ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2006

HOTĂRÂRE
05.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

20 noiembrie 2003, reclamanta SC I.S. SRL București a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr. 362 din 7

noiembrie 2003 și a procesului-verbal de control nr. 1213/53816 din 22

septembrie 2003, prin care s-au stabilit în sarcina societății, obligații

bugetare de 187.300.266 lei, reprezentând diferențe de taxe vamale, comision vamal

și T.V.A., plus dobânzi și penalități de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a fost corectă încadrarea tarifară inițială a mărfurilor care au

făcut obiectul declarațiilor vamale cuprinse în Anexa nr. 1 a procesului-verbal de control, astfel încât s-a reținut în mod eronat că societatea ar fi achitat

drepturi de import mai mici, ca urmare a diferenței între nivelul de 10% al

taxelor vamale aferente codurilor tarifare 32.15.19.00, respectiv 96.12.10.80

și cel exceptat aferent codului tarifar 84.73.30.90.

Prin sentința civilă nr. 3403 din 14

decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a dispus

exonerarea reclamantei, de plata sumei de 187.300.264 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că produsele importate de reclamantă - cartușe, refilluri,

casete ribon, îndeplinesc condițiile de exclusivitate în folosință, putând fi

considerate ca părți și accesorii ale imprimantelor, motiv pentru care

societatea nu datorează diferențele de drepturi vamale, majorările, dobânzile

și penalitățile de întârziere stabilite de organele financiare.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională pentru Administrare Fiscală, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au arătat că

mărfurile importate de reclamantă, constând în cartușe pentru imprimantă fără

capete de scriere și riboane, constituie produse consumabile, simple rezervoare

de cerneală pentru alimentarea imprimantelor în timpul funcționării lor, fără

dispozitive mecanice sau electronice, încadrarea tarifară corectă fiind cea

efectuată de organele de control.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

ca atare.

Astfel cum rezultă din probele

administrate în cauză, reclamanta a importat părți și accesorii pentru

imprimante, clasificate la poziția tarifară 84.73.30.90, și nu produse

consumabile, simple rezervoare pentru cerneală, încadrate la poziția tarifară

32.15.90.80.

În acest sens, facturile de

aprovizionare, scrisorile de clarificare F. și A.D SRL se coroborează cu

constatările raportului de expertiză contabilă, rezultând că riboanele,

cartușele și refillurile, fiind produse în mod exclusiv în vederea utilizării

prin încorporare în imprimante și neputând fi utilizate în nici un alt scop,

constituie părți componente sau accesorii ale imprimantelor pentru care au fost

fabricate.

În aceste împrejurări, fiind

îndeplinite condițiile de exclusivitate în folosință ale acestor produse,

reclamanta a încadrat corect importurile sale la poziția tarifară 84.73.30.90,

astfel că nu datorează diferențele de drepturi vamale stabilite de organele de

control.

În consecință, soluția pronunțată de

Curtea de Apel București este temeinică și legală, criticile formulate de

pârâți neavând suport legal și nici probator.

De menționat că prin hotărâre

judecătorească irevocabilă - decizia civilă nr. 1745 din 2 septembrie 2004 a Tribunalului București, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție încheiat cu

ocazia aceluiași control din 22 septembrie 2003, reținându-se cu autoritate de

lucru judecat că pentru importurile de cartușe, riboane și refill-uri,

încadrarea tarifară efectuată de societate, la poziția nr. 84.73.30.90, a fost

corectă.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge, ca nefondate, cele două recursuri declarate în cauză.

Respinge recursurile declarate de

pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală

București și Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței

civile nr. 3403 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 365/2004
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 aprilie 2003, reclamanta S.C.”S.H.” SRL București a solicitat anularea parțială a procesului-verbal nr. 11541/C/3 martie
ÎCCJ 2003-03-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC C.C. SRL Ploiești, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, a solicitat anularea deciz
ÎCCJ 2010-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2969/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC F.L.P.R. SRL a chemat în judecată Ministerul Econ
ÎCCJ 2006-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 953/2006
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2409 din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, admițând acțiunea formulat
ÎCCJ 2005-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2929/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 mai 2003, reclamanta SC I.E. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională a Vămilo
Sursă