ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2365/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă la 16 octombrie

2008 reclamanții N.V. și C.F.M. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul

București prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra

terenului în suprafață de 143 mp, ce reprezintă curtea aferentă imobilului din

Str. Î. nr. 26, sector 3, să se constate că reclamanții sunt proprietari

exclusivi ai acestui teren și să fie obligată pârâta să le lase în deplină

proprietate și liniștită posesie acest teren.

Prin Sentința civilă

nr. 1728 din 19 noiembrie  2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

Tribunalul a

constatat că, deși acțiunea introductivă cuprinde trei capete de cerere, este

în realitate, o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 -

481 C. civ., inadmisibilă având în vedere împrejurarea că reclamanții au

formulat notificări pentru imobilul în cauză, acestea fiind soluționate prin

dispozițiile nr. 9714 din 28 februarie 2008 și nr. 9715 din 28 februarie 2008

emise în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziții ce nu au fost contestate în

instanță.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel reclamanții N.V. și C.F.M., susținând că

respingerea acțiunii în revendicare ca inadmisibilă le limitează liberul acces

la justiție și contravine caracterului imprescriptibil al dreptului de

proprietate imobiliară.

Apelanții au arătat

că este dreptul lor să opteze pentru calea dreptului comun, mai ales că o parte

din imobilul situat în Str. Î. nr. 26 a fost restituită pe aceeași cale, iar

pentru imobilele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 s-a invocat procedura

prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 329 din 14 mai 2009, a

respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând, în esență, că notificările

acestora soluționate prin dispozițiile nr. 9714 din 28 februarie 3008 și 9715

din 28 februarie 2008 vizau întregul imobil (construcție și teren) din

București, și că nu se poate repune în discuție, pe calea dreptului comun, o

situație juridică tranșată pe calea legii speciale.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs reclamanții N.V. și C.F.M., criticând-o ca

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât

s-au încălcat dispozițiile art. 480 C. civ., iar dispozițiile Legii nr. 10/2001

nu sunt aplicabile cauzei.

S-a susținut de către

recurenți că au formulat acțiuni în revendicare pentru apartamentele ce au fost

înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, acțiuni admise prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile, prin care li s-a retrocedat întregul

imobil-construcție și terenul de sub construcție.

S-a invocat,

totodată, faptul că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în cauză,

întrucât s-a solicitat prin acțiune curtea imobilului, ce nu a făcut obiectul

notificării, iar prin dispozițiile nr. 9714/2008 și 9715/2008 Primăria

Municipiului București s-a pronunțat asupra solicitărilor din notificare, astfel

că o contestație împotriva dispozițiilor menționate nu ar fi fost întemeiată.

Recurenții au

precizat că au recurs la acțiunea în revendicare întrucât terenul-curte nu a

fost solicitat pe cale administrativă, o astfel de acțiune fiind admisibilă

câtă vreme bunul este liber și poate fi restituit.

În dovedirea

motivelor de recurs s-au depus la dosar, în copie certificată, Deciziile nr.

457A din 3 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și nr.

603 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, ambele

cu mențiunea definitivă și irevocabilă.

Examinând criticile

formulate de recurenții-reclamanți raportat la motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Așa cum rezultă din

preambulul dispozițiilor nr. 9714 și 9715 emise la 28 februarie 2008 de

Primarul General al Municipiului București, prin notificările înregistrate sub

nr. 138 și 139 din 7 iunie 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură

a imobilului situat în Str. Î. nr. 26, sector 3, trecut în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 92/1950, la poziția nr. 5422.

Prin Dispoziția nr.

9714 din 28 februarie 2008 s-a restituit în natură reclamanților imobilul situat

la adresa menționată, compus din construcții tip A (S+P+E+pod), cu excepția

apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995, împreună cu cotele aferente

de teren în suprafață totală de 101,64 mp.

Prin aceeași

dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

aceste apartamente și pentru cotele de teren aferente, în suprafață totală de

101,64 mp.

Prin Dispoziția nr.

9715 din 28 februarie 2008 s-a respins notificarea reclamanților cu privire la

apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995 și a cotelor de teren aferente

acestora.

Este evident astfel,

că prin cele două dispoziții, pârâtul s-a pronunțat cu privire la cererea de

acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru întregul

imobil.

Deși recurenții au

susținut că prin notificare nu ar fi solicitat și curtea imobilului, o atare

situație nu a rezultat din probele administrate, la dosar nedepunându-se

notificările în copie spre a se dovedi o altă situație de fapt.

Mai mult, de vreme ce

în cuprinsul dispozițiilor se face referire la imobilul în litigiu ca fiind cel

preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950 și nu s-a dovedit că această preluare

ar fi fost parțială, este evident că dispozițiile menționate au vizat întregul

imobil, deci și curtea.

Întrucât reclamanții

recurenți și-au valorificat pretențiile legate de imobilul în discuție apelând

la legea specială nu pot readuce în discuție situația juridică a acestuia pe

calea acțiunii în revendicare de drept comun, conform principiului „electa una

via non datur recursus ad alteram”, ce justifică respingerea acțiunii ca

inadmisibilă.

Susținerea

recurenților în sensul că nu au atacat în instanță dispozițiile emise în

procedură specială a Legii nr. 10/2001, întrucât o astfel de cerere nu ar fi

fost întemeiată în condițiile în care curtea imobilului nu a făcut obiectul

notificării este nerelevantă, în raport de considerentele sus-menționate, în

sensul că prin aceste dispoziții pârâtul s-a pronunțat cu privire la întregul

imobil.

Totodată, curtea va

reține ca lipsită de relevanță și împrejurarea că, pe calea dreptului comun

s-ar fi admis acțiunea în revendicare cu privire la apartamentele înstrăinate

în baza Legii nr. 112/1995, acțiune întemeiată tot pe dispozițiile dreptului

comun.

Așa cum rezultă din

cele două hotărâri judecătorești depuse în faza recursului, în acele litigii

acțiunile în revendicare s-au soluționat în contradictoriu cu cumpărătorii

persoane fizice ai apartamentelor situate în imobilul în litigiu și nu cu

Statul Român reprezentat prin Municipiul București sau Primăria Municipiului

București.

Pentru toate aceste

considerente se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamanții N.V. și C.F.M. împotriva Deciziei nr. 329 din 14 mai

2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2010.