ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București reclamanta SC M.E. SA București a formulat contestație împotriva deciziei nr. 76 din 31 mai 2006 emisă de A.N.A.F., solicitând anularea acesteia, anularea procesului verbal de control nr. 57 din 2 februarie 2006. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1752 din 20 iunie 2007 a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 76/2006 a A.N.A.F. și procesul verbal de control nr. 57 din 2 februarie 2006 încheiat de Direcția Regională Vamală București, constatând că societatea reclamantă a efectuat corect încadrarea tarifară vamală a produselor S., P., T. și M., în codul tarifar 3004.50 octombrie – în perioada 7 februarie 2001 - 22 mai 2003 pentru importurile efectuate și au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că: - încadrarea mărfurilor în Nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face potrivi Regulilor generale de interpretare a Sistemului armonizat din Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (încheiată în 14 iunie 1983 la Bruxelles), iar din probatoriul administrat rezultă că reclamanta societate a încadrat corect în codul tarifar 3004.50 octombrie produsele în cauză, în speță, pârâtele autorități luând în apreciere Regula nr. 1, deși era aplicabilă Regula nr. 3 din actul normativ menționat, conform căruia „poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general”, respectiv „alte medicamente care conțin vitamine sau alte produse condiționate pentru vânzarea cu amănuntul", față de categoria largă/ generală 2106.90.98 „produse alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte - altele - suplimente alimentare”, susținerile pârâtelor neavând susținere, astfel cum rezultă și din probatoriul administrat, raportul de expertiză tehnică judiciară - specialitatea farmaceutic-medicală,

astfel cum a fost completat ca urmare obiecțiunilor formulate produsele respective fiind medicamente conform dovezilor prezentate și actualmente și conform prevederilor art. 695 din Legea nr. 95/2006 - Titlul XVII, cum specifică și datele comunicate de Agenția Națională a Medicamentului, prin adresa din 7 martie 2007 depusă de reclamantă la dosarul cauzei.

De altfel, produsele în cauză au prevăzute în prospect/etichetă sau ambalaj cele 4 categorii de informații prevăzute de Sistemul Armonizat de descriere și codificare a mărfurilor (și la ap. 30.04 din tariful vamal), respectiv pentru a putea fi considerate medicamente și încadrate la poziția tarifară vamală 3004.50.10, produsele cu conținut de vitamine trebuie să prevadă în prospect, etichetă sau ambalaj, patru categorii de informații cumulative: a) - o anumită maladie/afecțiune sau simptomele acestora, pentru care produsul este destinat a fi folosit; b) - concentrația de substanță sau substanțe active pe care le conține; c) - dozajul; d) - modul de utilizare, în Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor menționându-se că „această încadrare se aplică și preparatelor medicinale homeopatice atunci când îndeplinesc condițiile de la pct. a), c) și d) (din cele cumulative mai sus reținute), iar, în cazul preparatelor pe bază de vitamine, minerale, amino-acizi esențiali sau acizi grași, nivelul uneia dintre aceste substanțe în doza zilnică recomandată în prospect, trebuie să fie semnificativ mai mare decât cantitatea zilnic recomandată pentru menținerea stării de sănătate sau a stării de bine, respectivele produse având și contraindicații și fiind condiționate de vânzarea cu amănuntul; - potrivit dispozițiilor O.U.G.

nr. 152/1999 cu modificările aduse prin O.G. nr. 72/2003 și O.G. nr. 100/2000 cât și a dispozițiilor O.G. nr. 125/1998 pentru organizarea și funcționarea A.N.M., care definesc noțiunea de „medicament", care cuprinde „orice tratament în vederea ameliorării (prevenirii) diagnosticării unor boli și orice tratament privind reabilitarea, corectarea sau modificarea funcțiilor organismului uman, ca și față de condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 152/1999 (art. 6) potrivit cărora este obligatorie deținerea unei autorizații de punere pe piață, pentru orice produs medicamentos folosit în terapeutică, toate produsele în cauză încadrându-se în noțiunea de medicament și fiind autorizate fiecare în parte de A.N.M.

în raport de art. 4 din O.U.G. nr. 125/1998, în vederea punerii pe piață ca medicamente, cum rezultă din dovezile de la dosar, înlătură susținerile pârâtelor, în sensul că ar fi suplimente alimentare, produsele în cauză, care au făcut obiectul controlului vamal ulterior cu privire la importurile efectuate de reclamanta societate în perioada februarie 2001-22 mai 2003. Împotriva acestei sentinței a declarat recurs A.N.A.F. și A.N.V., prin D.R.A.O.V. București, motivele de recurs fiind aproape identice. Se arată, în motivele de recurs, că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii privind încadrarea tarifară a produselor denumite S., P., T. și M., iar instanța de fond a reținut, în mod greșit, că produsele importate sunt medicamente iar încadrarea tarifară ar fi cea făcută de societate.

Se susține că: - încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996 și în concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menționate la art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind C. vamal al României; - conform Regulii 1 de interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni și de capitole; - notele explicative ale Sistemului armonizat menționează, pentru poziția 21.06, că la această poziție se clasifică „preparatele, denumite adesea suplimente alimentare, pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză și cu adaos de vitamine și uneori mici cantități de compuși de fier.

Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că menține starea generală și starea de bine. Sunt excluse preparatele similare, care sunt destinate tratării bolilor și afecțiunilor”. Comisia Europeană a introdus în Nomenclatura combinată pentru denumirea și clasificarea mărfurilor, Nota complementară I de la capitolul 30.04 produsele importate trebuie să poarte indicații referitoare la tratarea unor boli sau afecțiuni și din analizarea prospectelor produselor importate de reclamantă rezultă că acestea nu poartă mențiuni privind tratarea unei boli sau afecțiuni și nu pot fi încadrate în această poziție tarifară. Din prospectele produselor importate reiese că acestea pot fi folosite pentru profilaxia și tratamentul rapid al deficiențelor de vitamine și nu pentru tratarea unei boli sau afecțiuni și fiind produse alimentare se încadrează la codul tarifar 2106.90.98.

Instanța de fond a făcut trimitere la art. 695 din Legea nr. 95/2006 în condițiile în care importurile ce fac obiectul litigiului au fost efectuate cu mult înainte de existența acestei legi, respectiv 2002, 2003. A fost criticată sentința și cu privire la modul în care a fost soluționat modul de calcul al majorărilor de întârziere și al cheltuielilor de judecată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1027 din 12 martie 2008 a admis recursurile declarate, a modificat sentința atacată și a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. În considerentele deciziei s-a reținut că, în mod greșit, reclamanta a încadrat produsele importate ca fiind medicamente, toate fiind destinate conservării sănătății organismului, fiind vitamine, suplimente alimentare și nu sunt folosite în tratarea unor boli sau afecțiuni.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta care, inițial, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 C. proc. civ., iar ulterior, când a depus motivele cererii de revizuire, a invocat prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care se referă la contestația în anulare. În motivele de revizuire, după o amplă prezentare a litigiului dintre reclamantă și organele vamale, se cere admiterea pentru că ar fi fost pronunțate hotărâri contradictorii. Se invocă faptul că decizia nr. 1027/12 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, este contradictorie cu cel puțin două din soluțiile pronunțate de către alte instanțe diferite în grad, iar relevantă nu este identitatea părților ci identitatea de produse ce formează obiectul dosarelor respective.

Se consideră că dacă dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-ar interpreta literar s-ar ajunge la concluzia că Autoritatea Vamală ar putea încadra un anumit produs odată ca medicament (printr-un act administrativ) și altă dată ca supliment alimentar (printr-un alt act administrativ) fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat și nici pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. Cererea de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Prin intermediul revizuirii, hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele existente la dosar la momentul pronunțării ei, ci numai în raport de elemente noi, necunoscute instanței din diverse motive.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: - să fie vorba de hotărâri contradictorii, chiar dacă nu s-a rezolvat fondul pricinii; - hotărârile să fi fost pronunțate în aceeași pricină, adică să fi existat identitate de părți, cât și de obiect și cauză; - hotărârile să fi fost pronunțate în dosare diferite; - să nu fi fost invocată excepția de autoritate de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces sau să fi fost ridicată și să nu fi fost pusă în discuție; - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri pronunțate. Verificând actele depuse la dosar rezultă că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru că se invocă o contrarietate între Decizia nr. 1027 din 12 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca părți SC M.E.

SA Mogoșoaia, A.N.A.F. și A.N.V., sentința nr. 1234 din 20 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a, având ca părți SC B. SRL, B.V.T.E. București, D.R.V. București și D.G.A.M.C. și Decizia nr. 10853 din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ce a avut ca părți SC P.F. SA în contradictoriu cu A.N.V. – D.R.V. Cluj și D.G.F.P. Cluj. Prin urmare, hotărârile contradictorii invocate nu sunt pronunțate în aceeași pricină, nu există identitate de părți, obiect și cauză și, de aceea, va fi respinsă cererea de revizuire formulată. Celelalte motive invocate vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC M.E. SA Mogoșoaia împotriva Deciziei nr. 1027 din 12 martie 2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.