ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 360/2010

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la 2 noiembrie 2007, revizuenta Primăria Municipiului București a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul P.N. să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 1331 din 19 septembrie 2005 pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a admis apelul declarat de apelantul contestator (P.N.) împotriva sentinței civile nr. 506 din 1 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuentul a arătat că actele noi depuse de intervenientul accesoriu D.D.S. la termenul din 4 octombrie 2007 a cărei revizuire se solicită și care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, dovedesc lipsa calității de moștenitor a intimatului contestator de pe urma defunctei A.M. La termenul din 27 martie 2008 s-a formulat cerere de intervenție în interesul revizuentului de către D.D.S., admisă în principiu de către instanță. Prin decizia civilă nr. 243 pronunțată la 27 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reținând că revizuenta solicită revizuirea unei decizii de desființare cu trimitere pentru rejudecarea cererii de chemare în judecată, hotărâre ce nu îndeplinește condiția evocării fondului, impusă de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de intervenție în interesul revizuentei, cerere formulată de intervenientul D.D.S., ca o consecință a revizuirii cererii principale formulate de revizuentă. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, revizuentul Municipiul București reprezentat de Primarul General și intervenientul D.D.S. Prin motivele sale de recurs, revizuentul a criticat decizia ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că înscrisurile noi pe care s-a întemeiat cererea de revizuire îndeplinesc cerințele cumulative ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

întrucât sunt înscrisuri noi, au existat la momentul pronunțării hotărârii atacate, nu au putut fi prezentate din motive independente de voința revizuentului și sunt determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță la momentul judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, respectiv aceea de respingere a acțiunii în revendicare. Recurentul a arătat că înscrisul nou îl reprezintă certificatul de moștenitor nr. 150/1978, eliberat de pe urma defunctei A.M., decedată la 23 ianuarie 1978, înscris ce îl indică drept unic moștenitor pe N.C.I. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul recurent D.D.S.

a susținut că cererea de revizuire era admisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri, prin care lămurindu-se problema autorității de lucru judecat, s-a evocat fondul dreptului, reclamanții susținând că instanțele după casare sunt ținute de dezlegările date prin decizia nr. 1331/2006. Intimatul P.N. a formulat întâmpinare, invocând tardivitatea și nulitatea recursului declarat de Municipiul București și, pe cale de consecință, respingerea ca neavenit a recursului intervenientului, iar, în subsidiar, dacă se va trece peste excepțiile menționate, respingerea recursurilor. La termenul din 26 ianuarie 2010, recurentul intervenient a invocat nulitatea deciziei atacate, față de împrejurarea că minuta acesteia (fila 3 din dosarul de apel) nu este semnată de ambii judecători.

Examinând excepția invocată, Curtea va constata că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 258 alin. (1) C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea, se întocmește de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității de către judecători. Cerința semnării minutei este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate, astfel încât nulitatea decurgând din nesemnarea acesteia de către un judecător nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară, deoarece nu se poate ști dacă judecătorul respectiv a participat sau nu la deliberare. În aceste condiții, se va reține că lipsa semnăturii unuia dintre judecători pe minuta întocmită cu ocazia deliberării, atrage nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., nulitate ce nu se poate acoperi. În consecință, urmează ca pentru motivul de ordine publică invocat de recurentul intervenient D.D.S., conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., să se admită recursul, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se caseze decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursurile declarate de revizuentul Municipiul București prin Primarul general și de intervenientul D.D.S. împotriva deciziei nr. 243 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.