ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2007 la

Curtea de Apel București, Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs

împotriva sentinței nr. 1752 din 20 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând în contradictoriu

cu intimata SC M.E. SRL (fostă SA), cu sediul în Mogoșoaia strada C., Ilfov, modificarea

sentinței atacate, întrucât încadrarea corectă a produselor importate este cea stabilită

de organele vamale de control și menținută prin decizia de soluționare a contestației,

respectiv poziția  AA, iar nu BB.

S-a solicitat respingerea

acțiunii intimatei-reclamante.

Recurenta a susținut că

în mod greșit instanța de fond a reținut că produsele importate de reclamantă în

perioada 7 februarie 2001–22 mai 2003, sunt medicamente și ca atare încadrarea tarifară

corectă este cea făcută de societate iar nu cea făcută de organele fiscale.

Sub aspectul încadrării

mărfurilor în Tariful vamal de import al României, recurenta a susținut că se face

conform Regulilor generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire

și codificare a mărfurilor prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea

României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare

a mărfurilor și în concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menționate

în art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind C. vam. al României. Acestea prevăd următoarele:

„Regulile generale și

notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful

vamal de import al României, sunt cele din Convenția Internațională a Sistemului

armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14

iunie 1983, la care România este parte”.

S-a mai precizat că, potrivit

Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Anexa nr. 1 la

Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul

armonizat de denumire și codificare a mărfurilor: „Încadrarea mărfurilor în nomenclatura

pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face conform unor principii

cu valoare generală. Astfel, de exemplu: - enunțul titlurilor secțiunilor, capitolelor

sau subcapitolelor este considerat ca având numai o valoare indicativă, încadrarea

mărfii considerându-se legal determinată atunci când este în concordanță cu textul

pozițiilor și al notelor de secțiuni și capitole și atunci când nu sunt contrare

termenilor utilizați în acele poziții și note”.

Recurenta a precizat că,

intimata-reclamantă a încadrat mărfurile importate (S., P., T. și M.) la poziția

BB, deși în notele explicative ale Sistemului armonizat de denumire și codificare

se arată că la această poziție nu se clasifică suplimentele alimentare conținând

vitamine sau săruri necesare conservării sănătății organismului și neavând indicații

referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.

Recurenta a precizat că

produsele importate trebuiau încadrate la poziția AA, ceea ce organele de control

au și făcut întrucât, potrivit notelor explicative ale sistemului armonizat, sunt

„preparate”, denumite adesea suplimente alimentare, pe bază de extract de plante,

concentrate de fructe, miere, fructoză și cu adaos de vitamine și uneori mici cantități

de compuși de fier. Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea

faptului că mențin starea generală și starea de bine.

Sunt excluse preparatele

similare care sunt destinate tratării bolilor sau afecțiunilor (poziția CC sau BB

– cum a încadrat intimata-reclamantă produsele).

Mai mult, recurenta a

invocat Nota complementară I de la Capitolul 30 din Nomenclatură (introdusă de Comisia

Europeană) combinată pentru denumirea și clasificarea mărfurilor, ratificată prin

Legea nr. 20/1993 privind Acordul European semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993,

în care se menționează că, pentru a putea fi încadrate la poziția BB, produsele

importate trebuie să poarte indicații referitoare la tratarea unei boli sau afecțiuni.

Ori, a subliniat recurenta,

din analiza prospectelor produselor importate de reclamantă, a rezultat că acestea

nu poartă mențiuni privind tratarea unei boli sau afecțiuni, neputând fi deci încadrate

în această poziție tarifară (BB).

Deci, a menționat recurenta,

produsele importate de reclamantă în perioada supusă verificării organelor de control

vamal, sunt produse alimentare, care potrivit regulii generale de interpretare I,

notei complementare sus citate și notelor explicative de la pozițiile AA și BB,

se încadrează în codul tarifar AA (așa cum au făcut organele vamale de control și

organul de soluționare a contestațiilor).

Cât privește reținerea

de către instanța de fond a clasificării ca medicamente, a produselor importate

de reclamanta-intimată (S., P., T. și M.), pe baza opiniei Agenției Naționale a

Medicamentului se face precizarea de recurentă că „existența unui certificat emis

de către autoritatea națională de sănătate pentru autorizarea punerii pe piață a

unui produs ca medicament, nu poate fi acceptată ca un criteriu pentru clasificarea

acelui produs la Capitolul 30 al sistemului armonizat – potrivit recomandărilor

comitetului sistemului armonizat de care România trebuie să țină seama, potrivit

Legii nr. 98/1996.

De asemenea, a susținut

recurenta, că greșit instanța de fond a făcut trimitere la art. 695 din Legea

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în condițiile în care importurile

în cauză s-au făcut în anii 2002–2003.

Cum instanța de fond greșit

a acceptat încadrarea tarifară făcută de intimata-reclamantă, societatea datorează

dobânzile și penalitățile de întârziere prevăzute de art. 116 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., calculul acestora, precum și diferențele de

drepturi de import, au fost calculate corect de expert, cu referire la încadrarea

tarifară reținută de organele fiscale.

Sentința a fost atacată

cu recurs și de Autoritatea Națională a Vămilor, care a susținut că în mod greșit

instanța de fond a reținut ca fiind corectă încadrarea tarifară ca „medicamente”

a produselor importate în loc de suplimente alimentare, cum corect este, potrivit

„nomenclaturii combinate pentru denumirea și clasificarea mărfurilor ratificată

prin Legea nr. 20/1993 privind Acordul European ce a instituit o asociere între

România pe de o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora pe

de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993 și nota complementară I de

la Capitolul 30.

Recurenta a mai susținut,

ca de altfel și prima recurentă, că poziția tarifară BB (cum a încadrat-o intimata-reclamantă)

nu cuprinde suplimentele alimentare conținând vitamine sau săruri minerale, care

contribuie la sănătatea generală sau starea de bine, dar care nu au indicații referitoare

la prevenirea sau tratarea unei maladii. Aceste produse, care sunt prezentate în

mod obișnuit sub formă de lichide, dar și sub formă de prafuri sau comprimate, se

clasifică în general la poziția AA sau la Capitolul 22.

Recurenta a menționat

că în raport de documentele aflate la dosar și prevederile legale citate, potrivit

caracteristicilor acestor mărfuri, deoarece nu tratează o maladie ci sunt destinate

pentru a compensa o deficiență de vitamine și minerale, se rețin la încadrarea tarifară

legală a produselor denumite comercial: „P., T., M. și S.” importate de intimata-reclamantă

în perioada supusă verificării, la poziția tarifară AA.

Intimata-reclamantă a

susținut în întâmpinare depusă că în mod corect produsele în discuție au fost încadrate

tarifar ca medicamente și, în consecință, decizia Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nr. 76 din 31 mai 2006 și procesul-verbal din 2 februarie 2006

încadrat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București au fost

date cu încălcarea legii.

Din actele cauzei, Înalta

Curte constată că prin sentința nr. 1752 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei

SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală

și Direcția Regională Vamală București.

S-au anulat decizia Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nr. 76 din 31 mai 2006 și procesul-verbal de control

din 2 februarie 2006 încheiat de Direcția Regională Vamală București, constatând

că societatea reclamantă a efectuat corect încadrarea tarifară vamală a produselor:

S., P., T. și M., în codul tarifar BB „alte medicamente care conțin vitamine, condiționate

de vânzarea cu amănuntul”, pentru perioada 7 februarie 2001–22 mai 2003, de import

a acestor produse.

Pârâtele au fost obligate

în solidar la 12.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

că produsele în discuție au prospect și conțin cele 4 categorii de informații prevăzute

de Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor pentru a putea fi

considerate „medicamente” și încadrate la poziția tarifară BB, privind o anumită

maladie, concentrația de substanță sau substanțe active pe care le conțin, dozajul,

precum și modul de utilizare.

Sentința instanței de

fond este greșită, astfel încât recursurile declarate vor fi admise conform

art. 312 C. proc. civ., sentința va fi modificată, și se va constata că actele administrativ-fiscale

atacate în cauză (decizia Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 76 din

31 mai 2006 și procesul-verbal de control din 02 februarie 2006 încheiat de Direcția

Regională Vamală București) sunt acte corecte.

Este de necontestat că

în perioada 7 februarie 2001–22 mai 2003, SC M.E. SRL a efectuat importuri de produse

din categoria suplimentelor nutritive, denumite S., P., T. și M.

Acestea au fost încadrate

prin declarațiile vamale de import, la codul tarifar BB „alte medicamente care conțin

vitamine sau produse de la poziția DD – condiționate pentru vânzare cu amănuntul,

poziție cu o taxă vamală de 2% în anul 2001 și exceptate de la plata taxelor vamale

din anii 2002 și 2003.

Prin procesul-verbal de

control din 2 februarie 2006, organele vamale au apreciat că încadrarea tarifară

corectă este la codul tarifar nr. AA, respectiv produse alimentare nedenumite și

necuprinse în altă parte – suplimente alimentare.

Așa fiind, organele de

control vamal, au stabilit în sarcina societății diferențe de drepturi de import

cuvenite bugetului de stat, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente,

în cuantum total de 3.064.676 RON.

Societatea a contestat

aceste sume iar Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției

Naționale de Administrare Fiscală a respins contestația. Actele administrativ fiscale

sunt în realitate corecte, astfel încât nu se poate reține o conduită abuzivă din

partea organelor care le-au adoptat.

Deși, atât organele administrativ-fiscale,

cât și intimata-reclamantă și instanța de fond fac referire la Regulile generale

pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor,

prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996, fac interpretări diferite. Interpretarea

corectă în cauză este dată de organele administrativ fiscale.

Poziția BB în care reclamanta

a încadrat tarifar produsele importate, potrivit Notelor explicative ale Sistemului

armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, precizează că la această poziție

nu se clasifică suplimentele alimentare, conținând vitamine sau săruri minerale,

destinate conservării sănătății organismului, dar neavând indicații referitoare

la prevenirea sau tratarea unei maladii.

În aceste condiții, în

mod greșit instanța de fond a categorisit aceste produse ca fiind medicamente, medicamentele

fiind destinate a trata o maladie iar nu conservării sănătății organismului.

Sub acest aspect, sunt

de invocat și concluziile raportului de expertiză care stabilesc că produsul S.

este „supliment alimentar cu vitamine, recomandat în perioada de creștere, sarcină,

alăptare, persoanelor de vârsta a III-a”, deci nu pentru tratarea unor maladii.

La fel și S. forte, folosit pentru creșterea performanțelor în caz de deficit de

vitamine.

În același sens, este

tratat P., fiind recomandat în cazul oboselii excesive la școlari, pentru poftă

de mâncare, etc. În același sens, este tratat și P. forte.

Tot pentru poftă de mâncare

este indicat și T., care are și efect antioxidant (împotriva radicalilor liberi),

deci este pentru conservarea sănătății iar nu pentru tratarea unei maladii.

Cât privește produsul

M., acesta este denumit de expert ca supliment mineral, deci nu este medicament

pentru tratarea unei boli.

Aceste produse, în mod

greșit au fost considerate de instanța de fond ca „medicamente”, ele nefiind destinate

a trata afecțiuni, maladii. Cât privește autorizația pentru punerea pe piață a acestor

produse de către „Agenția Națională a Medicamentului”, (numele instituției care

a eliberat autorizația de punere pe piață a produselor nu are nici o legătură cu

categorisirea produselor ca medicamente, produsele nefiind medicamente), nu determină

categorisirea vitaminelor ca medicamente și la intrarea lor în țară organele vamale

nu pot fi obligate a le încadra ca altceva decât ceea ce sunt – suplimente alimentare,

vitamine.

Este stabilit științific

că vitaminele sunt necesare pentru întreținerea sănătății organismului uman, dar

aceasta nu le transformă în medicamente, ele rămânând vitamine, suplimente alimentare.

Împrejurarea că după ce

intimata-reclamantă a făcut obiecțiuni la expertiză, expertul și-a schimbat opinia

și a afirmat că de fapt, produsele ar fi medicamente, este o dovadă de instabilitate

a expertului în opinii, determinată de interesul economic al intimatei.

În cauză însă, pe lângă

vitamine, așa cum rezultă din Notele explicative ale Sistemului armonizat: la poziția

AA se clasifică și „preparatele”, denumite adesea „suplimente alimentare”, pe bază

de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză, etc. și uneori mici

cantități de compuși de fier.

Aceste preparate sunt

adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că mențin „starea generală și

starea de bine”. Sunt excluse preparatele similare care sunt destinate tratării

bolilor sau afecțiunilor (CC sau BB).

Așa cum rezultă din actele

cauzei, produsele importate sunt vitamine, suplimente alimentare și nu sunt destinate

pentru tratarea unei boli sau afecțiuni, cu indicații precise, care se fac la medicamente.

Constatându-se că actele

administrativ fiscale au făcut o încadrare corectă tarifară a produselor importate

de intimată și cum nu s-a făcut plata în termen a obligațiilor către bugetul de

stat, și creanțele fiscale accesorii sunt justificate, recursurile vor fi admise

cu modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și respingerea în fond a

acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Autoritatea Națională a Vămilor

prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, ambele împotriva

deciziei civile nr. 1752 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC M.E. SA.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.