ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4773/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2388 din 23 septembrie 2008, a admis contestația formulată de SC F.F. SRL București, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Autoritatea Națională a Vămilor, dispunând anularea deciziei nr. 362 din 12 decembrie 2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a deciziei nr. 56496 din 3 octombrie 2007 și a procesului-verbal din 2 octombrie 2007, emise de Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În perioada 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2006, reclamanta a importat din Norvegia și Egipt produsele M.V., S.S.

sirop și C. D3 masticabil, pentru care a întocmit declarațiile vamale de import necesare, încadrând produsele la codurile tarifare A și B. Prin decizia de regularizare a situației nr. 56496 din 3 octombrie 2004, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Antifraudă Vamală în baza procesului-verbal din 2 octombrie 2007, organele vamale au calculat drepturi vamale de 485.516 RON, majorări de întârziere de 422.177 RON și penalități de 14.070 RON, iar contestația reclamantei a fost respinsă prin decizia nr. 362 din 12 decembrie 2007. În opinia autorităților vamale, produsele în discuție reprezintă suplimente alimentare, încadrarea tarifară corectă fiind la poziția V și respectiv, W. În raport cu prevederile art. 783 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 și având în vedere faptul că singura autoritate cu atribuții în stabilirea caracterului terapeutic al unui produs este Agenția Națională a Medicamentului, judecătorul fondului a apreciat că încadrarea tarifară stabilită de reclamantă este corectă, concluzie susținută și de definiția dată suplimentelor nutritive prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1914/2003, ca fiind produse alimentare al căror scop este să completeze dieta normală.

Ori, produsul S.S. sirop este destinat în mod special copiilor, utilizarea pediatrică a acestuia, conform indicațiilor stabilite de medic, fiind specifică produselor medicamentoase, iar celelalte două produse sunt încadrate de Agenția Națională a Medicamentului în aceeași categorie a medicamentelor. Încadrarea tarifară realizată de reclamantă a avut în vedere nomenclatoarele aprobate prin ordine ale Ministrului Sănătății, precum și concluziile prezentate de autoritățile competente. Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, autorizația de punere pe piață, care i-a fost impusă reclamantei, este necesară numai în ceea ce privește medicamentele și doar acestea pot fi decontate din Fondul unic de Asigurări Sociale de Sănătate, împrejurare ce a fost dovedită în cauză.

Întrucât pentru produsele importate de reclamantă sunt indicate valorile nutritive, încadrarea tarifară realizată de aceasta este corectă și din perspectiva legislației comunitare indicată de pârâtă, potrivit căreia mențiunile respective nu se aplică suplimentelor alimentare, întrucât acestea nu conțin indicații terapeutice, fiind considerate alimente. Încadrarea realizată de organele vamale nu corespunde produselor importate din perspectiva dispozițiilor art. 55 C. vam., întrucât nu se poate reține pe baza denumirii comerciale și studierii certificatului de calitate, respectiv a prospectului, că acestea sunt produse alimentare. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând modificarea ei în recursul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

Prin ambele recursuri a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea tuturor prevederilor legale care reglementează clasificarea tarifară a mărfurilor, prima instanță bazându-și soluția numai pe argumente care țin de autoritățile sanitare și de legislația în domeniul sănătății. S-a precizat că organele vamale au procedat la încadrarea tarifară a produselor în discuție, pentru perioada 2003-2006, cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, respectiv: Legea nr. 141/1997 privind C. vam. al României (art. 72, 73); Legea nr. 86/2006; Regulile generale de interpretare a sistemului armonizat (prin Legea nr. 98/1999 România aderând la Convenția Sistemului armonizat, inclusiv la anexa acesteia); H.G.

nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a C. vam.; Tarifele vamale de import ale României valabile pentru anii 2003-2006. De asemenea, în perioada 2003-2006, România a aplicat nomenclatura combinată a Comunității Europene pentru determinarea clasificării tarifare a mărfurilor în Tariful vamal de import, precum și toate regulamentele și comunicările privind clasificarea tarifară a mărfurilor, respectând astfel prevederile art. 8 pct. 2 al Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte și CE și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, acord ratificat prin Legea nr. 20/1993.

În opinia recurentelor, instanța de fond nu a făcut distincție între nomenclatorul medicamentelor și nomenclatura combinată a mărfurilor, deși cele domenii sunt total distincte, fiind reglementate, inclusiv de instituțiile Europene, în funcție de necesitățile și strategiile de politici comunitare din fiecare domeniu, iar hotărârea pronunțată încalcă grav prevederile Convenției internaționale privind sistemul armonizat, la care România a aderat.

Potrivit Regulilor generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Anexa 1 la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la respectiva Convenție, încadrarea corectă este cea făcută de organele vamale, respectiv 2106. Astfel, prin aplicarea Regulilor nr. 1 și nr. 6 de interpretare, clasificarea tarifară se realizează prin compararea etapă după etapă, a textelor titlurilor, secțiunilor, capitolelor, pozițiilor și subpozițiilor, iar conform Notelor explicative ale sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, aferente Cap. 30, poziția tarifară 3004 nu cuprinde suplimente alimentare conținând vitamine sau săruri minerale, destinate menținerii bunei sănătăți a organismului, dar neavând indicații referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.

Aceste produse se clasifică, în general, la poziția 21.06, sau la Cap. 22. Potrivit Notelor explicative aferente Cap. 21, la poziția 21.06 se clasifică preparatele denumite suplimente alimentare, pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză, etc., cu adaos de vitamine și uneori mici cantități de fier și care adesea sunt prezente în ambalaje cu indicarea faptului că menține starea generală de sănătate și starea de bine. Delimitarea suplimentelor nutritive de medicamente se realizează în funcție de doza fiziologică zilnică recomandată (DZR), sub acest aspect fiind avute în vedere anexele la OMSF nr. 282/2001 și Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1214 din 23 decembrie 2003, iar autorizația de punere pe piață pentru comercializarea produselor importate, eliberată de Agenția Națională a Medicamentului, nu constituie un criteriu de clasificare a produselor în Nomenclatura tarifară.

De asemenea, dispozițiile art. 55 C. vam. vizează doar identificarea produselor și nu clasificarea tarifară a acestora, fiind reținute în mod eronat de către prima instanță. Concluzionând, ambele recurente au apreciat că, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și în raport de prevederile legale indicate, încadrarea tarifară realizată de organele vamale este cea corectă. Recursurile sunt fondate. Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că subzistă în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru argumentele în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 72 din Legea nr. 141/1997, în vigoare până la data de 19 iunie 2006 și respectiv, art. 48 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, în vigoare de la data de 20 iunie 2006, ambele privind C. vam., la clasificarea tarifară a mărfurilor se utilizează regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv anexa acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificată prin Legea nr. 98/1996. Potrivit Regulilor nr. 1 și nr. 6 de interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni și de capitole.

Prin aplicarea acestor reguli de interpretare, clasificarea tarifară a mărfurilor se realizează prin compararea, etapă după etapă, a textelor titlurilor secțiunilor, capitolelor, pozițiilor și subpozițiilor, conform regulii nr. 6 neputând fi comparate decât subpozițiile aflate la același nivel. În acest sens, clasificarea produselor importate de reclamantă la pozițiile 21.06 sau 30.04 trebuie să fie în concordanță cu nota explicativă 1 a) de la Cap. 30 al Sistemului armonizat, cu notele complementare de la același capitol și cu nota de excludere de la poziția 3004. Potrivit acestei note, poziția nr. 30.04 nu cuprinde suplimentele alimentare conținând vitamine și săruri minerale, care contribuie la sănătatea generală sau starea de bine.

Aceste produse, care sunt prezentate în mod obișnuit sub formă de lichide, dar pot fi prezentate de asemenea și sub formă de prafuri sau comprimate, se clasifică în general la poziția 2106 sau la Cap. 22 . Conform notei complementare de la Cap. 30, poziția 30.04 cuprinde preparate pe bază de plante medicinale și preparatele pe baza următoarelor substanțe active: vitamine, minerale, amino-acizi esențiali și acizi grași, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul. Aceste preparate se clasifică la poziția 30.04 dacă etichetarea, ambalarea sau modul de utilizare au înscrise următoarele indicații: a) maladia, afecțiunilor sau simptomele acestora, împotriva cărora produsul este utilizat; b) concentrația de substanțe active sau substanțele active pe care le conțin; c) posologia și d) modul de administrare.

De asemenea, poziția cuprinde preparate homeopatice de uz medical, dacă acestea îndeplinesc condițiile a), c) și d), menționate mai sus. În cazul preparatelor pe bază de vitamine, minerale, amino-acizi esențiali și acizi grași, nivelul uneia dintre aceste substanțe pe unitatea de consum zilnică recomandată, înscrisă pe etichetă, trebuie să fie mult mai mare decât doza zilnică recomandată pentru menținerea sănătății generale și a stării de bine. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că cele 3 produse importate de reclamanta-intimată nu au indicații referitoare la prevenirea sau tratarea unor boli, fiind în fapt adjuvante și medicație de însoțire.

Aceste produse sunt utilizate în timpul tratamentului unor maladii ca medicație de însoțire, pentru suplimentarea cu vitamine și minerale a alimentației deficitare (multisis V - revitaminizare), tratamentul rapid al deficiențelor de vitamine, adjuvant în timpul tratamentului osteoporozei (C. D3), menținerea bunei sănătăți a organismului (S.S.). Totodată, în aceste produse conținutul de vitamine nu depășește dozele zilnice recomandate prin legislația comunitară, iar în prospectul produsului S.S. nu sunt menționate indicații terapeutice, astfel încât încadrarea tarifară realizată de Autoritatea Națională a Vămilor este cea corectă. Autorizația de punere pe piață pentru comercializarea produselor importate, eliberată de Agenția Națională a Medicamentului, nu constituie un criteriu de clasificare a produselor în Nomenclatura tarifară.

Din această perspectivă, în considerarea prevederilor Legii nr. 98/1996, România are obligația de a aplica recomandările Comitetului Sistemului armonizat. Ori, în privința deosebirii între medicamente și suplimente alimentare, în sesiunea 21, acesta a decis că existența unui certificat emis de către Autoritatea Națională de Sănătate pentru autorizarea punerii pe piață a unui produs ca medicament nu poate fi acceptat ca un criteriu pentru clasificarea acelui produs la Capitolul 30 al Sistemului armonizat. Nu constituie un criteriu de clasificare ca medicament a unui produs nici faptul că are în compoziție una sau mai multe substanțe menționate în farmacopeea națională.

Comitetul Sistemului armonizat susține clasificarea produselor de acest tip prin analiza fiecărui caz în parte și limitează scopul pozițiilor 20.03 și 30.04 din Sistemul armonizat numai pentru produsele utilizate în medicină care conțin pe unitate de consum o cantitate suficientă de substanță activă, cu efect de tratare sau profilaxie a unei anumite boli sau maladii, cu excepția anestezicelor și a preparatelor nutritive pentru administrarea intravenoasă. Sub aspectul încadrării tarifare a produselor în discuție nu prezintă relevanță nici clasificarea produselor medicamentoase realizată de legislația națională indicată de judecătorul fondului, ca de altfel nici prevederile art. 55 din C. vam.

care vizează doar identificarea produselor și nu încadrarea lor tarifară. Rațiunile celor două nomenclatoare sunt total diferite, în ceea ce privește nomenclatura combinată a mărfurilor interesul reglementării fiind cel de stabilire a taxelor vamale de import. Constatând, față de cele expuse, că judecătorul fondului a recurs, în justificarea soluției pronunțate, la texte de lege care nu sunt aplicabile în speță, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3), corelat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite ambele recursuri, modificând, în tot, hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Autoritatea Națională a Vămilor și de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 2388 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F.F. SRL ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.