ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1126 din 17

decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanții P.F. și P.A., a fost obligată

Primăria municipiului București să soluționeze notificările înregistrate sub

nr. 8022 din 31 iulie 2001 și 8026 din 31 iulie 2001 și a fost respinsă cererea

de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1037 A din

7 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs municipiul București, prin Primarul general, încadrându-l în

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență, că termenul

de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se

pronunța asupra cererii de restituire începe să curgă, fie de la data

înregistrării notificării, fie de la data depunerii actelor doveditoare că

reclamanții nu au precizat data depunerii ultimului înscris, deși între părți a

fost purtată corespondență și că termenul de 60 de zile este termen de

recomandare, dispoziția legală prin care este reglementat neavând caracter

imperativ.

Recursul este nefondat.

Conform art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de

restituire în natură, iar potrivit art. 22 din aceeași lege, actele doveditoare

vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel

mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv,

cu încă 6 luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și 145/2001.

Cum notificările reclamanților au

fost înregistrate la data de 31 iulie 2001, iar dispoziția motivată a pârâtului

nu a fost emisă nici până în prezent se constată că termenul de 60 de zile a

fost cu mult depășit, indiferent dacă este calculat de la data înregistrării

notificării sau de la data depunerii înscrisurilor doveditoare.

De altfel, în privința actelor

doveditoare, din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta ar fi

solicitat reclamanților completarea înscrisurilor anexate notificărilor.

În aceste condiții, se constată că

pârâta nu a respectat termenul legal, care, și în ipoteza în care ar fi

considerat un termen de recomandare, depășește chiar și limitele unui termen

rezonabil.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva

deciziei civile nr. 1037 A din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția

a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2006.