ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2010

HOTĂRÂRE
25.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința civilă nr. 8668 din 19 noiembrie 2008, a admis contestația formulată de reclamanții M.A.M.J., C.A. și H.O.M., în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, și pe cale de consecință :

a dispus restituirea în natură către reclamante a imobilelor situate în

București, precum și terenul aferent acestora de 742,54 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond reținut că, trei apartamente din imobilul situat în București, nu au fost vândute,

ele se află în proprietatea unității deținătoare. În atare situație

reclamantele au dreptul la restituirea apartamentelor nr. 4 situat la etajul 1,

nr. 5 și 6 situate la mansardă, precum și a terenului aferent acestora în

suprafață de 742,54 mp.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 192 din 25 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General,

împotriva sentinței civile nr. 1668 din 19 noiembrie 2008, în contradictoriu cu

reclamanții: M.A.M.J., C.A. și H.O.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că reclamantele au notificat pârâtul pentru restituirea

imobilului prin notificarea nr. 1313 din 24 aprilie 2001, deci cu mai mult de 8

ani.

Pârâtul-apelant, în calitate de

unitate deținătoare a imobilului în litigiu, avea obligația de a soluționa

notificarea, indiferent dacă reclamantele și-au dovedit sau nu prin probe

temeinicia cererii.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., deoarece :

- Instanța de apel a respins în mod

eronat ca nefondat apelul Municipiului București, cu motivarea că reclamantele

au notificat unitatea deținătoare a imobilului în litigiu, cu notificarea nr.

1313 din 2 aprilie 2001;

- S-a mai reținut de instanța de apel că

Municipiul București, în calitate de unitate deținătoare, avea obligația de a

soluționa notificarea în termen de 60 de zile, chiar dacă reclamantele și-au

dovedit sau nu prin probe temeinicia cererii;

- Termenul de 60 de zile prevăzut de

Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare și nu unul imperativ.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin.

(1) și art. 24 alin. (1), (3) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de

la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe

prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în

natură, iar persoana îndreptățită poate ataca în justiție actul emis, în termen

de 30 de zile de la comunicare.

În speță, reclamantele au notificat

pârâtul pentru restituirea imobilului situat în București, cu notificarea nr.

1313 din 2 aprilie 2001, deci cu mult peste termenul de 60 de zile enunțat mai

sus. Acest termen de 60 de zile este un termen de decădere și nu de

recomandare.

Susținerea pârâtului referitoare la faptul

că termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare

de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două referințe, fie

data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, și că este

un termen de recomandare nu poate fi reținută.

Posibilitatea completării

probatoriului, până la soluționarea notificării, prevăzută de art. 22 din Legea

nr. 10/2001 reprezintă o facilitate acordată de legiuitor persoanelor

îndreptățite și nu facilitate pentru unitatea deținătoare de a tergiversa sine die

soluționarea notificării.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință,

se va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtul

Municipiul București, prin primar General, împotriva deciziei nr. 192/A din 25

martie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 894 din 14 iunie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V.P., dispun
ÎCCJ 2010-03-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1863/2010
urmează a fi stabilită de către C.C.S.D. Prin Decizia civilă nr. 376/ A din 11 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Pr
ÎCCJ 2010-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 810/2010
ța de 107,01 mp teren situat în sector 2, iar pentru apartamentele solicitate și diferența de teren va primi despăgubiri bănești, că prin sentința civilă nr. 288 din 24 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul București au fost obligați pârâț
ÎCCJ 2011-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7228/2011
notificare. La termenul din 25 ianuarie 2009 I.R.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Municipiul București prin Primarul general, în calitate de proprietar al apartamentului nr. I al imobilului în litigiu, so
ÎCCJ 2007-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 137 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea, precizată, formulată de
Sursă