ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2365/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă la 16 octombrie 2008 reclamanții N.V. și C.F.M. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra terenului în suprafață de 143 mp, ce reprezintă curtea aferentă imobilului din Str. Î. nr. 26, sector 3, să se constate că reclamanții sunt proprietari exclusivi ai acestui teren și să fie obligată pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie acest teren. Prin Sentința civilă nr. 1728 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Tribunalul a constatat că, deși acțiunea introductivă cuprinde trei capete de cerere, este în realitate, o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 - 481 C. civ., inadmisibilă având în vedere împrejurarea că reclamanții au formulat notificări pentru imobilul în cauză, acestea fiind soluționate prin dispozițiile nr. 9714 din 28 februarie 2008 și nr. 9715 din 28 februarie 2008 emise în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziții ce nu au fost contestate în instanță. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții N.V. și C.F.M., susținând că respingerea acțiunii în revendicare ca inadmisibilă le limitează liberul acces la justiție și contravine caracterului imprescriptibil al dreptului de proprietate imobiliară.

Apelanții au arătat că este dreptul lor să opteze pentru calea dreptului comun, mai ales că o parte din imobilul situat în Str. Î. nr. 26 a fost restituită pe aceeași cale, iar pentru imobilele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 s-a invocat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 329 din 14 mai 2009, a respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând, în esență, că notificările acestora soluționate prin dispozițiile nr. 9714 din 28 februarie 3008 și 9715 din 28 februarie 2008 vizau întregul imobil (construcție și teren) din București, și că nu se poate repune în discuție, pe calea dreptului comun, o situație juridică tranșată pe calea legii speciale.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții N.V. și C.F.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 480 C. civ., iar dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile cauzei. S-a susținut de către recurenți că au formulat acțiuni în revendicare pentru apartamentele ce au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, acțiuni admise prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care li s-a retrocedat întregul imobil-construcție și terenul de sub construcție. S-a invocat, totodată, faptul că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât s-a solicitat prin acțiune curtea imobilului, ce nu a făcut obiectul notificării, iar prin dispozițiile nr. 9714/2008 și 9715/2008 Primăria Municipiului București s-a pronunțat asupra solicitărilor din notificare, astfel că o contestație împotriva dispozițiilor menționate nu ar fi fost întemeiată.

Recurenții au precizat că au recurs la acțiunea în revendicare întrucât terenul-curte nu a fost solicitat pe cale administrativă, o astfel de acțiune fiind admisibilă câtă vreme bunul este liber și poate fi restituit. În dovedirea motivelor de recurs s-au depus la dosar, în copie certificată, Deciziile nr. 457A din 3 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și nr. 603 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, ambele cu mențiunea definitivă și irevocabilă. Examinând criticile formulate de recurenții-reclamanți raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Așa cum rezultă din preambulul dispozițiilor nr. 9714 și 9715 emise la 28 februarie 2008 de Primarul General al Municipiului București, prin notificările înregistrate sub nr. 138 și 139 din 7 iunie 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Str. Î. nr. 26, sector 3, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, la poziția nr. 5422. Prin Dispoziția nr. 9714 din 28 februarie 2008 s-a restituit în natură reclamanților imobilul situat la adresa menționată, compus din construcții tip A (S+P+E+pod), cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995, împreună cu cotele aferente de teren în suprafață totală de 101,64 mp.

Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste apartamente și pentru cotele de teren aferente, în suprafață totală de 101,64 mp. Prin Dispoziția nr. 9715 din 28 februarie 2008 s-a respins notificarea reclamanților cu privire la apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995 și a cotelor de teren aferente acestora. Este evident astfel, că prin cele două dispoziții, pârâtul s-a pronunțat cu privire la cererea de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru întregul imobil. Deși recurenții au susținut că prin notificare nu ar fi solicitat și curtea imobilului, o atare situație nu a rezultat din probele administrate, la dosar nedepunându-se notificările în copie spre a se dovedi o altă situație de fapt.

Mai mult, de vreme ce în cuprinsul dispozițiilor se face referire la imobilul în litigiu ca fiind cel preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950 și nu s-a dovedit că această preluare ar fi fost parțială, este evident că dispozițiile menționate au vizat întregul imobil, deci și curtea. Întrucât reclamanții recurenți și-au valorificat pretențiile legate de imobilul în discuție apelând la legea specială nu pot readuce în discuție situația juridică a acestuia pe calea acțiunii în revendicare de drept comun, conform principiului „electa una via non datur recursus ad alteram”, ce justifică respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Susținerea recurenților în sensul că nu au atacat în instanță dispozițiile emise în procedură specială a Legii nr. 10/2001, întrucât o astfel de cerere nu ar fi fost întemeiată în condițiile în care curtea imobilului nu a făcut obiectul notificării este nerelevantă, în raport de considerentele sus-menționate, în sensul că prin aceste dispoziții pârâtul s-a pronunțat cu privire la întregul imobil. Totodată, curtea va reține ca lipsită de relevanță și împrejurarea că, pe calea dreptului comun s-ar fi admis acțiunea în revendicare cu privire la apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, acțiune întemeiată tot pe dispozițiile dreptului comun.

Așa cum rezultă din cele două hotărâri judecătorești depuse în faza recursului, în acele litigii acțiunile în revendicare s-au soluționat în contradictoriu cu cumpărătorii persoane fizice ai apartamentelor situate în imobilul în litigiu și nu cu Statul Român reprezentat prin Municipiul București sau Primăria Municipiului București. Pentru toate aceste considerente se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanții N.V. și C.F.M. împotriva Deciziei nr. 329 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.