ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 360/2010

Deliberând asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea actelor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, la 2 noiembrie 2007, revizuenta Primăria

Municipiului București a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul P.N. să

se dispună revizuirea deciziei civile nr. 1331 din 19 septembrie 2005

pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a admis apelul declarat de

apelantul contestator (P.N.) împotriva sentinței civile nr. 506 din 1 iunie 2004,

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a desființat

sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor cererii de

revizuire, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

revizuentul a arătat că actele noi depuse de intervenientul accesoriu D.D.S. la

termenul din 4 octombrie 2007 a cărei revizuire se solicită și care nu au putut

fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, dovedesc lipsa

calității de moștenitor a intimatului contestator de pe urma defunctei A.M.

La termenul din 27 martie 2008 s-a

formulat cerere de intervenție în interesul revizuentului de către D.D.S.,

admisă în principiu de către instanță.

Prin decizia civilă nr. 243 pronunțată la

27 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire, reținând că revizuenta solicită revizuirea

unei decizii de desființare cu trimitere pentru rejudecarea cererii de chemare

în judecată, hotărâre ce nu îndeplinește condiția evocării fondului, impusă de

dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea

de intervenție în interesul revizuentei, cerere formulată de intervenientul D.D.S.,

ca o consecință a revizuirii cererii principale formulate de revizuentă.

Împotriva deciziei menționate au declarat

recurs, în termenul legal, revizuentul Municipiul București reprezentat de

Primarul General și intervenientul D.D.S.

Prin motivele sale de recurs, revizuentul

a criticat decizia ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că înscrisurile noi pe care s-a întemeiat cererea de

revizuire îndeplinesc cerințele cumulative ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

întrucât sunt înscrisuri noi, au existat la momentul pronunțării hotărârii

atacate, nu au putut fi prezentate din motive independente de voința

revizuentului și sunt determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de

instanță la momentul judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea

pronunțată, respectiv aceea de respingere a acțiunii în revendicare.

Recurentul a arătat că înscrisul nou îl

reprezintă certificatul de moștenitor nr. 150/1978, eliberat de pe urma

defunctei A.M., decedată la 23 ianuarie 1978, înscris ce îl indică drept unic

moștenitor pe N.C.I.

În dezvoltarea motivelor sale de recurs,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul recurent D.D.S.

a susținut că cererea de revizuire era admisibilă, fiind îndreptată împotriva

unei hotărâri, prin care lămurindu-se problema autorității de lucru judecat,

s-a evocat fondul dreptului, reclamanții susținând că instanțele după casare

sunt ținute de dezlegările date prin decizia nr. 1331/2006.

Intimatul P.N. a formulat întâmpinare,

invocând tardivitatea și nulitatea recursului declarat de Municipiul București

și, pe cale de consecință, respingerea ca neavenit a recursului

intervenientului, iar, în subsidiar, dacă se va trece peste excepțiile

menționate, respingerea recursurilor.

La termenul din 26 ianuarie 2010, recurentul

intervenient a invocat nulitatea deciziei atacate, față de împrejurarea că

minuta acesteia (fila 3 din dosarul de apel) nu este semnată de ambii

judecători.

Examinând excepția invocată, Curtea va

constata că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 258 alin. (1)

C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea, se întocmește de îndată

dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității de către

judecători.

Cerința semnării minutei este menită să

garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate, astfel încât nulitatea decurgând

din nesemnarea acesteia de către un judecător nu poate fi acoperită prin

semnarea ulterioară, deoarece nu se poate ști dacă judecătorul respectiv a

participat sau nu la deliberare.

În aceste condiții, se va reține că lipsa

semnăturii unuia dintre judecători pe minuta întocmită cu ocazia deliberării,

atrage nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nulitate

ce nu se poate acoperi.

În consecință, urmează ca pentru motivul de

ordine publică invocat de recurentul intervenient D.D.S., conform art. 304 pct.

5 C. proc. civ., să se admită recursul, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., să se caseze decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursurile declarate de

revizuentul Municipiul București prin Primarul general și de intervenientul D.D.S.

împotriva deciziei nr. 243 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.