ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1331/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 150 din 21

februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, a

fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P.V., a fost obligată

pârâta Primăria municipiului București să soluționeze notificarea înregistrată

sub nr. 5857 din 9 noiembrie 2001, având ca obiect restituirea în natură a

imobilului situat în București, și s-a luat act de renunțarea la judecarea

capătului de cerere, privind plata de daune cominatorii.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 246 din 23

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență că termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea

obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire

începe să curgă, fie de la data înregistrării notificării, fie de la data

depunerii actelor doveditoare, că reclamanta nu a precizat data depunerii

ultimului înscris, deși între părți a fost purtată corespondență și că termenul

de 60 de zile este termen de recomandare, dispoziția legală prin care este

reglementat neavând caracter imperativ.

Recursul este nefondat.

Conform art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau,

după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de

restituire în natură, iar potrivit art. 22 din aceeași lege, actele doveditoare

vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel

mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv,

cu încă 6 luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și 145/2001.

Cum notificarea reclamantei a fost

comunicată pârâtei, de către executorul judecătoresc, la data de 9 noiembrie

2001, iar dispoziția motivată nu a fost emisă nici până în prezent, se constată

că termenul de 60 de zile a fost cu mult depășit, indiferent dacă este calculat

de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii înscrisurilor

doveditoare.

De altfel, în privința actelor

doveditoare, din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta ar fi

solicitat reclamantei completarea înscrisurilor anexate notificării.

În aceste condiții, se constată că

pârâta nu a respectat termenul legal, și în ipoteza în care ar fi considerat un

termen de recomandare, depășește chiar și limitele unui termen rezonabil.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primăria Municipiului București prin Primarul General

împotriva deciziei civile nr. 246 din 23 iunie 2005 a Curții de Apel București,

secția a IX a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

6 februarie 2006.