ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 2006 și completată ulterior, reclamantul M.V.G. a chemat în judecată I.G.P.R. și I.P.J.P., solicitând anularea dispoziției din 15 noiembrie 2006 de sancționare disciplinară, cu destituirea din poliție și a dispoziției din 29 noiembrie 2006 prin care s-a dispus respingerea contestației, precum și reintegrarea în funcția publică deținută, de agent șef de poliție. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma cercetării disciplinare s-a reținut în mod abuziv că în ziua de 6 noiembrie 2006 ar fi condus autoturismul proprietate personală sub influența alcoolului și l-ar fi amenințat cu arma din dotare pe G.I.D.

În realitate, a precizat reclamantul, el a fost cel agresat, iar Consiliul de disciplină a efectuat o cercetare incompletă și subiectivă. În subsidiar, reclamantul a solicitat înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu o alta mai ușoară, în raport cu gravitatea faptei. Prin sentința nr. 123 din 6 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că situația de fapt a incidentului din 6 noiembrie 2006 în care a fost implicat reclamantul, a fost corect stabilită, din cercetarea efectuată cu respectarea prevederilor legale rezultând că M.V.G. a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică de 0,71% o , iar în altercația avută cu 3 persoane, a proferat amenințări cu armamentul din dotare.

Instanța a mai reținut că, față de gravitatea abaterii disciplinare, sancțiunea a fost corect individualizată, avându-se în vedere și existența altor sancțiuni disciplinare, aplicate în anii 1999, 2000 și 2006. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.V.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a invocat neadministrarea în cadrul probei cu înscrisuri a Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I. și nepronunțarea asupra cererii de anulare a dispoziției emisă de I.G.P.R. De asemenea, reclamantul a criticat sentința pentru netemeinicie, Instanța apreciind eronat probele și neavând în vedere conduita ireproșabilă din perioada de 27 ani lucrată în poliție anterior incidentului, când a fost apreciat cu calificativele de „bine” și „foarte bine”.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Împrejurarea că Instanța de Fond nu a dispus atașarea Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.I.R.A., cerere care de altfel, nu s-a formulat de nici una din părți, act invocat în dispozițiile atacate ca unul din temeiurile legale avute în vedere la sancționarea reclamantului, nu poate constitui un motiv de critică a sentinței, nefiind întemeiat. Curtea nu poate primi nici critica vizând nesoluționarea cererii de anulare a dispoziției nr. 3394/2006 a I.G.P.R.

Astfel, Instanța de Fond a analizat existența abaterii disciplinare și criteriile avute în vedere la individualizarea sancțiunii, apreciind că vinovăția reclamantului a fost corect reținută de consiliul de disciplină și că măsura dispusă prin dispoziția din 15 noiembrie 2006, menținută prin dispoziția din 29 noiembrie 2006 a fost judicios individualizată. În aceste împrejurări nu se poate susține că Instanța, dispunând respingerea acțiunii, nu s-a pronunțat implicit și asupra dispoziției emise de I.G.P.R., astfel încât și această critică apare ca neîntemeiată.

Cât privește aspectul de fond al cauzei, din probele administrate a rezultat că reclamantul a condus autoturismul sub influența alcoolului și în această stare s-a implicat într-o altercație cu alți participanți la trafic, faptă care a fost în mod corect apreciată ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, republicată, respectiv comportarea necorespunzătoare în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției. Cât privește aplicarea sancțiunii, s-a ținut cont atât de împrejurările în care a fost săvârșită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, cât și de activitatea desfășurată anterior de reclamant care a mai fost sancționat disciplinar, ultima dată la 28 iunie 2006 când i s-a aplicat mustrare scrisă.

Astfel fiind, s-a apreciat în mod întemeiat că sancțiunea destituirii din poliție a fost corect individualizată. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V.G. împotriva sentinței civile nr. 123 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.