ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 4232 din 21 octombrie 2004, reclamanta SC P.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, anularea deciziei nr. 307 din 1 octombrie 2004, emisă de prima pârâtă și a procesului-verbal de control nr. 44.574 din 30 iulie 2005, întocmit de cea de a II-a pârâtă, precum și suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea cauzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a respins contestația formulată împotriva actului de control nr. 44574/2004, reținându-se că sumele stabilite de organul de control, reprezentând diferențe rezultate ca urmare a încadrării tarifare greșite a produselor importate sunt datorate.

Reclamanta a mai arătat că, în cauză nu au fost respectate Regulile generale de interpretare, fiind greșită încadrarea tarifară la poziția 2309, în loc de 2936, organul de control respingând și capătul de cerere privind dobânzile aferente calculate, fără a-și motiva soluția. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 350 din 15 februarie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor. Instanța de fond a stabilit că susținerile reclamantei privind greșita încadrare tarifară aplicată de organele de control și menținută prin decizia contestată, ca și aplicarea eronată a Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor nu pot fi reținute, întrucât produsele importate de reclamantă, denumite „C.V.

nr. 12 și P. nr. 10”, conțin pe lângă vitamine, o serie de alte substanțe, conform certificatelor însoțitoare și buletinelor de analiză, din care rezultă că acestea sunt „vitamine, minerale și concentrate pentru hrana porcilor”, reprezentând, deci, un supliment nutritiv, iar nu un amestec pur de vitamine. S-a stabilit, de asemenea, că reclamanta datorează dobânzile și penalitățile de întârziere stabilite prin actele de control, constatate ca accesorii ale debitului datorat cu titlu de diferențe de drepturi vamale de import conform dispozițiilor art. 114 și ale art. 115 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P.R.

SRL, criticând-o pentru greșita aplicare a legii și solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, al anulării actelor atacate, cu consecința exonerării sale de la plata sumelor reținute în sarcina sa, reprezentând taxe vamale, T.V.A., dobânzi de întârziere și penalități.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă, societate comercială specializată în creșterea porcilor, a arătat că în perioada 1999 - 2000 a efectuat mai multe importuri de P. 10 și P. 12, produse ce reprezintă amestecuri de vitamine folosite în scopul reglării metabolismului și prevenirii maladiilor de carență, încadrate în declarațiile vamale întocmite la poziția tarifară 2936 „Provitamine și Vitamine, naturale sau reproduse prin sinteză, inclusiv concentratele naturale, ca și derivatele lor folosite în principal ca vitamine amestecate sau nu între ele sau chiar în orice solvenți”, încadrare acceptată inițial de către organele vamale, dar ulterior contestată.

Recurenta a susținut că în mod greșit organele vamale au stabilit ulterior și instanța de judecată a achiesat la o astfel de interpretare, prin pronunțarea hotărârii atacate, că încadrarea corectă a produselor importate ar fi la poziția 2309 „Preparate de tipurile celor folosite pentru hrana animalelor”, motivat de faptul că respectivele produse conțin în afară de vitamine și provitamine, și o serie de alte substanțe, cum ar fi săruri minerale, enzime, ignorând împrejurarea, evidențiată și de expertiza efectuată în cauză, că în cazul oricărei mixturi de vitamine substanța activă nu poate fi prezentă în proporție de 100%. Prezența substanței active, însă, în amestec cu diverși adjuvanți și excipienți nu schimbă natura produsului, nu îl face susceptibil de o altă utilizare, câtă vreme concentrația rămâne în anumiți parametri.

Recurenta a mai arătat că în compoziția chimică a produselor P. 10 și 12 ponderea evidentă o dețin vitaminele, celelalte substanțe nereprezentând decât un procent de 0,1568%, respectiv 0,1306, ceea ce, evident, nu este de natură a schimba caracterul esențial al produsului și nici de a atrage o altă încadrare tarifară. În fine, recurenta a mai susținut că interpretarea făcută de organele vamale și menționată ca atare și de instanță este eronată, întrucât ignoră caracterul esențial al produselor, dat de componentele sale de bază care sunt vitaminele și provitaminele și drept urmare, încadrarea tarifară corectă este cea inserată în prin declarațiile vamale, la poziția 2936. Recursul este fondat.

Înalta Curte reține, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a prevederilor legale incidente, ca și prin prisma criticilor recurentei, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a legii, motiv pentru care se impune admiterea recursului de față și modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei-recurente, astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerațiuni. Înalta Curte apreciază că încadrarea tarifară vamală corectă a produselor importate de recurenta-reclamantă, denumite „C.V. P. nr. 12 și P. nr. 10”, potrivit caracteristicilor acestora, este 2936, poziție ce face parte din cap. 29 - subcapitolul XI ce se referă la provitamine, vitamine și hormoni.

Astfel cum rezultă din regulile cuprinse în Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, în sprijinul unei atare încadrări sunt mai multe reguli care, în esență, arată că atunci când mărfurile ar putea fi clasificate în două sau mai multe poziții, clasificarea se face în funcție de materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial. Or, din această perspectivă, este evident că în compoziția chimică a respectivelor produse, provitaminele și vitaminele, prin procentul deținut, net majoritar în raport cu celelalte substanțe, conferă și caracterul esențial al produsului. De altfel, aceasta este și concluzia raportului de expertiză tehnico - chimică întocmit în cauză și nemotivat înlăturat de către instanța de fond.

Expertiza a evidențiat, argumentat, că substanțele de bază ale P. 10 și 12, respectiv vitaminele liposolubile, vitaminele hidrosolubile și mineralele nu și-au pierdut caracterul esențial din punct de vedere chimic, prin adăugarea adjuvanților și a altor substanțe, ce sunt componente secundare obligatorii, întrucât nici o substanță activă nu poate fi prezentă în proporție de 100% într-un anume produs. În fine, Înalta Curte reține pe baza actelor dosarului că rolul produsele importate nu servesc în principal ca de hrană pentru animale, ci scopul lor este acela de a le conferi acestora vitaminele și provitaminele necesare, fiind adăugate în hrana animalelor formată practic din grâu, porumb, tărâțe, orz, ovăz și alte reziduuri ale industriei alimentare, într-o cantitate foarte mică, fiind irelevant că ele se prezintă sub forma unor prafuri ce se administrează împreună cu hrana (2,5kg de P. la o tonă de furaj).

Acesta este un argument în plus pentru a aprecia că încadrarea în categoria tarifară de 2309, intitulată „Preparate de tipurile celor folosite pentru hrana animalelor”, susținută de intimate, nu este cea corectă și corespunzătoare caracterului esențial și determinant al produsului de bază importat, acela de vitamine și provitamine, care, de altfel, au alocat un capitol tarifar special, fiind folosite pentru reglarea metabolismului, mărirea rezistenței la boli, funcționării ficatului și bunei funcționări a aparatului respirator. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte urmează, așadar, ca în baza art. 312 C. proc.

civ., să admită recursul de față, să modifice în tot sentința atacată și pe fond, să admită acțiunea reclamantei-recurente, astfel cum a fost ea formulată, dispunând anularea actelor de control, respectiv a procesului-verbal nr. 44574 din 30 iulie 2004 al Autorității Naționale a Vămilor și a deciziei nr. 307 din 1 octombrie 2004 a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu consecința exonerării de plata sumei totale de 1.381.339.165 lei, reprezentând diferențe de taxe vamale, de T.V.A., și dobânzi aferente, reținute în sarcina societății reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P.R. SRL Popești - Leordeni, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 350 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei SC P.R. SRL Popești - Leordeni, județul Ilfov. Anulează decizia nr. 307 din 1 octombrie 2004, emisă de Autoritatea Națională de Control Fiscal. Admite contestația reclamantei și anulează procesul-verbal de control nr. 44574 din 30 iulie 2004 al Autorității Naționale a Vămilor, exonerând reclamanta de plata sumelor stabilite în acesta. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.