ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2010

Deliberând, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 8668 din 19 noiembrie 2008, a admis contestația formulată de reclamanții M.A.M.J., C.A. și H.O.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, și pe cale de consecință : a dispus restituirea în natură către reclamante a imobilelor situate în București, precum și terenul aferent acestora de 742,54 mp. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut că, trei apartamente din imobilul situat în București, nu au fost vândute, ele se află în proprietatea unității deținătoare. În atare situație reclamantele au dreptul la restituirea apartamentelor nr. 4 situat la etajul 1, nr. 5 și 6 situate la mansardă, precum și a terenului aferent acestora în suprafață de 742,54 mp.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 192 din 25 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1668 din 19 noiembrie 2008, în contradictoriu cu reclamanții: M.A.M.J., C.A. și H.O.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamantele au notificat pârâtul pentru restituirea imobilului prin notificarea nr. 1313 din 24 aprilie 2001, deci cu mai mult de 8 ani. Pârâtul-apelant, în calitate de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, avea obligația de a soluționa notificarea, indiferent dacă reclamantele și-au dovedit sau nu prin probe temeinicia cererii. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece : - Instanța de apel a respins în mod eronat ca nefondat apelul Municipiului București, cu motivarea că reclamantele au notificat unitatea deținătoare a imobilului în litigiu, cu notificarea nr. 1313 din 2 aprilie 2001; - S-a mai reținut de instanța de apel că Municipiul București, în calitate de unitate deținătoare, avea obligația de a soluționa notificarea în termen de 60 de zile, chiar dacă reclamantele și-au dovedit sau nu prin probe temeinicia cererii; - Termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare și nu unul imperativ. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1), (3) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, iar persoana îndreptățită poate ataca în justiție actul emis, în termen de 30 de zile de la comunicare. În speță, reclamantele au notificat pârâtul pentru restituirea imobilului situat în București, cu notificarea nr. 1313 din 2 aprilie 2001, deci cu mult peste termenul de 60 de zile enunțat mai sus. Acest termen de 60 de zile este un termen de decădere și nu de recomandare.

Susținerea pârâtului referitoare la faptul că termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două referințe, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, și că este un termen de recomandare nu poate fi reținută. Posibilitatea completării probatoriului, până la soluționarea notificării, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 reprezintă o facilitate acordată de legiuitor persoanelor îndreptățite și nu facilitate pentru unitatea deținătoare de a tergiversa sine die soluționarea notificării. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și, în consecință, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar General, împotriva deciziei nr. 192/A din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2010.