ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2204/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2204/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr

.

2708 din 23 iunie 2008, judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată

de reclamanta SC E.H. SA în contradictoriu cu pârâții Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală

Brașov și A.N.A.F., având ca obiect anularea parțială a

Deciziei nr. 83 din 7 iunie 2006 a A.N.A.F. și restituirea sumei totale de

2.650.958 lei reprezentând drepturi vamale, accesorii aferente, acestora

și TVA rezultată în urma refacerii controlului și a

efectuării operațiunii de compensare.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

-

î

ncadrarea

tarifară stabilită de organele de control este corectă, inclusiv

prin raportare la probele administrate în cauză, în perioada 2001 - 2003

reclamanta importând produse farmaceutice reprezentate de doze glucoza 5%

și 10% de 500 ml., doze Ringer 500 ml., doze Manitol 500 ml., doze Refen,

doze NaCI 0,9 % de 500 ml., și doze Hartman 500 ml. pe care le-a încadrat

la poziția tarifară 3004.90.99, poziție exceptată de la

plata taxelor vamale;

- Direcția Regională

Vamală Brașov a efectuat în luna noiembrie 2005 un control vamal

ulterior, finalizat prin întocmirea procesului verbal de control nr. 766 din 20

ianuarie 2006, în care s-a menționat că încadrarea corectă a

bunurilor importate este la poziția tarifară 3004.90.16, referitoare

la „Alte medicamente constituite din medicamente amestecate sau neamestecate

prezentate sub formă de doze sau condiționate pentru vânzarea cu

amănuntul care nu conțin peniciline sau derivați ai acestor

produse, antibiotice, hormoni, alcaloizi sau derivați acestora, condiționate

pentru vânzarea cu amănuntul.”

- Direcția Regională

Vamală Brașov a emis Decizia nr. 2204 din 21 februarie 2006 privind

îndreptarea erorii materiale cuprinsă în procesul verbal de control nr. 766

din 20 ianuarie 2006, sensul că încadrarea corectă a produselor

importate de reclamantă este 3004.90.19 și nu 3004.90.16.

- Reclamanta a contestat procesul

verbal de control, contestația fiind soluționată de A.N.A.F.

prin Decizia nr. 83 din 07 iunie 2006 prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată

, contestația formulată pentru suma totală de 1.313.948 lei,

reprezentând drepturi vamale și a fost desființat procesul verbal

pentru suma de 1.653,280 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente

drepturilor vamale, urmând ca organele vamale să refacă calculul

accesoriilor, având în vedere dispozițiile normative în vigoare în

perioada supusă verificării și argumentele reclamantei.

- Prin Decizia nr. 4566 din 16

martie 2007 emisă de Direcția Regională Vamală Brașov,

s-a stabilit cuantumul sumei de restituit reclamantei, formată din suma

aprobată pentru restituire majorări taxe vamale de 265.773 lei

și suma aprobată pentru restituire majorări TVA de 50.497 lei,

fiind emisă Nota nr. 4567 din 16 martie 2007 privind compunerea unor

obligații vamale restante, în care se precizează că în urma

efectuării operațiunii de compensare a drepturilor vamale a

rămas de restituit suma de 316.270

lei.

Față

de cele expuse anterior, instanța de

fond a apreciat că încadrarea

tarifară corectă este cea stabilită de organul de control, care

a făcut aplicarea Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului

armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, cuprinse în Anexa

nr. l la Legea nr. 98/1996, având în vedere, de asemenea, și Notele

explicative la Sistemul armonizat de la poziția tarifară 3004,

paragrafele a) și b), care definesc noțiunile de doze și

respectiv, medicamente condiționate pentru vânzarea cu amănuntul.

Se precizează, în mod expres,

la poziția tarifară 3004 paragraful a), că modul de prezentare

al dozelor (vrac, ambalaj pentru vânzare cu amănuntul, etc.) nu

influențează clasificarea lor.

Instanța de fond a

menționat că încadrarea tarifară stabilită de organele de

control este corectă și prin raportare la prevederile Nomenclaturii

combinate a Uniunii Europene, care precizează că la codul tarifar 3004.90.99

se clasifică numai produsele prezentate sub formă de doze (inclusiv

cele administrate pe cale cutanată), dar care nu sunt condiționate

pentru vânzarea cu amănuntul.

Având în vedere aceste

caracteristici s-a constatat că produsele importate de reclamantă

sunt condiționate pentru vânzarea cu amănuntul.

În consecință, s-a

apreciat ca neîntemeiată susținerea reclamantei conform căreia

produsele prezentate sub formă de doze, fiind destinate utilizării în

spitale, nu sunt condiționate pentru vânzarea cu amănuntul,

calificarea lor în acest mod făcându-se pe baza caracteristicilor

fiecărui produs în parte, respectiv pe baza modului de prezentare.

Instanța de fond a mai

reținut că organul de control a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 61 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, potrivit cărora autoritatea

vamală are dreptul, ca într-o perioadă de 5 ani de la acordarea

liberului de vamă, să efectueze un control vamal ulterior al

operațiunilor, iar schimbarea încadrării tarifare a bunurilor

importate de reclamantă a fost determinată de încadrarea greșită

menționată în declarațiile vamale, nefiind necesară

modificarea dispozițiilor legale de la momentul acordării liberului

de vamă și până la momentul la care are loc controlul vamal

ulterior, pentru a se dispune schimbarea acestei încadrări.

Cu privire la Decizia nr. 2204/2006, instanța de fond a subliniat că aceasta reprezintă o

decizie de rectificare a unei erori materiale, emisă cu respectarea dispozițiilor

art. 47 din O.G. nr. 92/2003, care se referă la greșelile sau omisiunile

cu privire la numele, calitatea și susținerile părților din

raportul juridic fiscal, sau cele de calcul ori, altele asemenea.

î

n cauză este vorba,

evident, despre o eroare materială referitoare la poziția

tarifară în care au fost încadrate bunurile importate, în sensul că

în locul cifrei 9 a fost trecută cifra 6, fiind menționată o

poziție tarifară (3004.90.16) care nici nu este prevăzută

în Tariful vamal de import al României.

S-a mai subliniat de către

instanța de fond că nu poate fi reținuta aprecierea reclamantei

potrivit căreia prin decizia de rectificare a fost schimbată

încadrarea tarifară, această schimbare fiind făcută prin

procesul verbal de control nr. 766 din 20 ianuarie 2006 în care este redat conținutul

poziției tarifare corecte, rezultând fără dubiu care au fost

prevederile din Tariful vamal de import al României avute în vedere de organul

de control.

î

mpotriva acestei hotărâri,

SC E.H. SA Brașov a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Cererea de recurs a fi

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în principal, că

hotărârea Curții de Apel București este rezultatul

interpretării și aplicării greșite a prevederilor Tarifului

vamal de import al României aplicabil în perioada ce a făcut obiectul

controlului efectuat de organele de specialitate din cadrul Direcției

Regionale Vamale Brașov, respectiv pentru perioada 2001 – 2003.

- În opinia societății

recurente actele administrative contestate sunt nelegale, neținându-se

seama de Notele Explicative la Sistemul Armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, mai exact de

definiția și reglementarea diferită stabilită prin acestea

dozelor și medicamentelor condiționate pentru vânzarea cu amănuntul

care are ca și consecință firească o încadrare

tarifată diferită.

În condițiile în care produsele

importate de recurentă sunt repartizate în cantitățile necesare

la o administrare efectuată în scop terapeutic sau profilactic, deci sunt repartizate

în doze de soluții perfuzabile necesare unei administrări normale

și care se utilizează o singură dată, pentru un singur

pacient, iar prezentarea medicamentelor sub formă de doze prevalează

condiționării pentru vânzarea cu amănuntul, recurenta a procedat

la o corectă încadrare tarifară a mărfurilor importate conform

Tarifului vamal de import al României.

- În sprijinul acestor susțineri

s-a mai arătat că, deși înlăturate de către

instanța de fond, sunt relevante raportul de expertiză

tehnico-farmaceutică efectuat în primul ciclu procesual și punctele

de vedere ale specialiștilor din cadrul Facultății de Farmacie, înscrisuri

care sunt în sensul încadrării produselor importate ca fiind doze și

nu condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, deci al încadrării

tarifare la poziția 3004.90.99.

S-au apreciat ca extrem de relevante

declarațiile vamale întocmite de societatea comercială și adresa

D.R.V. Brașov nr. 13222 din 2 octombrie 2003 din care rezultă în mod

neechivoc că pentru produsele ce fac obiectul litigiului încadrarea

tarifară corectă este 3004.90.99.

Revenirea de către organele

vamale asupra încadrării tarifare inițiale apare cu atât mai nejustificată

cu cât în perioada supusă controlului nu a apărut nicio modificare

legislativă, iar prin Ordinul nr. 8065 din 22 august 2006 privind Notele

explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor adoptată de

Comisia Comunităților Europene, legiuitorul a înțeles să

asigure o utilizare uniformă a

n

omenclaturii

combinate care stă la baza Tarifului vamal de import al României.

- Recurenta a considerat ca

nelegală și soluția referitoare la decizia nr. 2204 din 21

februarie 2006 întrucât aceasta nu respectă art. 47 C. proc. fisc. și

Normele metodologice de aplicare a acestui Cod, în realitate această

decizie nefiind numai de îndreptare a unei erori materiale ci numai de schimbare

a încadrării tarifare a bunurilor importate de societatea recurentă.

- O ultimă critică

adusă sentinței a vizat neanalizarea solicitărilor cuprinse în cererea

precizatoare depusă de reclamantă în fond după casare și întemeiată

pe dispozițiile art. 124 C. proc. fisc., în condițiile în care

societatea nu avea obligația achitării sumelor reprezentând taxe

vamale reținute prin actele de control fiind ca urmare

îndreptățită la restituirea sumelor executate, cu dobânzile

aferente de la data executării și până la data restituirii

efective.

Prin întâmpinare, A.N.A.F. a

formulat apărări punctuale la motivele de recurs expuse rezumativ mai

înainte, concluzionând că actele administrative contestate sunt legale.

Examinând cauza atât prin prisma

criticilor apreciate de recurentă ca subsumate motivului de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și din perspectiva

art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de probatoriul

administrat și normele legale incidente, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea/modificarea sentinței atacate.

- Prin Decizia nr. 83 din 7 iunie

2006 A.N.A.F. a admis în parte contestația formulată de SC E.H. SA

Brașov, desființând procesul verbal nr. 766 din 20 ianuarie 2006

încheiat de D.R.V. Brașov numai în privința majorărilor de

întârziere aferente drepturilor vamale cu consecința refacerii calculului

acestor accesorii de către organele vamale, menținându-se însă în

sarcina societății obligația plății sumei de 1.313.948

lei cu titlu de drepturi vamale.

A.N.A.F. a stabilit că

societatea contestatoare în calitate de titulară a operațiunilor

vamale de import a încadrat greșit bunurile importate (produse

farmaceutice menționate în decizia A.N.A.F.), respectiv la Codul tarifar 3004.90.99 (poziție exceptată de la plata taxelor vamale),

clasificarea corectă fiind la Codul tarifar 3004.90.19 - conform Deciziei

nr. 2204/2006 a D.R.V. Brașov de îndreptare a erorii materiale cuprinse în

procesul verbal de control încheiat la SC E.H. SA Brașov.

Perioada supusă

verificării a fost 2001 – 2003, interval de timp în care societatea a

efectuat un număr de 244 de operațiuni de import de produse

farmaceutice, iar organele vamale au procedat în conformitate cu Regulile

generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor prezentate în Anexa la Legea nr. 98/1996 și cu

n

otele explicative

ale sistemului armonizat menționate la art. 72 C. vamal.

S-a arătat în Decizia A.N.A.F.

că potrivit notelor explicative la

n

omenclatura

combinată a Uniunii Europene la Codul tarifar trecut în declarațiile

vamale se clasifică numai produsele care nu sunt condiționate pentru

vânzarea cu amânuntul, iar materialele importate de societatea contestatoare

sunt medicamente condiționate pentru vânzarea cu amănuntul chiar

dacă sunt prezentate sub formă de doze.

- Așa cum corect a sesizat

judecătorul fondului, problema controversată și care a dat

naștere litigiului de față nu o reprezintă poziția

tarifară 3004 („Medicamente”), subpoziția 3004.90 („Altele”) ci doar

subgrupele acestei poziții, urmare acestei controverse încadrarea

apreciată de reclamantă a fost 3004.90.99, în timp ce organele vamale

au stabilit ca fiind corectă încadrarea la poziția 3004.90.19.

- În urma verificării actelor

dosarului și a raportării la regulile generale cuprinse în Anexa 1 la Legea nr. 98/1996 și la prevederile Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene, Înalta

Curte constată că dezlegarea dată de prima instanță

este corectă și legală.

Soluția instanței fondului

a fost argumentată în mod pertinent așa cum se poate observa din

considerentele sentinței recurate, prezentate rezumativ în decizia de

față.

Determinant pentru încadrarea la

poziția tarifară 3004.90.19 este faptul că produsele importate

de societatea recurentă sunt condiționate pentru vânzarea cu

amănuntul, nefiind relevant sub aspectul încadrării vamale faptul

că produsele sunt prezentate sub formă de doze și sunt destinate

utilizării în spitale.

În ce privește critica

recurentei referitoare la ignorarea opiniilor specialiștilor în domeniul

medical, se observă că aceasta nu poate fi primită întrucât instanța

fondului a explicat prin trimiterea la notele explicative ale Sistemului armonizat

de la poziția 3004, paragraf b) că aceste opinii nu pot fi

reținute ca argumente în favoarea punctului de vedere exprimat prin

acțiune.

Nu pot fi reținute ca argumente

pentru soluționarea favorabilă a acțiunii nici declarațiile

vamale întocmite de societate, față de caracterul lor ce derivă

din art. 3 lit. s) C. vamal al României și din art. 40 din H.G. nr. 1114/2001

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, și nici

efectuarea de către organele vamale a unui control vamal ulterior al

operațiunilor cu schimbarea încadrării tarifare vamale, căci la

un astfel de control sunt îndreptățite în virtutea art. 61alin. (1) C.

vamal al României (ambele acte normative în vigoare la momentul controlului).

Va fi înlăturată și

critica, de altfel neargumentată, ce vizează Decizia nr. 2204 din 21

februarie 2006 a D.R.V. Brașov (fila 91 dosar fond primul ciclu

procesual), aceasta fiind întocmită în condițiile art. 47 C. proc.

fisc. în scopul îndreptării unei evidente erori materiale strecurate în procesul

verbal de control nr. 157 din 19 ianuarie 2006, privind pe societatea

reclamantă, în concret prin menționarea poziției tarifare

3004.90.19 în locul 3004.90.16 care nu se regăsește în Tariful vamal

de import al României. Mai mult, poziția tarifară nu a fost

schimbată prin decizia de rectificare, ci prin procesul verbal de control

nr. 766 din 20 ianuarie 2006.

În privința

nesoluționării solicitărilor cuprinse în cererea precizatoare din

26 ianuarie 2009 (filele 34-35 dosar fond) și care au ca obiect restituirea

către reclamantă a sumei de 1.313.948 lei drepturi vamale cu TVA

și a sumei reprezentând accesorii, aceasta nu poate fi analizată în

afara contextului deja prezentat și al respingerii cererii de anulare a

Deciziei A.N.A.F. nr. 83 din 7 iunie 2006, așa încât critica recurentei pe

acest aspect nu poate fi acceptată.

Față de cele expuse,

văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și

art. 20 alin. (1) din

l

egea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E.H. SA

Brașov, împotriva sentinței civile nr. 2708 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2010.