ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4773/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4773/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2388 din 23 septembrie 2008, a

admis contestația formulată de SC F.F. SRL București, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor și Autoritatea Națională a Vămilor, dispunând anularea

deciziei nr. 362 din 12 decembrie 2007 emisă de Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a deciziei nr.

56496 din 3 octombrie 2007 și a procesului-verbal din 2 octombrie 2007, emise de

Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În perioada 1 ianuarie

2003 - 31 decembrie 2006, reclamanta a importat din Norvegia și Egipt produsele

M.V., S.S. sirop și C. D3 masticabil, pentru care a întocmit declarațiile vamale

de import necesare, încadrând produsele la codurile tarifare A și B.

Prin decizia de regularizare

a situației nr. 56496 din 3 octombrie 2004, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor

- Direcția Antifraudă Vamală în baza procesului-verbal din 2 octombrie 2007, organele

vamale au calculat drepturi vamale de 485.516 RON, majorări de întârziere de 422.177

RON și penalități de 14.070 RON, iar contestația reclamantei a fost respinsă prin

decizia nr. 362 din 12 decembrie 2007.

În opinia autorităților

vamale, produsele în discuție reprezintă suplimente alimentare, încadrarea tarifară

corectă fiind la poziția V și respectiv, W.

În raport cu prevederile

art. 783 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 și având în vedere faptul că singura autoritate

cu atribuții în stabilirea caracterului terapeutic al unui produs este Agenția Națională

a Medicamentului, judecătorul fondului a apreciat că încadrarea tarifară stabilită

de reclamantă este corectă, concluzie susținută și de definiția dată suplimentelor

nutritive prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1914/2003, ca fiind produse alimentare

al căror scop este să completeze dieta normală. Ori, produsul S.S. sirop este destinat

în mod special copiilor, utilizarea pediatrică a acestuia, conform indicațiilor

stabilite de medic, fiind specifică produselor medicamentoase, iar celelalte două

produse sunt încadrate de Agenția Națională a Medicamentului în aceeași categorie

a medicamentelor.

Încadrarea tarifară realizată

de reclamantă a avut în vedere nomenclatoarele aprobate prin ordine ale Ministrului

Sănătății, precum și concluziile prezentate de autoritățile competente.

Pe de altă parte, în raport

cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, autorizația de punere pe piață, care i-a fost

impusă reclamantei, este necesară numai în ceea ce privește medicamentele și doar

acestea pot fi decontate din Fondul unic de Asigurări Sociale de Sănătate, împrejurare

ce a fost dovedită în cauză.

Întrucât pentru produsele

importate de reclamantă sunt indicate valorile nutritive, încadrarea tarifară realizată

de aceasta este corectă și din perspectiva legislației comunitare indicată de pârâtă,

potrivit căreia mențiunile respective nu se aplică suplimentelor alimentare, întrucât

acestea nu conțin indicații terapeutice, fiind considerate alimente.

Încadrarea realizată de

organele vamale nu corespunde produselor importate din perspectiva dispozițiilor

art. 55 C. vam., întrucât nu se poate reține pe baza denumirii comerciale și studierii

certificatului de calitate, respectiv a prospectului, că acestea sunt produse alimentare.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională

de Administrare Fiscală solicitând modificarea ei în recursul respingerii acțiunii

reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

Prin ambele recursuri

a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, hotărârea atacată

a fost dată cu încălcarea tuturor prevederilor legale care reglementează clasificarea

tarifară a mărfurilor, prima instanță bazându-și soluția numai pe argumente care

țin de autoritățile sanitare și de legislația în domeniul sănătății.

S-a precizat că organele

vamale au procedat la încadrarea tarifară a produselor în discuție, pentru perioada

2003-2006, cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, respectiv: Legea

nr. 141/1997 privind C. vam. al României (art. 72, 73); Legea nr. 86/2006; Regulile

generale de interpretare a sistemului armonizat (prin Legea nr. 98/1999 România

aderând la Convenția Sistemului armonizat, inclusiv la anexa acesteia); H.G.

nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a C. vam.; Tarifele vamale

de import ale României valabile pentru anii 2003-2006.

De asemenea, în perioada

2003-2006, România a aplicat nomenclatura combinată a Comunității Europene pentru

determinarea clasificării tarifare a mărfurilor în Tariful vamal de import, precum

și toate regulamentele și comunicările privind clasificarea tarifară a mărfurilor,

respectând astfel prevederile art. 8 pct. 2 al Acordului european instituind o asociere

între România, pe de o parte și CE și statele membre ale acesteia, pe de altă parte,

acord ratificat prin Legea nr. 20/1993.

În opinia recurentelor,

instanța de fond nu a făcut distincție între nomenclatorul medicamentelor și nomenclatura

combinată a mărfurilor, deși cele domenii sunt total distincte, fiind reglementate,

inclusiv de instituțiile Europene, în funcție de necesitățile și strategiile de

politici comunitare din fiecare domeniu, iar hotărârea pronunțată încalcă grav prevederile

Convenției internaționale privind sistemul armonizat, la care România a aderat.

Potrivit Regulilor generale

pentru interpretarea sistemului armonizat din Anexa 1 la Legea nr. 98/1996 pentru

aderarea României la respectiva Convenție, încadrarea corectă este cea făcută de

organele vamale, respectiv 2106.

Astfel, prin aplicarea

Regulilor nr. 1 și nr. 6 de interpretare, clasificarea tarifară se realizează prin

compararea etapă după etapă, a textelor titlurilor, secțiunilor, capitolelor, pozițiilor

și subpozițiilor, iar conform Notelor explicative ale sistemului armonizat de denumire

și codificare a mărfurilor, aferente Cap. 30, poziția tarifară 3004 nu cuprinde

suplimente alimentare conținând vitamine sau săruri minerale, destinate menținerii

bunei sănătăți a organismului, dar neavând indicații referitoare la prevenirea sau

tratarea unei maladii. Aceste produse se clasifică, în general, la poziția 21.06,

sau la Cap. 22.

Potrivit Notelor explicative

aferente Cap. 21, la poziția 21.06 se clasifică preparatele denumite suplimente

alimentare, pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză,

etc., cu adaos de vitamine și uneori mici cantități de fier și care adesea sunt

prezente în ambalaje cu indicarea faptului că menține starea generală de sănătate

și starea de bine.

Delimitarea suplimentelor

nutritive de medicamente se realizează în funcție de doza fiziologică zilnică recomandată

(DZR), sub acest aspect fiind avute în vedere anexele la OMSF nr. 282/2001 și Ordinul

Ministerului Sănătății nr. 1214 din 23 decembrie 2003, iar autorizația de punere

pe piață pentru comercializarea produselor importate, eliberată de Agenția Națională

a Medicamentului, nu constituie un criteriu de clasificare a produselor în Nomenclatura

tarifară.

De asemenea, dispozițiile

art. 55 C. vam. vizează doar identificarea produselor și nu clasificarea tarifară

a acestora, fiind reținute în mod eronat de către prima instanță.

Concluzionând, ambele

recurente au apreciat că, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și în raport

de prevederile legale indicate, încadrarea tarifară realizată de organele vamale

este cea corectă.

Recursurile sunt fondate.

Analizând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale

incidente în materia supusă controlului judiciar și examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că subzistă

în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele

în continuare arătate.

În conformitate cu prevederile

art. 72 din Legea nr. 141/1997, în vigoare până la data de 19 iunie 2006 și respectiv,

art. 48 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, în vigoare de la data de 20 iunie 2006,

ambele privind C. vam., la clasificarea tarifară a mărfurilor se utilizează regulile

generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenția internațională

privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv anexa

acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificată prin Legea nr. 98/1996.

Potrivit Regulilor

nr. 1 și nr. 6 de interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată

atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni și

de capitole.

Prin aplicarea acestor

reguli de interpretare, clasificarea tarifară a mărfurilor se realizează prin compararea,

etapă după etapă, a textelor titlurilor secțiunilor, capitolelor, pozițiilor și

subpozițiilor, conform regulii nr. 6 neputând fi comparate decât subpozițiile aflate

la același nivel.

În acest sens, clasificarea

produselor importate de reclamantă la pozițiile 21.06 sau 30.04 trebuie să fie în

concordanță cu nota explicativă 1 a) de la Cap. 30 al Sistemului armonizat, cu notele

complementare de la același capitol și cu nota de excludere de la poziția 3004.

Potrivit acestei note, poziția nr. 30.04 nu cuprinde suplimentele alimentare conținând

vitamine și săruri minerale, care contribuie la sănătatea generală sau starea de

bine. Aceste produse, care sunt prezentate în mod obișnuit sub formă de lichide,

dar pot fi prezentate de asemenea și sub formă de prafuri sau comprimate, se clasifică

în general la poziția 2106 sau la Cap. 22 .

Conform notei complementare

de la Cap. 30, poziția 30.04 cuprinde preparate pe bază de plante medicinale și

preparatele pe baza următoarelor substanțe active: vitamine, minerale, amino-acizi

esențiali și acizi grași, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul. Aceste preparate

se clasifică la poziția 30.04 dacă etichetarea, ambalarea sau modul de utilizare

au înscrise următoarele indicații:

a) maladia, afecțiunilor

sau simptomele acestora, împotriva cărora produsul este utilizat;

b) concentrația de substanțe

active sau substanțele active pe care le conțin;

c) posologia și

d) modul de administrare.

De asemenea, poziția cuprinde

preparate homeopatice de uz medical, dacă acestea îndeplinesc condițiile a), c)

și d), menționate mai sus.

În cazul preparatelor

pe bază de vitamine, minerale, amino-acizi esențiali și acizi grași, nivelul uneia

dintre aceste substanțe pe unitatea de consum zilnică recomandată, înscrisă pe etichetă,

trebuie să fie mult mai mare decât doza zilnică recomandată pentru menținerea sănătății

generale și a stării de bine.

Or, din înscrisurile aflate

la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că cele 3 produse importate de reclamanta-intimată

nu au indicații referitoare la prevenirea sau tratarea unor boli, fiind în fapt

adjuvante și medicație de însoțire. Aceste produse sunt utilizate în timpul tratamentului

unor maladii ca medicație de însoțire, pentru suplimentarea cu vitamine și minerale

a alimentației deficitare (multisis V - revitaminizare), tratamentul rapid al deficiențelor

de vitamine, adjuvant în timpul tratamentului osteoporozei (C. D3), menținerea bunei

sănătăți a organismului (S.S.). Totodată, în aceste produse conținutul de vitamine

nu depășește dozele zilnice recomandate prin legislația comunitară, iar în prospectul

produsului S.S. nu sunt menționate indicații terapeutice, astfel încât încadrarea

tarifară realizată de Autoritatea Națională a Vămilor este cea corectă.

Autorizația de punere

pe piață pentru comercializarea produselor importate, eliberată de Agenția Națională

a Medicamentului, nu constituie un criteriu de clasificare a produselor în Nomenclatura

tarifară.

Din această perspectivă,

în considerarea prevederilor Legii nr. 98/1996, România are obligația de a aplica

recomandările Comitetului Sistemului armonizat. Ori, în privința deosebirii între

medicamente și suplimente alimentare, în sesiunea 21, acesta a decis că existența

unui certificat emis de către Autoritatea Națională de Sănătate pentru autorizarea

punerii pe piață a unui produs ca medicament nu poate fi acceptat ca un criteriu

pentru clasificarea acelui produs la Capitolul 30 al Sistemului armonizat.

Nu constituie un criteriu

de clasificare ca medicament a unui produs nici faptul că are în compoziție una

sau mai multe substanțe menționate în farmacopeea națională. Comitetul Sistemului

armonizat susține clasificarea produselor de acest tip prin analiza fiecărui caz

în parte și limitează scopul pozițiilor 20.03 și 30.04 din Sistemul armonizat numai

pentru produsele utilizate în medicină care conțin pe unitate de consum o cantitate

suficientă de substanță activă, cu efect de tratare sau profilaxie a unei anumite

boli sau maladii, cu excepția anestezicelor și a preparatelor nutritive pentru administrarea

intravenoasă.

Sub aspectul încadrării

tarifare a produselor în discuție nu prezintă relevanță nici clasificarea produselor

medicamentoase realizată de legislația națională indicată de judecătorul fondului,

ca de altfel nici prevederile art. 55 din C. vam. care vizează doar identificarea

produselor și nu încadrarea lor tarifară.

Rațiunile celor două nomenclatoare

sunt total diferite, în ceea ce privește nomenclatura combinată a mărfurilor interesul

reglementării fiind cel de stabilire a taxelor vamale de import.

Constatând, față de cele

expuse, că judecătorul fondului a recurs, în justificarea soluției pronunțate, la

texte de lege care nu sunt aplicabile în speță, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (3), corelat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite ambele recursuri,

modificând, în tot, hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei

ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Autoritatea Națională a Vămilor și de Agenția Națională de Administrare Fiscală

împotriva sentinței civile nr. 2388 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F.F. SRL ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009.