu „absențele nemotivate” și „întârzierile repetate” pe

care le are în vedere textul menționat.

Cu toate acestea, în mod vădit

contradictoriu, organul de cercetare reține că fapta în sine reprezintă un

comportament necorespunzător la serviciu [art. 12 lit. a) din O.M.A.I. nr.

400/2004] dar propune sancționarea conform art. 17 lit. a) sau b) din același

ordin pentru săvârșirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b), deși

în mod evident în cauză nu s-a făcut dovada unor „neglijențe în îndeplinirea

îndatoririlor de termen sau a dispozițiilor primite de la șeful ierarhic”.

Astfel fiind și reținând lipsa de

convingere manifestată de organul de cercetare însuși în legătură cu încadrarea

situație de fapt și având în vedere în același timp împrejurarea că

reclamantul, subofițer operativ din 1992, nu a mai săvârșit alte abateri iar în

ultimii 5 ani a obținut calificativul „foarte bine”, legal și temeinic Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ, a apreciat ca

nejustificată sancțiunea ce i-a fost aplicată.

Soluția se impune cu atât mai mult cu cât

din analiza făcută de organul de cercetare rezultă că nu s-au avut în vedere

dispozițiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și art. 14 din O.M.A.I.

nr. 400/2004, care obligă ca la stabilirea unei sancțiuni să fie luate în

considerare o serie de elemente cum ar fi: activitatea desfășurată anterior, împrejurările

în care s-a săvârșit fapta, cauzele și gravitatea acesteia, etc.

În raport de aceste considerente și având

în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.G.P.R. – D.G.C.C.O.

- B.C.C.O. București împotriva sentinței civile nr. 2610 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

mai 2008.