ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3111/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 724 din 14 mai 2009 Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a admis excepția de inadmisibilitate și a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamanții A.I. și N.C. în contradictoriu cu pârâții Municipiul

București prin Primarul General și N.F. și N.S. privind revendicarea

apartamentului situat la parter și a terenului de sub construcție în suprafață

de 122,25 mp din București.

In considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului însă aceasta

nu a fost soluționată până în prezent. In atare situație acțiunea în

revendicare introdusă direct la instanță este inadmisibilă. Reclamanții aveau

posibilitatea să formuleze doar o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 26

din Legea nr. 10/2001.

In acest sens s-a dispus și prin decizia în interesul legii nr. 33/2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că orice conflict dintre

legea generală și legea specială se rezolvă în favoarea legii speciale.

Analizând acțiunea în revendicare dedusă judecății instanța a conchis că

reclamanții pot obține doar măsurile reparatorii instituite de legea specială.

De asemenea, s-a mai reținut că printr-o hotărâre judecătorească

anterioară s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată de

reclamanți împotriva pârâților N., astfel că reclamanții nu mai pot critica,

prin intermediul prezentei acțiuni, modalitatea de soluționare a litigiului

anterior, întrucât hotărârea pronunțată se bucură de autoritate de lucru

judecat.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții susținând că în mod

greșit s-a respins ca inadmisibilă acțiunea. Decizia în interesul legii nr.

33/2008 nu interzice promovarea unei atare acțiuni. In considerentele acesteia

s-a prevăzut că în cazul existenței unor neconcordanțe între legea specială și

Convenția Europeană a Drepturilor Omului aceasta din urmă are prioritate. De

asemenea, pârâții au fost de rea credință la perfectarea contractului de

vânzare cumpărare, astfel încât titlul lor de proprietate nu poate fi

preferabil titlului autorilor reclamanților.

Prin decizia nr. 577 din 13 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de fond, reținând, în esență, că prin respingerea acțiunii ca

inadmisibilă a fost încălcat dreptul reclamanților la o instanță. De asemenea,

decizia în interesul legii nr. 33/2008 nu interzice, în toate cazurile,

promovarea acțiunilor în revendicare ci, din contră, în considerente a statuat

că instanțele investite cu o astfel de acțiune au îndrituirea de a analiza

circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, în ce măsură legea internă intră în

conflict cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dacă acțiunea în

revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții N.F. și N.S.,

în temeiul art. 304 pct. 9 și 4 C. proc. civ. solicitând casarea acesteia și

trimiterea spre rejudecarea apelului, învederând că acțiunea în revendicare

formulată după apariția Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă. In argumentare au

arătat că decizia în interesul legii nr. 33/2008 a stabilit că legea specială a

înlăturat aplicarea legii generale. De asemenea, nu s-a analizat fondul cauzei,

făcându-se abstracție de faptul că reclamanții au promovat anterior un proces

în baza legii speciale soluționat irevocabil prin decizia nr. 1331 din 7 iunie 2006

a Curții de Apel București. Instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii

judecătorești întrucât a făcut aprecieri cu privire la un drept câștigat,

analizând acte și fapte ulterioare pronunțării deciziei nr. 1331/2006 a Curții

de Apel București prin care s-a respins ca inadmisibilă o acțiune în

revendicare a aceluiași imobil formulată de reclamanți și s-a constatat că

pârâții au fost de bună credință la perfectarea contractelor de vânzare

cumpărare.

Recursul este fondat pentru considerentele care succed.

Prin decizia atacată s-a admis apelul reclamanților, constatându-se că

acțiunea în revendicare formulată după apariția Legii nr. 10/2001 este

admisibilă și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea

fondului.

In drept, potrivit art. 297 alin. (4) teza I-a C. proc. civ., în cazul

în care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat litigiul fără a

intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sintagma „a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului”

desemnează ideea de nestatuare asupra fondului, adică situația în care instanța

a soluționat procesul pe o excepție primită nelegal care a zădărnicit

cercetarea fondului, respectiv cazul în care a judecat în lipsa oricăror dovezi

din care să rezulte o cercetare a fondului procesului.

In cauza supusă analizei prima instanță a statuat, în fapt și în drept,

asupra fondului procesului, situație în care, în mod greșit, instanța de apel a

trimis cauza pentru rejudecare.

Astfel, investit cu soluționarea unei cereri în revendicare întemeiată

pe dispozițiile art. 480 C. civ., având ca obiect un imobil care a făcut

obiectul unei legi speciale de reparație, Legea nr. 10/2001, tribunalul a

reținut că nu poate primi această cerere.

In motivarea în fapt a hotărârii, tribunalul a reținut că reclamanții nu

sunt titularii unui drept actual cu privire la imobilul în litigiu atâta timp

cât nu le-a fost restituit în natură în cadrul legii de reparație, anume în

cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, situație în care, în drept,

ei nu beneficiază de protecția oferită proprietarului unui bun imobil prin

intermediul acțiunii în revendicare prevăzută de art. 480 C. civ.

Prima instanță a apreciat că soluția se impune și în raport de cele

reținute prin decizia nr. 1331 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București prin

care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare a aceluiași imobil

formulată de reclamanți împotriva pârâților N. și s-a respins și capătul de

cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate

potrivit dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Față de necercetarea fondului se impune casarea deciziei atacate și

trimiterea spre judecarea apelului la aceeași instanță.

La

reluarea judecății, chestiunea admisibilității acțiunii în revendicare, astfel

cum a fost dezlegată de instanța de apel rămâne câștigată cauzei, urmând a se

stabili în ce măsură și care dintre părți deține un bun în patrimoniul ei, în

sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția europeană (respectiv, un drept de proprietate actual, posibil de valorificat pe

calea acțiunii în revendicare sau de opus promovării unei astfel de acțiuni).

Va

fi analizată de asemenea, noțiunea de speranță legitimă (asimilabilă celei de

bun în sensul Convenției), ținându-se seama de datele concrete ale speței.

Totodată,

se va avea în vedere la soluționarea raportului litigios, astfel cum s-a

statuat prin decizia în interesul legii nr. 33/2008, principiul securității

raporturilor juridice, ca element al preeminenței dreptului, parte componentă a

unei societăți democratice, conform jurisprudenței Curții Europene.

De asemenea, se va ține seama și de existența hotărârii anterioare de

respingere a acțiunii în revendicare precum și de decizia CEDO din 13 octombrie

2009, depusă la termenul din 12 mai 2010, prin care s-a admis acțiunea

reclamanților și a fost obligat Statul Român să restituie acestora cele 4

apartamente din imobil sau, dacă restituirea în natură nu este posibilă, să le

plătească suma de 900.000 Euro în termen de 3 luni. Celelalte critici inserate

în motivarea recursului vor fi avute în vedere drept apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâții N.F. și N.S. împotriva deciziei nr. 577 din 13

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe

care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.