ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 2006

și completată ulterior, reclamantul M.V.G. a chemat în judecată I.G.P.R. și

I.P.J.P., solicitând anularea dispoziției din 15 noiembrie 2006 de sancționare

disciplinară, cu destituirea din poliție și a dispoziției din 29 noiembrie 2006

prin care s-a dispus respingerea contestației, precum și reintegrarea în

funcția publică deținută, de agent șef de poliție.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în urma cercetării disciplinare s-a reținut în mod

abuziv că în ziua de 6 noiembrie 2006 ar fi condus autoturismul proprietate

personală sub influența alcoolului și l-ar fi amenințat cu arma din dotare pe

G.I.D.

În realitate, a precizat

reclamantul, el a fost cel agresat, iar Consiliul de disciplină a efectuat o

cercetare incompletă și subiectivă.

În subsidiar, reclamantul a

solicitat înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu o alta mai ușoară, în

raport cu gravitatea faptei.

Prin sentința nr. 123 din 6

septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că situația de fapt a incidentului din 6 noiembrie

2006 în care a fost implicat reclamantul, a fost corect stabilită, din

cercetarea efectuată cu respectarea prevederilor legale rezultând că M.V.G. a

condus autoturismul având o îmbibație alcoolică de 0,71%

o

, iar în

altercația avută cu 3 persoane, a proferat amenințări cu armamentul din dotare.

Instanța a mai reținut că,

față de gravitatea abaterii disciplinare, sancțiunea a fost corect

individualizată, avându-se în vedere și existența altor sancțiuni disciplinare,

aplicate în anii 1999, 2000 și 2006.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul M.V.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

invocat neadministrarea în cadrul probei cu înscrisuri a Ordinului M.A.I. nr.

400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I. și nepronunțarea

asupra cererii de anulare a dispoziției emisă de I.G.P.R.

De asemenea, reclamantul a

criticat sentința pentru netemeinicie, Instanța apreciind eronat probele și

neavând în vedere conduita ireproșabilă din perioada de 27 ani lucrată în

poliție anterior incidentului, când a fost apreciat cu calificativele de „bine”

și „foarte bine”.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Împrejurarea că Instanța de Fond

nu a dispus atașarea Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar

al personalului din M.I.R.A., cerere care de altfel, nu s-a formulat de nici

una din părți, act invocat în dispozițiile atacate ca unul din temeiurile

legale avute în vedere la sancționarea reclamantului, nu poate constitui un

motiv de critică a sentinței, nefiind întemeiat.

Curtea nu poate primi nici

critica vizând nesoluționarea cererii de anulare a dispoziției nr. 3394/2006 a

I.G.P.R.

Astfel, Instanța de Fond a

analizat existența abaterii disciplinare și criteriile avute în vedere la

individualizarea sancțiunii, apreciind că vinovăția reclamantului a fost corect

reținută de consiliul de disciplină și că măsura dispusă prin dispoziția din 15

noiembrie 2006, menținută prin dispoziția din 29 noiembrie 2006 a fost judicios individualizată.

În aceste împrejurări nu se

poate susține că Instanța, dispunând respingerea acțiunii, nu s-a pronunțat

implicit și asupra dispoziției emise de I.G.P.R., astfel încât și această critică

apare ca neîntemeiată.

Cât privește aspectul de

fond al cauzei, din probele administrate a rezultat că reclamantul a condus

autoturismul sub influența alcoolului și în această stare s-a implicat într-o

altercație cu alți participanți la trafic, faptă care a fost în mod corect

apreciată ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare

prevăzute de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, republicată, respectiv comportarea necorespunzătoare în

societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului

sau prestigiului instituției.

Cât privește aplicarea

sancțiunii, s-a ținut cont atât de împrejurările în care a fost săvârșită

abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, cât și

de activitatea desfășurată anterior de reclamant care a mai fost sancționat

disciplinar, ultima dată la 28 iunie 2006 când i s-a aplicat mustrare scrisă.

Astfel fiind, s-a apreciat

în mod întemeiat că sancțiunea destituirii din poliție a fost corect

individualizată.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.V.G. împotriva sentinței civile nr. 123 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2008.