ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel București, sub nr. 4232 din 21 octombrie 2004, reclamanta SC

P.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, anularea deciziei nr.

307 din 1 octombrie 2004, emisă de prima pârâtă și a procesului-verbal de

control nr. 44.574 din 30 iulie 2005, întocmit de cea de a II-a pârâtă, precum

și suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea

cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a respins contestația formulată

împotriva actului de control nr. 44574/2004, reținându-se că sumele stabilite

de organul de control, reprezentând diferențe rezultate ca urmare a încadrării

tarifare greșite a produselor importate sunt datorate. Reclamanta a mai arătat

că, în cauză nu au fost respectate Regulile generale de interpretare, fiind

greșită încadrarea tarifară la poziția 2309, în loc de 2936, organul de control

respingând și capătul de cerere privind dobânzile aferente calculate, fără a-și

motiva soluția.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

350 din 15 februarie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.R.

SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Autoritatea Națională a Vămilor.

Instanța de fond a stabilit

că susținerile reclamantei privind greșita încadrare tarifară aplicată de

organele de control și menținută prin decizia contestată, ca și aplicarea

eronată a Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de

descriere și codificare a mărfurilor nu pot fi reținute, întrucât produsele

importate de reclamantă, denumite „C.V. nr. 12 și P. nr. 10”, conțin pe lângă

vitamine, o serie de alte substanțe, conform certificatelor însoțitoare și

buletinelor de analiză, din care rezultă că acestea sunt „vitamine, minerale și

concentrate pentru hrana porcilor”, reprezentând, deci, un supliment nutritiv,

iar nu un amestec pur de vitamine. S-a stabilit, de asemenea, că reclamanta

datorează dobânzile și penalitățile de întârziere stabilite prin actele de

control, constatate ca accesorii ale debitului datorat cu titlu de diferențe de

drepturi vamale de import conform dispozițiilor art. 114 și ale art. 115 alin.

(1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P.R. SRL, criticând-o pentru

greșita aplicare a legii și solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul

admiterii acțiunii introductive, al anulării actelor atacate, cu consecința

exonerării sale de la plata sumelor reținute în sarcina sa, reprezentând taxe

vamale, T.V.A., dobânzi de întârziere și penalități.

Prin motivele de recurs

formulate, recurenta-reclamantă, societate comercială specializată în creșterea

porcilor, a arătat că în perioada 1999 - 2000 a efectuat mai multe importuri de

P. 10 și P. 12, produse ce reprezintă amestecuri de vitamine folosite în scopul

reglării metabolismului și prevenirii maladiilor de carență, încadrate în

declarațiile vamale întocmite la poziția tarifară 2936 „Provitamine și

Vitamine, naturale sau reproduse prin sinteză, inclusiv concentratele naturale,

ca și derivatele lor folosite în principal ca vitamine amestecate sau nu între

ele sau chiar în orice solvenți”, încadrare acceptată inițial de către organele

vamale, dar ulterior contestată.

Recurenta a susținut că în

mod greșit organele vamale au stabilit ulterior și instanța de judecată a

achiesat la o astfel de interpretare, prin pronunțarea hotărârii atacate, că

încadrarea corectă a produselor importate ar fi la poziția 2309 „Preparate de

tipurile celor folosite pentru hrana animalelor”, motivat de faptul că

respectivele produse conțin în afară de vitamine și provitamine, și o serie de

alte substanțe, cum ar fi săruri minerale, enzime, ignorând împrejurarea,

evidențiată și de expertiza efectuată în cauză, că în cazul oricărei mixturi de

vitamine substanța activă nu poate fi prezentă în proporție de 100%.

Prezența substanței active,

însă, în amestec cu diverși adjuvanți și excipienți nu schimbă natura

produsului, nu îl face susceptibil de o altă utilizare, câtă vreme concentrația

rămâne în anumiți parametri.

Recurenta a mai arătat că în

compoziția chimică a produselor P. 10 și 12 ponderea evidentă o dețin

vitaminele, celelalte substanțe nereprezentând decât un procent de 0,1568%,

respectiv 0,1306, ceea ce, evident, nu este de natură a schimba caracterul

esențial al produsului și nici de a atrage o altă încadrare tarifară.

În fine, recurenta a mai

susținut că interpretarea făcută de organele vamale și menționată ca atare și

de instanță este eronată, întrucât ignoră caracterul esențial al produselor,

dat de componentele sale de bază care sunt vitaminele și provitaminele și drept

urmare, încadrarea tarifară corectă este cea inserată în prin declarațiile

vamale, la poziția 2936.

Recursul este fondat.

Înalta Curte reține, pe baza

actelor și lucrărilor dosarului, a prevederilor legale incidente, ca și prin

prisma criticilor recurentei, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu

greșita aplicare și interpretare a legii, motiv pentru care se impune admiterea

recursului de față și modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința

admiterii acțiunii reclamantei-recurente, astfel cum a fost formulată, pentru

următoarele considerațiuni.

Înalta Curte apreciază că

încadrarea tarifară vamală corectă a produselor importate de

recurenta-reclamantă, denumite „C.V. P. nr. 12 și P. nr. 10”, potrivit caracteristicilor

acestora, este 2936, poziție ce face parte din cap. 29 - subcapitolul XI ce se

referă la provitamine, vitamine și hormoni.

Astfel cum rezultă din

regulile cuprinse în Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor,

în sprijinul unei atare încadrări sunt mai multe reguli care, în esență, arată

că atunci când mărfurile ar putea fi clasificate în două sau mai multe poziții,

clasificarea se face în funcție de materialul sau articolul care le conferă

caracterul esențial. Or, din această perspectivă, este evident că în compoziția

chimică a respectivelor produse, provitaminele și vitaminele, prin procentul

deținut, net majoritar în raport cu celelalte substanțe, conferă și caracterul

esențial al produsului.

De altfel, aceasta este și

concluzia raportului de expertiză tehnico - chimică întocmit în cauză și

nemotivat înlăturat de către instanța de fond. Expertiza a evidențiat,

argumentat, că substanțele de bază ale P. 10 și 12, respectiv vitaminele

liposolubile, vitaminele hidrosolubile și mineralele nu și-au pierdut

caracterul esențial din punct de vedere chimic, prin adăugarea adjuvanților și

a altor substanțe, ce sunt componente secundare obligatorii, întrucât nici o

substanță activă nu poate fi prezentă în proporție de 100% într-un anume produs.

În fine, Înalta Curte reține

pe baza actelor dosarului că rolul produsele importate nu servesc în principal

ca de hrană pentru animale, ci scopul lor este acela de a le conferi acestora

vitaminele și provitaminele necesare, fiind adăugate în hrana animalelor

formată practic din grâu, porumb, tărâțe, orz, ovăz și alte reziduuri ale

industriei alimentare, într-o cantitate foarte mică, fiind irelevant că ele se

prezintă sub forma unor prafuri ce se administrează împreună cu hrana (2,5kg de

P. la o tonă de furaj).

Acesta este un argument în

plus pentru a aprecia că încadrarea în categoria tarifară de 2309, intitulată

„Preparate de tipurile celor folosite pentru hrana animalelor”, susținută de

intimate, nu este cea corectă și corespunzătoare caracterului esențial și

determinant al produsului de bază importat, acela de vitamine și provitamine,

care, de altfel, au alocat un capitol tarifar special, fiind folosite pentru

reglarea metabolismului, mărirea rezistenței la boli, funcționării ficatului și

bunei funcționări a aparatului respirator.

Pentru considerentele mai

sus expuse, Înalta Curte urmează, așadar, ca în baza art. 312 C. proc. civ., să

admită recursul de față, să modifice în tot sentința atacată și pe fond, să

admită acțiunea reclamantei-recurente, astfel cum a fost ea formulată,

dispunând anularea actelor de control, respectiv a procesului-verbal nr. 44574

din 30 iulie 2004 al Autorității Naționale a Vămilor și a deciziei nr. 307 din

1 octombrie 2004 a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, cu consecința exonerării de plata sumei totale de

1.381.339.165 lei, reprezentând diferențe de taxe vamale, de T.V.A., și dobânzi

aferente, reținute în sarcina societății reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC P.R. SRL Popești - Leordeni, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr.

350 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei SC P.R. SRL Popești - Leordeni,

județul Ilfov. Anulează decizia nr. 307 din 1 octombrie 2004, emisă de

Autoritatea Națională de Control Fiscal. Admite contestația reclamantei și

anulează procesul-verbal de control nr. 44574 din 30 iulie 2004 al Autorității

Naționale a Vămilor, exonerând reclamanta de plata sumelor stabilite în acesta.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.